Bacalaureatul, o formă fără fond. Vânătoarea după note mari în calvarul examenului „maturității”

Foto: Inquam Photos

Singura certitudine pe care o avem despre Bacalaureat în ultimii ani este că are loc. În ce mod, sub ce formă, ce îmbunătățiri se aduc, ce progrese s-au făcut – toate rămân întrebări la care mai-marii dau din umeri, asigurându-ne, ca departamentul de PR al unei companii, că se fac eforturi constante pentru a crește calitatea.

Care este problema BAC-ului?

Nu există perfecțiune, n-are sens să o căutăm, nici s-o pretindem. Problema variantei actuale de Bacalaureat este că încă bate monedă pe ceva ce nu se mai întâmplă de vreme bună în România: lectura.

Știu că există mulți tineri care devorează cărți și mă bucură enorm asta. Pe de altă parte, avem și tabăra celor care nu deschid cărți sau, mai bine zis, nu pe cele din materia pentru BAC. De ce? 

Trăim o schimbare aproape zilnică

Lăsăm deoparte pandemia, războiul, digitalizarea forțată a profesorilor. Dacă tragem linie, vedem că istoria a fost rescrisă sub ochii noștri, într-un termen foarte scurt. Internetul, smartphone-urile și toate platformele digitale au schimbat cursul educațional.

BAC-ul vine sub aceeași formă ca atunci când făceam fotografii cu aparate foto și le scoteam de pe card, cu aceiași autori canonici în timp ce mulți scriitori buni au fost lansați. Nu sunt luați în seamă, nu sunt repere „culturale”.

Fără să ne dăm seama, sărim peste acestea și ajungem în punctul în care conștientizăm că ar fi trebuit să le luăm în calcul, altfel suntem depășiți. Și suntem deja.

Nu se pune nimeni la masa de discuții

Ne dorim o țară „ca afară”, ambalăm educația într-o poleială demnă de „magna cum laude”, dar nimeni nu face nimic pentru ca crește calitatea sistemului de învățământ.

Eu, ca profesor, am implementat engleza intuitivă, povestesc în engleză despre cei mai mari compozitori ai lumii, deși uneori nici nu face obiectul lecției. Pur și simplu ascultăm Mozart, spre exemplu, iar cei mici vor să afle mai multe. Asta fac eu și sunt mulți alți profesori care aduc ceva diferit în educație, dar suntem în cantitate insuficientă. Plus că nu suntem noi decidenții.

BAC-ul nu reflectă inteligența unui elev

Atât timp cât „toceala” este cheia unei note maxime iar logica lipsește deseori, cum să reflecte acest examen capacitatea unui elev? Cum ar putea? Care este retenția de informație, ce își aduc aminte elevii după câțiva ani de la BAC? Cu ce au rămas bun?

Firește că rămân cu ce au făcut la clasă, căci sunt numeroși profesori care lucrează pe două fronturi: a ajuta în mod real un tânăr să evolueze și să îl pregătească pentru BAC. Nu ar trebui să meargă mână-n mână?

Nu se va schimba nimic prea curând

Orice construiești pe un fond șubred nu e trainic. Nu putem pleca de la actualul sistem și să migrăm către metode inovative. Și aceste metode au nevoie de un timp de „digestie”, de implementare, de testare. Este frustrant doar să vezi că nu se fac pași înainte, nici înapoi. Pur și simplu stăm pe loc, iar ultimele trenuri deja pleacă.

Cu ce te ajută în mod real examenul de Bacalaureat?

Concret, te ajută să intri la o facultate bună sau nu, să scapi de taxa de școlarizare de la facultate și, nu știu, să-ți exersezi memoria.

Picătură cu picătură se face ocean, cred în puterea exemplului. Dar exemplul ori cazurile singulare vor rămâne astfel. A lupta cu un sistem îmi sună greu.

Tinerii ar trebui încurajați să citească de plăcere, nu de nevoie, ar trebui să știe să creeze și ei, la rândul lor, nu doar să redea părerile altora. Avem multe comori, dar, ca de obicei, le risipim, exact ca-ntr-o comedie.