Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Balul și spitalul, doze și doze

CTP - foto

● Unul dintre motivele pentru care nu m-am făcut și io politician, am rămas un scârța-scârța, nici măcar pe hârtie, e că nu sunt în stare să-mi trag în piept cuvintele. Căci, atunci când am scris Guzganul Rozaliu, Poetul Portofel, Varanul, Coafura Pavian, Năpârca cu Ochelari, Sceleratul de Gratia, Micimanul, Anaconda Blonda, Balena Baliverna, Înmulțitorul Morților, aveam în minte o imagine morală clară, nenegociabilă, de neșters, a persoanelor în chestie. În politică, dacă așa îți dictează interesul, îneci cuvintele pe care le-ai născut cu gura mare, ca și cum n-ar fi fost ale tale. Pentru că nu le-ai respectat nicio clipă, pentru că zicerea veche „Pe unde-ți iese vorba, îți iese și sufletul” ți se pare bună pentru fraieri.

Este ce-ați văzut în aceste zile.

● Ce s-a întâmplat în ultimele 10 zile în Guvern și în Coaliție se poate numi Balul Umflaților în Pene. Numai că, în vreme ce unii dansau în acest bal, alții abia mai respirau la spital.

● Ți se strânge inima de bieții pădurari care au ieșit să-și strige disperarea în fața ministerului Mediului, unde tocmai a fost dibuit ca șantajist un secretar de stat PNL. Oamenii aceștia chiar se luptă cu mafia, cu mafia hoților de lemne, și sunt răniți și uciși pe capete de aceste bestii. N-au niciun sprijin de la Guvern, n-au uniformă, n-au armă cu care să se apere. Bine că au polițiștii burtoși care nu sunt în stare decât să pună jos și să sugrume un bătrân beat criță.

● „Maestrul”, popularul cabotin A. Arșinel, a făcut covizel, desi era vaccinat cu două doze de Pfizer, nici măcar de AstraZeneca. Deoarece nu mă pricep la medicină, zic că i s-o fi tras de la rinichiul furat, aflat asupra lui.

● Dna Ioana Mihăilă, noul ministru al Sănătății, a ținut să se prezinte ca un soi de preoteasă a templului Vlad Voiculescu, evocându-l și invocându-l cam o data la 1 minut și jumătate, până la poezia exprimării „Cabinetul Vlad Voiculescu”, ca și cum ar fi fost prim-ministru.

Foarte frumos. Să vedem ce slujbe o să oficieze dna doctor în această calitate cvasireligioasă, căci pe cele de înmormântare le oficiază BOR. 

● Vaccinarea este într-adevăr singura cale de a ieși din pandemia covid. Dar, pe tăcute, o altă pandemie ucide într-un an poate mai mulți cetățeni decât coronavirusul.

Facem doze de vaccin și, între timp, sute de tone de doze, de bere și băuturi carbogazoase, peturi, cartoane și pungi de plastic sufocă pădurile și apele României, deșeuri chimice otrăvesc pământul, munți de gunoaie arse ilegal și țevile de eșapament fără număr gazează în masă oamenii. Pentru mizerie, mizeria umană, nu s-a descoperit niciun vaccin. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult

Eoliene / sursa foto: Inquam Photos

Suntem într-un moment foarte dificil care nu mai poate fi rezolvat cu încă o rundă de împrumuturi și încă o rundă de consum în neștire. Vestea bună este că avem în sfârșit un prim ministru capabil, care pare decis să ia decizii dure care să ne scoată repede din criza. Întrebarea este: suntem în stare pentru prima oară după Revoluție să facem ceva pe termen lung?

Citește mai mult