Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Băncile cotează ROBOR-ul atente la inflație și la riscuri

Adrian Vasilescu - BNR

Profesorul Cristian Păun, într-o declarație de presă, avansa ipoteza că investigația Consiliului Concurenței a țesut o nouă legendă pe canavaua unor mai vechi suspiciuni legate de ROBOR și de dobânzi în general. Analistul Aurelian Dochia, la celălalt pol, și-a exprimat opinia că reprosurile legate de ROBOR pot fi îndreptățite. El și-a motivat punctul de vedere prin dimensiunile modeste ale pieței noastre financiare, fapt ce face ca băncile să apeleze rar la împrumuturi între ele și astfel cotațiile celor opt poziții ale ROBOR-ului să rămână fără tranzacții efective în spate. Dezbaterea publică pe această temă a antrenat numeroși analiști și comentatori. Li s-au adăugat debitori ai băncilor cu credite în derulare, ce resimt lună de lună presiunea ROBOR-ului în creștere.

Descinderile de marțea trecută - pe neașteptate! - ale inspectorilor de la Consiliul Concurenței în cele zece bănci implicate în calcularea cotațiilor ROBOR, reținerea telefoanelor, a laptopurilor și a numeroase documente au generat - cum era de așteptat! - ecouri puternice în spațiul public. Din partea Consiliului Concurenței…nicio explicație, nicio declarație oficială, niciun comunicat. Dezbaterea s-a inflamat cu informații obținute “pe surse”. ROBOR-ul și reversul lui, IRCC-ul, au devenit subiecte de prim-plan. Știrea că inspectorii autorității de concurență investighează cazuri de încălcare a legii de către bănci, care s-ar fi înțeles între ele să urce artificial dobânzile, a invadat ecranele Tv, posturile de radio, Internetul. 

COMUNICATUL CONSILIULUI CONCURENȚEI A VENIT ABIA JOI SEARA

Cu prea puține informații! Publicul a aflat că: 1) a fost finalizată inspecția în cele 10 bănci care participă la stabilirea ratelor ROBOR; 2) documentele ridicate vor fi analizate de autoritatea de concurență; 3) investigația are în vedere posibile înțelegeri între aceste 10 bănci , în cadrul procedurii de fixing și în cele 15 minute de după fixing; 4) inspecția a fost autorizată de Curtea de Apel București; 5) legea interzice înțelegerile între părțile participante la stabilirea prețurilor, în speță a dobânzilor.

Informații prea sumare ca să fie deplin lămuritoare pentru complexitatea acțiunii și a cadrului juridico-economic în care prețurile sunt stabilite în condițiile piețelor libere. Iar aceste condiții, în contextul actual, sunt determinate de faptul că inflația globală în creștere remite de aproape doi ani propria factură, urcând dobânzile și scumpind banii. În absența unei analize temeinice și profunde, de la esență la detalii, motive de a învinui băncile pentru dobânzile în urcare pot fi găsite și acolo unde nu sunt.

Desi, în realitate, dobânzile încriminate că ar fi rezultat din “posibile înțelegeri între bănci” sunt la jumătate din rata actuală a inflației. Ceea ce se înțelege greu sau nu se înțelege deloc este faptul că referirile (de fapt suspiciunile sau chiar acuzațiile privind “posibile înțelegeri între bănci”) sunt făcute la ROBOR-ul pe trei luni, deci la dobânzile ce vor fi aplicate unor tranzacții viitoare, în împrejurări viitoare.

Este incontestabil dreptul Consiliului Concurenței să verifice veridicitatea ipotezei incriminante, în cazul în care deține informații că băncile s-ar fi înțeles între ele să urce artificial ROBOR-ul. Cum incontestabil este și dreptul celor care au în derulare împrumuturi de la bănci, ale căror rate cresc de la o lună la alta, să cunoască detaliat cât de corectă și cât de legală este împovărarea lor. Dar și băncile au dreptul legitim să le fie respectat - odată cu onoarea și cu reputația - capitalul lor cel mai prețios: încrederea publicului.

Asigurarea dată în amintitul comunicat, că începerea acestei investigații nu este totuna cu antepronunțarea, se dovedește a fi cel puțin discutabilă. Da, investigația nu înseamnă antepronunțare. Dar legenda generată în spațiul public, la care s-a referit profesorul Păun, ca și tam-tamul zgomotos produs de absența unei analize profesionale - analiză ce ar fi impus implicarea puternică a comunicatorilor Consiliului Concurenței, dacă tot nu a putut fi asigurată confidențialitatea obligatorie a descinderii într-o bancă - reprezintă… o ocazie pierdută. Ocazia unei importante instituții de a fi parte activă în efortul societății pentru educație financiară.

O PIAȚĂ CU FAȚA LA VIITOR

Decizia ca ROBOR-ul să fie reper în calculul dobânzilor la credite nu e nici a BNR și nici a băncilor. Este în lege. În 2010 a fost considerată soluția cea mai bună. De ce? Pentru că era un indicator care…punea umărul la ieftinirea banilor și la reducerea dobânzilor la credite.

Aceasta era realitatea în 2010 si în anii imediat următori, iar fanii implicării lui Mr. ROBOR în calculul dobânzii active nu erau deloc preocupați să înțeleagă procesul în care acest indicator dobândise un rol important în determinarea costului creditului. Fiindcă ROBOR-ul, “împuternicit” de lege să participe la calcularea costului creditului, era legat de inflație în determinarea cuantumului acestui cost.

Ce nu a fost înțeles atunci bine? Că, în condițiile concrete de după 2010, ROBOR-ul pierdea altitudine pentru că…inflația pierdea altitudine! Din 2011 până în 2014, inclusiv, încetinirea continuă a creșterii prețurilor de consum a influențat decisiv scăderea ratei ROBOR. Și, în consecință, ieftinirea creditelor datorită noului rol al ROBOR-ului în calcularea dobânzilor.

Anii ce au urmat au fost și mai încurajatori pentru autorii legii, în sensul că le-a fost întărită convingerea că au contribuit într-adevăr la ieftinirea creditelor. Deși nu legea ci “conjunctura fiscală” determinase relaxarea din 2015 și din 2016. Pentru că în cele 24 de luni cu “inflație negativă”- mișcarea prețurilor coborând sub zero - și ROBOR-ul s-a apropiat de zero…cu toate cele opt poziții.

Dușul rece n-a întârziat prea mult. Ignorarea adevărului că fenomenele economice au evoluții ciclice și-a scris nota de plată. În 2017 a înțărcat bălaia. Din ianuarie încă, lună de lună, prețurile au urcat către rata ideală de 2 la sută. În septembrie, cu o rată anualizată a inflației de 1,77 la sută, ne așteptam ca în octombrie să fie atinsă ținta. Tot în septembrie, ROBOR-ul s-a despărțit de ratele apropiate de zero, fiind împins de rata prețurilor generale dincolo de cota de 1 la sută. Mă refer la ROBOR-ul cotat pentru trei luni. 

Ce a fost în octombrie? Creșterea prețurilor a atins rata de 2 la sută…dar nu s-a oprit cum speram. Tocmai începuse un nou ciclu inflaționist, care a durat până în decembrie 2019, așa că prețurile au urcat la 2,63 la sută. Și, mai departe, au tot urcat.

A urcat și ROBOR-ul. Care a scumpit banii și a scumpit creditele. Soluția bună, din 2010, nu mai era bună! În mai 2019 a fost schimbată legea.

ROBOR-ul a fost înlocuit, în formula dobânzilor la credite, cu IRCC. Dar noua lege încălca Constituția. Dacă dobânzile la creditele ce aveau să fie acordate începând din mai 2019 puteau să primească IRCC-ul în formula de calcul, pentru că legile civile produc efecte numai în viitor, creditele date înainte de mai 2019 au rămas legate de ROBOR. Legea nouă nu era lăsată de Constituție să producă efecte în trecut.

Începutul a fost cu scandal. Legea nouă prevedea ca IRCC-ul să fie calculat altfel decât ROBOR-ul. În timp ce ROBOR-ul a rămas cu toate cele opt cotații, de la o zi la 12 luni, calculate ca medie aritmetică a propunerilor făcute de zece bănci cu cele mai mari active, IRCC-ul avea să reprezinte media tranzacțiilor efective la nivelul unui întreg trimestru. Mai mult, a intervenit încă o inovație: să fie aplicată, în fiecare trimestru, rata calculată cu două trimestre în urmă. Ceea ce înseamnă că, potrivit legii, în trimestrul patru din 2019 urma să intre în formula de calcul a ratei dobânzii la credite media tranzacțiilor din trimestrul doi. Scopul fiind ieftinirea creditelor.

O GAFĂ IMENSĂ: AU IGNORAT INFLAȚIA

Aici se complică povestea. Pentru că după trimestrul patru/2019, ce încheia ciclul inflaționist, a urmat trimestrul întâi din 2020 în care România avea să se plaseze în cea mai bună poziție a tabloului dinamicii prețurilor din din Uniunea Europeană. Pentru întregul an 2020. 

Consecințe? ROBORUL, care a rămas legat de inflație, a încheiat anul în câștig net față de IRCC. Cei care aplaudaseră legea acum protestau. Mai cu seamă că nici în trimestrul întâi din 2021, în noul ciclu inflaționist, legea n-a reușit să le asigure “abonaților” la IRCC avantajul promis. Au plătit mai mult decât cei cu ROBOR-ul în formula de calcul a dobânzii la credite.

Să judecăm. IRCC, calculat după formula stabilită prin lege, a înregistrat în trimestrul patru din 2020 o rată de 2,17 la sută. Aceeași de la 1 octombrie până la 31 decembrie. Influențată de inflația din trimestrul al doilea, mai mare decât cea din ultimul trimestru, a pierdut competiția cu ROBOR-ul.

Speranța a fost că lucrurile se vor schimba în primul trimestru din 2021, când rata IRCC urma să fie mai mică: 1,88 la sută. N-a fost așa. ROBOR-ul a continuat să domine IRCC-ul în toate cele 90 de zile.

În trimestrul al doilea din 2021, când IRCC-ul a scăzut și mai mult, la 1,67 la sută, câștigător a fost tot ROBOR-ul. Întregul trimestru, de la 1 aprilie la 30 iunie.

Abia în trimestrul al treilea, când IRCC-ul a scăzut până la 1,25 la sută, a reușit să-și marcheze avantajul. ROBOR-ul a rămas, în mare, cu aceleași cotații până în a doua jumătate a lunii septembrie, dar IRCC-ul cu o rată extrem de joasă, de numai 1,25 la sută, nu a mai putut fi învins.

Acum IRCC-ul era pe val. Cei care protestau erau debitorii cu credite de la bănci luate înainte de 2 mai 2019. Ei cereau acum să le fie aplicat IRCC-ul iar ROBOR-ul să plece de unde a venit!

De unde venise? Din noua istorie de după decembrie 1989! Și-a intrat în rol la jumătatea anilor 1990, când piața noastră monetară își luase avânt. Această piață nu este deloc îngustă. Iar dacă băncile apelează rar la împrumuturi interbancare, motivul este cu totul altul: băncile în căutare de lichiditate au mereu o variantă mult mai bună - facilitatea de creditare a BNR - unde dobânda este semnificativ sub nivelul ROBOR.

ROBOR-ul are, în primul rând, un rol statistic. Avem de-a face cu un indice sintetic de performanță; o mărime variabilă, care surprinde modificările intervenite la un moment dat în împrumuturile între bănci. Mai exact, oferă date statistice relevante pentru interpretarea corectă a dobânzilor și pentru o mai bună înțelegere a lor. Cotele acestei dobânzi, stabilite de cele 10 bănci, calculate de Reuters si publicate de Banca Națională, care nu e implicată în procesul de cotare, exprimă notele distincte ale pieței monetare, schimbătoare în timp, și măsoară cu un compas de opt scadențe, de la o zi la un an, opțiunile băncilor privind costul banilor pe piața monetară. Nota Bene: opțiunile pentru viitor.

ROBOR-ul, chiar dacă “face echipă” cu IRCC-ul, își vede de treaba lui, aceea de indicator cu fața la viitor. Pe când IRCC este un indicator cu fața la trecut, fiind calculat ca medie a tranzacțiilor efective. De altfel, cum am arătat deja, se și aplică în calculul dobânzilor cu o întârziere de două trimestre. De aici și diferența între cele două valori. Dar și ROBOR-ul, care e mai mare decât IRCC-ul, se menține la jumătate din rata inflației. 

O LISTĂ DE SUSPICIUNI

Obținerea, de către Consiliul Concurenței, a autorizației de a porni investigația în cele zece bănci, a implicat un verdict al Curții de Apel București. Aici a avut nevoie de argumente mai detaliate.

Mai tari decât cele din comunicatul de joi seara. Un dosar cu documente, toate grupate sub aceeași unică propoziție: “posibile înțelegeri între bănci!”…De ce s-ar înțelege băncile și la ce le-ar folosi o astfel de înțelegere? Atât ordinul Președintelui Consiliului Concurenței pentru începerea investigației, cât și cererea prin care se solicită aprobarea Curții de Apel București vin cu câteva date in plus. Și anume: 1) informațiile deținute indică o posibilă încălcare a legii; 2) au fost evidențiate posibile practici concertate de fixare coordonată a ratei ROBOR; 3) valorile zilnice stabilite pentru Robor la 3 luni și la 6 luni, înregistrate în perioada 24 septembrie 2021 și 19 septembrie 2022 nu sunt justificate economic.

Să reținem: 24 septembrie 2021 - 19 septembrie 2022. Ce relevanță ar putea să aibă analiza cotațiilor ROBOR, la 3 luni și la șase luni, din această perioadă? Era firesc ca ROBOR-ul să fi crescut mai mult decât în alte perioade! Pentru că și inflația a crescut mai mult și mai repede. La noi și în toată lumea. Dacă băncile ar fi interesate să urce ROBOR-ul, prin înțelegere, ar fi făcut-o în perioadele lungi în care demersul lor ar fi fost justificat de lege. Pentru că legea asta a vrut: ca IRCC-ul să fie mai mic decât ROBOR-ul. Băncile se împrumută între ele, plasează și atrag depozite și nu sunt interesate să-și umfle costurile. Dacă privim tabloul desfășurării ROBOR-ului, între septembrie 2021 și septembrie 2022 vom vedea că ambele cotații indicate, cele la trei luni și la șase luni, sunt mai mari decât cele între o zi și o lună și mai mici decât scadența la 12 luni. Cum și cotația la șase luni e mai mare decât cea la trei luni. Băncile cotează cu fața la viitor luând în calcul inflația și riscurile, între care cel mai periculos este tandemul criză geopolitică - criză energetică.

Cert este că – restrângând analiza la subiectul în discuție – în piața monetară orice cotaţie afișată de o bancă, şi orice depozit atras la o dobândă mai mare decât cea normală, e citită de toți ceilalţi operatori, care văd pe ecran și cotaţiile, și tranzacțiile. În momentul în care, de exemplu, o bancă va cota peste Lombard (rata dobânzii pentru facilitatea de creditare a BNR) ceilalţi operatori văd şi vor presupune că “rebela” are o problemă de lichiditate. În momentul acela banca respectivă ar putea fi atacată speculativ de concurenții ei din piață.

Luni ROBOR-ul la trei luni a fost cotat cu 8,16 la sută iar cel la șase luni cu 8,28 la sută. Acesta este verdictul pieței. Un verdict ce exprimă adevărul că, în relația cu băncile, oricare ar fi clientul, o țară, o companie, o familie, politica de creditare devine mai relaxată când vremurile sunt calme, și se înăsprește când vremurile se înăspresc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dle. Vasilescu, eu am facut un calcul pe valori istorice, am simulat IRCC-ul din 2011 (cand inca nu exista ca atare) pana in 2021 - a fost destul de simplu, am validat calculele mele cu IRCC-ul calculat de BNR de cand a aparut acesta si apoi am aplicat aceiasi metoda pe date istorice. Calculul arata ca pe termen lung IRCC-ul este in medie cu ~80 bps mai scazul decat ROBOR la 3 sau 6 luni (nu mai imi aduc aminte cu ce am comparat). ROBOR-ul se misca mai repede in perioade de crestere/scadere a dobanzilor, dar in perioadele de stabilitate sta constant mai sus.

    Cred ca chestia asta ar trebui spusa cu subiect si predicat, IRCC-ul va fi mai mic decat ROBOR pe termen lung. Noi preferam ROBOR pentru ca faciliteaza mai rapid transmisia politicii monetare. Dar asta este. De IRCC este putin probabil sa mai scapati. Si ce o sa se intample? Vor fi mai multi care vor cere trecerea la IRCC, dintre cei cu credite vechi, la cele noi nu conteaza. Dar macar clarificati lucrurile si le inchideti gura tuturor care de abia asteapta sa aiba un subiect de polemica politica.

    Cati credeti ca inteleg faptul ca timpul inseamna risc? Pe cine credeti ca intereseaza ca IRCC incetineste viteza de transmisie a politicii monetare? Cati credeti ca sunt dispusi sa accepte ca este normal ca ROBOR sa aiba valori diferite de randamentele cerute in piata spot si ca factorii care concura la formarea acelor randamente sunt diferiti? Deci, ar trebui spus simplu: IRCC pe termen lung este mai avantajos, dar nu cu mult.

    Pe de alta parte, Dvs. va asteptati ca oamenii sa inteleaga ca ROBOR-ul implica asteptari ale bancilor care il coteaza? Ca nu se coteaza pe informatii mura in gura? Ca se fac calcule si se citesc virgulele din comunicatele BNR iar conferintele de presa ale Guvernatorului sunt ascultate cu castile pe urechi? Trebuie sa fii foarte aproape de piata monetara pentru asta. Eu stiu (din ceea ce au declarat cei care lucreaza in domeniu) ca pe scadentele de 3, 6, 12 luni se coteaza atat ROBOR cat si ROBID. M-am uitat la spread si nu este semnificativ mai mare decat cel din piata ON de exemplu. Tot din ceea ce declara cei care cunosc piata, am inteles ca aceste cotatii sunt tinute active 15 minute si orice banca ar putea face tranzactii in contraparte cu bancile care coteaza. Daca asa stau lucrurile, de ce nu explicati ca o cotatie aberanta a ROBOR ar implica o cotatie aberanta si a ROBID si oricine ar putea sa le "serveasca"? Cred ca ar fi mai simplu de inteles decat o explicatie academica legata de inflatie, asteptari de schimbare de politica monetara si a faptului ca timpul inseamna risc.

    Oamenii au nevoie de explicatii simple, cu cat sunt mai elaborate, cu atat ridica mai multe suspiciuni. Iar in domeniul bancar, lucrurile sunt complicate. Nu mai departe de ieri, un fost ministru de finante a declarat ca in UK gilt-urile sunt cumparate direct de catre Banca Centrala si astfel sunt evitate marjele bancilor. Si nu m-ar mira ca asta sa fi inteles el. Si atunci ce asteptari aveti de la oamenii de rand?
    • Like 0
  • Domnul Vasilescu refuza sa vada problemele profund imorale de fundal - le ocoleste abil cu fumingine si jargoane economice pe alocuri prezentand doar franturi de informatie.

    Problema ROBOR (rezolvata prin aplicarea IRCC) este urmatoarea :

    Eu cetateanul x trebuie sa platesc rata care este foarte volatila, determinata fiind de bancile care 'stau cu fata' la "latrina" - pardon viitor - pentru posibile profituri.

    Altfel spus cetateanul de rand trebuie sa plateasca vulnerabilitatea unei banci si specula facuta de celelalte banci impotriva ei de parca el ar fi vinovat pentru oricare din cele mentionate.

    Robor este determinat de nevoile, grijile, ingrijorarile si spaima bancilor iar cetateanul nu intelege de ce acestea ii determina o rata cu un procent semnificativ mai mare din moment ce ele nu sunt materializate prin tranzactii - deci nerealiste.

    Din aceasta cauza s-a venit cu IRCC-ul. Astfel sunt luate in calcul doar tranzactiile ( adica nevoia reala si nu specula pe spaima frici, ingrijorarii si griji). De asemena legiuitorul a decis ca acest indice sa fie aplicat cu o intarziere pentru ca cetateanul care a imprumutat bani sa aibe o situtatie clara a sumelor ce le va plati in viitor, dandu-i astfel posibilitatea sa isi adapteze bugetul cu nevoile viitoare.

    Deci toata paradigma asta cu ROBOR vs IRCC nu isi are rostul, iar cetateanul de rand impreuna cu bancile prin legiuitor (parlament) au ajuns la concluzia (corecta) ca nu dobanda minimala sau maximala este de cautat ci corectitudinea in exprimarea realitatii care compune aceasta dobanda. De aceea IRCC este folosit pentru toate creditele acum.

    Ca si nota: daca stai cu fata la latrina - viitorul este mereu de rahat si se duce pe apa sambetei.

    Acum - daca exista o intelegere pentru fixarea ROBOR, asta nu stiu.
    Ce stiu insa este ca guvernatorul BNR a povestit cum unele banci au sarit calul cu ROBOR.
    Corelat sau cauzal (!?) dupa anunt ROBOR a stagnat sau chiar a scazut.

    Raman cateva intrebari totusi pentru actorii din aceasta sceneta:

    0) Stiu bancile ca din rahat se poate face fertilizator ?
    1) Care banci au incercat sa sara calul ?
    2) Au reusit toate sa sara calul cu success ?
    3) Daca nu, au reusit performanta sa cada in viitorul (latrina) la care se uitau ?
    4) Va reusi Consililul Concurentei sa adulmece aceste banci ?
    5) S-au inteles bancile sa se uite toate la latrina ?
    • Like 3
    • @ ControlTheNarrative
      1. să nu uităm că băncile sunt DOAR intermediari bancari, fondurile lor proprii sunt DOAR aprox 8% din active - deja dacă au fonduri peste 10% sunt considerate cu exces de lichiditate! așadar, din acest punct de vedere și al preocupării celor ce ne ținem banii în bănci, e NORMAL ca ele să fie ultra-grijulii cu other people's money, mai ales că au și reglementări stricte privind ce au voie și ce n-au voie... deeeeci din acest punct de vedere e Ok sa folosească ROBOR, indicatorul despre viitor, ca să țină banii deponenților în siguranță și bineînțeles să facă si un profit din asta!
      2. una peste alta, IRCC pare mai bun pentru ambele părți - bancă și împrumutat -, pentru că el leagă prețul plătit de consumator direct de costul băncii, de costul banilor, Chiar dacă uneori este mai mare decât ROBOR, ăsta e costul înregistrat! Nu e corect ca împrumutatul să beneficieze de un cost mai mic, ci corect este ca prețul plătit de el să fie legat de costul plătit de bănci! Sigur că în acest scenariu - al utilizarii IRCC - banca poate pierde ceva bani pe termen scurt (6 luni) dacă inflația explodează, dar hei!, asta-i viața! nu au decât să mărească marjele proprii, cele de peste IRCC, NU?
      3. dl. Vasilescu - pe care dealtfel îl apreciez mult! - se face că nu vede și talerul favorabil al balanței: ”...Băncile se împrumută între ele, plasează și atrag depozite și nu sunt interesate să-și umfle costurile...” dar pe celălalt taler, băncilor
      • Like 2
    • @ Calin Nistor
      ... le cresc veniturile, NU-i asa, dle Vasilescu???!!!

      • Like 1
    • @ ControlTheNarrative
      deleted
      • Like 1
    • @ ControlTheNarrative
      adevarat ! bancile transfera riscul pe spatele clientului si fac profit in orice situatie !iar pentru Vasilescu si Isarescu e foarte normal ! in toata Europa creditele sunt cu dobanda fixa !!!!
      • Like 1
  • Nume check icon
    Fum fara foc nu iese. Intrebarea mea este ce se intampla daca intr-adevar zvonul este adevarat. Adica, pe langa amenzile clasice se vor da si bani populatiei sau institutiilor care au fost prejudiciate?
    • Like 2

Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult