Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Șoc pe piața valutară! Dolarul și-a continuat luni ascensiunea în cursa cu euro

Curs valutar - Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Foto: Inquam Photos/Octav Ganea

De multă vreme, publicarea de către BNR a cursurilor de schimb - la “13 fix” în fiecare zi lucrătoare - nu mai era un eveniment. Joia trecută însă, în cursa cu euro, dolarul…a intrat în depășire. Eveniment! Moneda americană s-a înscris într-o nouă paradigmă: nu doar că s-a scumpit mai mult decât moneda unică europeană, dar - în premieră - a trecut mai sus de pragul psihologic de 5 lei pentru un dolar american! Subiectul a umplut jurnalele TV și Radio.

Realizatoarea unei emisiuni TV, care mi-a cerut opinia, și-a exprimat surprinderea. “Noi credeam - a comentat ea - că o să ardă în altă parte. Încă de la începutul verii se tot spune că în toamnă vom cumpăra euro cu 5 lei. Și în schimb…șoc! Cumpărăm dolarul cu 5 lei!”.

“Da, e șoc! Dar nu e șocul nostru!” am replicat. Presiunea puternică a dolarului a cuprins toate marile piețe valutare, euro a primit-o direct în plex, au simțit-o și japonezii, care s-au și grăbit s-o pareze. Banca Japoniei a intervenit în piață, a vândut dolari și a cumpărat yeni, ca să-și apere moneda națională de aprecierea excesivă a dolarului.

LA NOI A AJUNS ECOUL

Dar și ecoul, perceput în piața noastră valutară, provoacă efecte puternice. Joi, încă de dimineață, cotațiile monedei americane, în tranzacțiile valutare, începuseră să crească. Subiectul a devenit însă public abia după ce, la amiază, BNR a comunicat lista cursurilor de schimb. N-a fost panică, societatea noastră a învățat mult și multe în trei decenii de când am redeschis piața valutară, dar ceva zarvă tot a fost.

Apropo de listă. Sunt cotate 30 de valute, începând cu dolarul australian și încheind cu bahtul thailandez. Fără să lipsească dolarul american, lira sterlină, yenul japonez, francul elvețian, renminbi-ul chinezesc, rupia indiană, monedele țărilor din regiunea noastră și, bineînțeles, moneda unică a celor 19 țări din zona euro. Fiecare dintre cele 30 de valute, în poziția pe care o ocupă în listă, face pereche cu leul. Fiecare curs este exprimat în lei.

Cursurile sunt prețuri de piață, practicate efectiv în tranzacțiile zilnice, pe care BNR le calculează, le garantează autenticitatea și le comunică. Dar în niciun caz, și în nicio împrejurare, nu le stabilește. În listă, pozițiile sunt publicate pereche lângă pereche, deci leu-euro, leu-dolar american, leu-liră sterlină…până la numărul 30, în dreptul fiecăreia fiind trecut cursul de schimb al zilei, format dintr-un număr întreg, o virgulă și patru zecimale. 

Perechea leu-euro, care a fost surclasată joi, avea înscrise în dreapta cele cinci cifre care exprimau cursul de schimb: 4,9413. În timp ce, în dreapta perechii leu-dolar, erau cifrele 5,0103. Ce ne spune această formațiune, care merită să fie memorată, fiindcă a intrat în istoria pieței valutare? Că joi, 22 septembrie, în timp ce leul s-a apreciat față de euro cu 23 de părți de ban, dolarul s-a apreciat față de leu cu 3 bani și 39 de părți de ban! Ați putea fi tentați să gândiți că sunt cifre absolut nesemnificative. Așa și sunt când în ecuație este un singur euro ori un singur dolar. Nu la fel însă stau lucrurile în tranzacțiile din piață, când în joc sunt multe, foarte multe milioane de euro ori de dolari. Fiecare apreciere sau depreciere a unei valute, oricât de nesemnificativă ar putea să pară, implică de fiecare dată câștiguri sau pierderi care contează extrem de mult în bilanțuri.

Dolarul de 5 lei este deznodământul. În punctul culminant al acestei competiții se ajunsese cu o lună în urmă, pe 23 august, când în premieră pe piața noastră valutară dolarul a fost (pentru o zi, doar) mai scump decât euro. Ca să ajungem însă unde a început întreaga poveste, în momentul zero, mai e de dat ceva timp înapoi, până în martie, când întâia dată în cursă cu euro dolarul american și-a manifestat pretenția de a fi vândut mai bine.

Ne obișnuiserăm, de mai mulți ani, ca pe piața noastră valutară dolarul american să fie mai ieftin decât moneda unică europeană. Pe 2 martie 2022, încă, nimic nu arăta că ar putea interveni vreo schimbare, nici ca valori și nici ca tendință. Dar din 3 și până în 23 martie, zi de zi, dolarul s-a tot scumpit. Fără să depășească pragul 4,4 lei. Trei tendințe ale dolarului, de a urca mai sus de acest prag, au eșuat. Din 28 martie însă, când dolarul și-a consolidat pragul următor, și până miercuri 21 septembrie, procesul scumpirii monedei americane a fost constant. Pentru ca joi, șocând piețele și publicul, să depășească pragul de 5 lei. Și, mai mult, și-a continuat ascensiunea vineri și luni. Va merge mai departe? Vom vedea!

FIRELE DUC LA FED

Ce s-a întâmplat în acest an, din primăvară până în toamnă, ca să determine o schimbare atât de drastică pe piața noastră valutară? Un prim răspuns este legat de inflația din America. Din martie până în iunie, fără încetare, prețurile de consum din SUA au crescut în ritm accelerat. Iar din iunie până în august inclusiv, deși au început să scadă, reproșurile societății americane nu au încetat. Fed (banca centrală a SUA) fiind acuzată că prețurile scad prea încet.

De aici obținem al doilea răspuns: firele duc la Fed. De altfel, încă din martie, Fed s-a angajat într-o confruntare dură cu inflația. Confruntare ce s-a intensificat în partea a doua a anului. Principala armă a Fed, pentru a lovi inflația, fiind dobânda de politică monetară. Dobânda de referință, cum e denumită frecvent, ce a fost continuu calibrată pentru a contribui la calmarea prețurilor de consum fără a împinge țara în recesiune. Ecuația e însă complexă, țintele propuse nu sunt deloc ușor de atins, dar inevitabil fiecare majorare a dobânzii de referință împinge dolarul în sus. Îl întărește. Iar acest efect se resimte pe toate piețele valutare ale lumii, pentru că dolarul face pereche cu monedele naționale pe toate aceste piețe, și scumpind-se pretutindeni determină schimbări de paradigmă în listele de cursuri ale multor țări. Cum s-a întâmplat și în cazul României.

De ce însă BNR n-a acționat ca Banca Japoniei? De ce n-a vândut dolari și n-a cumpărat lei, ca să-și apere leul? Cu această întrebare intrăm într-un alt capitol al teoriei si practicii piețelor valutare.

O bancă centrală, oricare ar fi, poate să pareze loviturile împotriva monedei sale…numai atunci când face pereche cu valuta de referință. Or, pe piața noastră valutară, dolarul a fost cândva valută de referință, dar nu mai este. Nu mai este din martie 2003. De când structura comerțului nostru exterior s-a calat determinant pe schimburile economice cu țări europene si, cu deosebire, din zona euro. De atunci, moneda de referință, pe piața noastră valutară, este euro. Iar banca noastră centrală, prin intervenții dintre cele mai complexe pe piața valutară, apără cursul leu-euro. 

Cum se se explică respectiva constrângere? Relativ simplu: pentru că numai acest curs se formează pe piața noastră valutară, ținând seamă de cerere, de ofertă și încă de vreo zece indicatori - între care PIB-ul, balanța plăților externe, datoria publică, deficitul bugetar și, mai cu seamă, în conjunctura actuală, inflația. Un avantaj esențial, în cazul băncii noastre centrale, fiind rezerva internațională - de aur plus valute - care în prezent valorează 50 de miliarde de euro.

Celelalte cursuri cum se formează? Toate, absolut toate, au un alt regim. Pentru toate celelalte perechi, leu-dolar, leu-liră sterlină, până la leu-baht thailandez, în care nu apare moneda euro, cursurile rezultă dintr-un calcul încrucișat între cotații de pe piața noastră și cotații de pe piețele internaționale. Pentru cazul în speță, leu-dolar, cantitatea necesară de lei pentru a cumpăra un dolar se stabilește pornind de la cursul euro-dolar constituit pe piețele internaționale.

Mutarea de joi, cu dolarul peste pragul de 5 lei, a fost efectul direct al finalului ședinței de politică monetară a Fed din 21 septembrie, care a dat un nou impuls puternic dolarului. Potrivit presei internaționale, nu atât noua majorare de dobândă a contat, care a și fost cu 25 de puncte de bază mai mică decât se așteptau piețele, cât poziția fermă a președintelui Fed, Jerome Powell, susținută de un comunicat cu referiri la “noi intervenții adecvate”. Ce asigurări a dat șeful Fed? Că “banca centrală a SUA va continua să majoreze rata dobânzii de referință în lupta sa cu inflația”. Și că “va continua până când va constata că și-a făcut treaba”.

Și iată cum, din martie până în septembrie, inflația din America s-a înscris între cauzele care au determinat scumpirea dolarului pe piața noastră valutară. Pentru că inflația, în creștere, a determinat Fed să majoreze dobânda de referință de cinci ori din martie până în septembrie. Și să influențeze, prin această decizie, întărirea dolarului. In toată lumea…și la noi.

DAR ȘI BNR A INFUENȚAT ÎNTĂRIREA LEULUI

Dacă din martie și până în prezent, pe piața noastră valutară, dolarul în raport cu leul s-a scumpit mai mult decât euro, am văzut că firele duc la Fed. Dar și faptul că leul, în pereche cu valuta de referință euro, are un statut permanent de deplină stabilitate, își află explicația în eficiența strategiilor BNR. Cele șase creșteri ale dobânzii de politică monetară, efectuate în acest an de banca noastră centrală, au contribuit efectiv la calmarea inflației. Și, totodată, au contribuit la întărirea leului în raport cu referința sa, moneda unică europeană.

Pe termen lung, chiar foarte lung, din ianuarie 2009 și până în prezent, deprecierea leului față de euro a fost minimă. În jur de 90 de bani. Referindu-ne însă la anul curent, cu deosebire începând din martie, constatările sunt evident în favoarea leului. Un curs menținut constatat, cu lungi momente de apreciere ale monedei noastre din iulie până în prima jumătate a lui septembrie, este amprenta dominantă a anului. Iar rolul BNR, ca garant al acestei stabilități, îl regăsim începând cu calibrarea liniei adecvate a dobânzii de politică monetară și continuând cu dozajul optim al cantităților de lei cu care operează băncile, cu cotele rezervelor minime obligatorii și, nu în ultimul rând, cu asigurarea unor raporturi corecte bănci-bănci și bănci-clienți pe piața valutară și pe cea monetară. Astfel de intervenții, care de altfel sunt la vedere, s-au produs și se produc în legătură directă cu cerințele de pe piețele financiare și au făcut ca raportul leu-euro să fie sustenabil.

Desigur, atât piețele cât și publicul, manifestă un interes sporit pentru intervențiile ce nu sunt la vedere și despre care nicio bancă centrală din lume nu dă, de regulă, detalii. Mă refer la momentele în care banca noastră centrală își activează rezerva internațională; în speță, vinde sau cumpără valută pentru a echilibra cursul de schimb. Cursul leu-euro și nu leu-dolar SUA sau oricare dintre cele 30 de valute din lista de cursuri. La astfel de intervenții BNR face rar referiri, doar când apare o imperioasă cerință, și atunci doar prin vocea guvernatorului.

Două precizări sunt importante. Mai întâi, că astfel de intervenții au loc întotdeauna când realitatea o impune, mai ales pentru a stabiliza piața valutară dacă leul se depreciază ori se apreciază excesiv. Apoi, că BNR schimbă lei pe euro sau euro pe lei, având mereu grijă să rezulte un net nesemnificativ, chiar și în cazurile în care vânzările de valută sunt semnificative. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu imediat după ce o intervenție a impus vânzări de valută, deîndată ce realitatea o permite valuta „dislocată” este recumpărată pe toate căile posibile.

Și încă un detaliu extrem de important: nu orice nivel de curs, indiferent de cine e dorit, poate fi obținut prin intervenția băncii centrale. Așa că Banca Națională nu-și poate permite să cheltuiască valuta țării pentru a se hazarda în intervenții imposibile. Iar tot acest proces nu se desfășoară printr-o simplă decizie a guvernatorului. Indiferent dacă, în unele situații, se impun intervenții tactice, programul urmărit cu sfințenie este strategic. Cum, când și de ce intervine Banca Națională ? Răspunsul la aceste întrebări vine pe un itinerariu lung, care începe cu analizele și propunerile din direcțiile de specialitate, continuă cu supervizările Comitetului de Politică Monetară și se încheie cu analiza și decizia luată prin vot în Consiliul de Administrație.            

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Toata planeta face tranzactii in dolari. Noi europenii eram intr-o bula comerciala. Acum, datorita razboiului si venirii iernii, ne-am trezit ca nu mai suntem buricul pamantului...
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult