Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Bardcore, noul stil de muzică veche, potrivit pentru cheful intim din pandemie: ascultă câteva truba-hituri interpretate ca-n Evul Mediu

Bard - getty Images

Foto: Getty Images

Când cineva aude de cover-uri, ar putea spune fără entuziasm că sunt vechi de când lumea. Și nici nu știe câtă dreptate ar avea, mai ales că, prin 2019-2020, a apărut o nouă nișă: cover-urile medievale. Adică piese din zilele noastre, cântate în stilul barzilor din Evul Mediu.

Și nu sunt puține la număr. Unii poate vor să se simtă electric de norocoși că au descoperit un sound nou, coincidență care ne îndreaptă către prima recomandare: Daft Punk- Get Lucky. Altora poate le este dor de vremurile bune din anii `90 (1990, nu 1490) și vor să scoată bestia de discotecă din ei, drept care pot să strige cât mai tare “Gimmie Gimmie”, dar pe ritmuri de trubadur fan Abba. Iar dacă nu este suficient până acum, cu siguranță oricine poate ajunge cu barzii atât în Gangsta’s Paradise, dar și în Nirvana. Practic, cel mai important este să nu se piardă din vedere Luminile Orbitoare ale trupei The Weeknd pentru a ajunge în Bardoteca de Aur!

Aceste reinterpretări medievale sunt atât de credibile, încât o singură redare The Unforgiven- Metallica, varianta de Bardotecă, aduce aminte oricui de plecările cu prietenii prin Cruciade, iar Lana Del Rey cu Summertime Sadness este mai mult ca sigur unul dintre hiturile Epidemiei de Dans din 1518. 

Genul de muzică se numește bardcore și presupune reinterpretarea unei varietăți de melodii cu instrumentele și tehnicile specifice cântăreților medievali. Asta înseamnă că, pe lângă instrumentele moderne, de cele mai multe ori este eliminată și partea vocală.

Cu toate că exista și înainte de pandemie, izolarea care a reamintit de un han mult prea înghesuit a făcut bardcore să devină aproape mainstream în nișa genurilor de nișă, piesele ajungând să aibă milioane de vizualizări. 

Iar în ceea ce îi privește pe rapsozi, de la Hildegard von Blingin' și până la Algal the Bard, au adunat până acum 1.665.000 de urmăritori.

Bardcore-ul este ca un trip instrumental: câteva Truba-hituri în mixul pentru cheful intim de pandemie, din apartamentul românului (el și încă doi prieteni pe Zoom) și banalul pahar se transformă într-un corn de bour plin de mied.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro