Am văzut „Don’t Look Up” și mi-a plăcut mult. De fapt, m-a întristat, ăsta este sentimentul care domină starea mea de după vizionare.
Înlocuiți comenta „Dibiasky” cu pandemia de COVID-19 sau criza climatică și o să obțineți o radiografie a societății globale în care ne trăim existența.
Producția lui Adam McKay nu e un film prost. E un film care, pe lângă satiră, trage un semnal de alarmă asupra clivajelor care au ajuns să ne domine actualitatea și să ne fure atenția de la lucrurile care ne pun viața în pericol și care contează cu adevărat!
Nu cred că merită eticheta de „film bun” sau „film prost”. E pur și simplu un film onest. De-a lungul istoriei, marii filosofi au spus și scris că adevărul doare cel mai rău. Probabil că de aia filmul ăsta cu Leonardo DiCaprio, Jennifer Lawrence, Meryl Streep, Cate Blanchett și Timothée Chalamet este atât de hulit în online. Pentru că realitatea doare pentru cei care nu au capacitatea sau nu vor din orgoliu ori prostie să perceapă ceea ce este și se întâmplă în jurul lor.
Unii sunt de părere că filmul nu spune ceva nou despre care nu știam noi, poporul cu conturi pe rețelele sociale. Tocmai ăsta cred că e farmecul. Faptul că semnalul de alarmă este tras din nou și din nou și din nou: „Fraților, ne ducem dracu' dacă rămânem proști și nu suntem atenți la ceea ce e în fața noastră”. Filmul lui McKay te îndeamnă la reflecție asupra situației în care a ajuns societatea și expune, fără vreun artificiu sau brizbrizuri, ipocrizia și superficialitatea consumerismului și a felului în care decidenții politici instrumentează crizele pe care oamenii de rând le simt cel mai profund.
„Don’t Look Up” este un film care se poziționeză împotriva pseudoștiinței și a populismului, a celor care cred fără să cerceteze, dar și împotriva idioților utili (expresie consacrată în ştiinţa dezinformării pentru a-i descrie pe cei care se lasă influenţaţi şi intră din sinceritate în războaie care nu le aparţin). Filmul este, totodată, un pamflet al unei civilizații care nu este în stare să înțeleagă iminența propriei extincții. Vă sună cunoscut? La fel ca personajele din film, și noi, cetățenii actuali ai planetei Pământ, suntem în fața unui dezastru climatic. Dar spre deosebire de personajele din film, încă avem timp să oprim dezastrul provocat de schimbările climatice, care se accentuează cu fiecare zi în care oamenii, companiile și politicienii nu conștientizează cât de important este să facem tranziția către o viață mai verde, mai sustenabilă, fără dioxid de carbon și alte resurse care poluează și distrug mediul înconjurător.
În altă ordine de idei, „Don’t Look Up” nu este un film pentru cei care se uita pe Netflix după acțiune gonflată, hăhăială stearpă sau sex colorat de șampanie și luminițe. „Don’t Look Up” nu este nici pentru fanii cu coarne de cerb ai lui Trump, pentru daci liberi, evlavioșii conservatori, conspiraționiștii coronasceptici, haterii Gretei Thunberg sau pentru cei dependenți de ce a mai apărut nou în trending pe YouTube. Filmul ăsta arată cât de universală este schizofrenia norodului condus prin breaking news-ul ajuns în derizoriu, teorii ale conspirației, știri mondene contrafăcute, manipulari politicianiste și minciuna ajunsă religie pentru cretini.
În mod paradoxal, „Don’t Look Up” nu este un film despre o cometă care se va lovi de Terra, ci este despre erorile noastre. Pe scurt, despre incapacitatea oamenilor de știință de a comunica bine, când predică cu o acuratețe destul de mare evenimente devastatoare; despre incapacitatea politicienilor de a înțelege chestiunile științifice (care nu sunt atât de greu de înțeles când sunt evidente) și de a lua decizii ferme dar nepopulare; despre incapacitatea mediului de business de a pune siguranța națională înaintea profitului; despre incapacitatea oamenilor din mass-media de a prezenta lucrurile într-o formă comestibilă din surse verificate, indiferent de câtă audiență fac, dar și despre incapacitatea oamenilor de a discerne între informații bazate pe date reale și conspirații, fake news și manipulări politice.
„Don’t Look Up” este, până la urmă, un manifest despre noi înșine. Și ne arată efectiv cum de foarte multe ori ajung unii care au puterea să decidă sau alții care au capacitatea să zbiere mai tare „să împacheteze cu fundiță roșie un pachet plin de rahat”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De ce zic prost? Pai exagerarile acestei prostii de care tocmai ziceam il aduc in zona pamfletului. Nu te revolta, nu te deranjeaza, e un filmulet usurel. Cineva comenta legat de rugaciunea dinspre final a unui tanar.. Ei bine, nimic deosebit, insa, in zilele astea, cand limbajul de lemn ne inunda prin media si prin gura prostilor, rugaciunea, pentru unul care nu a citit nimic mai profund, sau a citit dar a uitat, poate suna cool.
Am vazut demuuult tare un scurt metraj asa-zis SF, in care o copila de la tara, cu o atitudine care iti dadea depresii precum Lizuca din Dumbrava Minunata (copila care a jucat in film adica), gaseste un extraterestru esuat pe la noi, ranit sau bolnav, parca. Si il ascunde ea undeva prin curte, sau pe sub casa, si cu vocea Lizucai de care ziceam il tinea in brate si ii spunea ca o sa aiba grija de el.. Fara s-o mai lungesc, asa cum n-a mai lungit-o nici filmul, extraterestrul bineinteles ca a murit. Ei bine, filmul ala m-a marcat. Atunci am ajuns sa urasc din adancul sufletului prostia si necunoasterea, asa cum le urasc si la mine, ca si eu le am, pentru ca, desi intentia era buna, desi fata era inocenta in ce facea, am inteles ca, cu dragoste si inocenta, dar cu necunoastere si prostie, poti ucide, distruge. La vremea aceea imi facuse sufletul praf.
Ei bine, caricatura asta de film m-a lasat rece. Nimic sa-ti trezeasca vreo senzatie mai acatarii, decat daca iti scremi cerebelul sa gasesti tu semnificatii. Un film bun iti face sufletul sa vibreze, uneori chiar si fara cuvinte. Memoria filmelor si cartilor mai vechi ar fi intinata daca as incerca sa compar filmul asta cu ele.