Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Don’t Look Up: „Fraților, ne ducem dracu' dacă rămânem proști”

Don’t Look Up

Am văzut „Don’t Look Up” și mi-a plăcut mult. De fapt, m-a întristat, ăsta este sentimentul care domină starea mea de după vizionare.

Înlocuiți comenta „Dibiasky” cu pandemia de COVID-19 sau criza climatică și o să obțineți o radiografie a societății globale în care ne trăim existența.

Producția lui Adam McKay nu e un film prost. E un film care, pe lângă satiră, trage un semnal de alarmă asupra clivajelor care au ajuns să ne domine actualitatea și să ne fure atenția de la lucrurile care ne pun viața în pericol și care contează cu adevărat!

Nu cred că merită eticheta de „film bun” sau „film prost”. E pur și simplu un film onest. De-a lungul istoriei, marii filosofi au spus și scris că adevărul doare cel mai rău. Probabil că de aia filmul ăsta cu Leonardo DiCaprio, Jennifer Lawrence, Meryl Streep, Cate Blanchett și Timothée Chalamet este atât de hulit în online. Pentru că realitatea doare pentru cei care nu au capacitatea sau nu vor din orgoliu ori prostie să perceapă ceea ce este și se întâmplă în jurul lor.

Unii sunt de părere că filmul nu spune ceva nou despre care nu știam noi, poporul cu conturi pe rețelele sociale. Tocmai ăsta cred că e farmecul. Faptul că semnalul de alarmă este tras din nou și din nou și din nou: „Fraților, ne ducem dracu' dacă rămânem proști și nu suntem atenți la ceea ce e în fața noastră”. Filmul lui McKay te îndeamnă la reflecție asupra situației în care a ajuns societatea și expune, fără vreun artificiu sau brizbrizuri, ipocrizia și superficialitatea consumerismului și a felului în care decidenții politici instrumentează crizele pe care oamenii de rând le simt cel mai profund.

„Don’t Look Up” este un film care se poziționeză împotriva pseudoștiinței și a populismului, a celor care cred fără să cerceteze, dar și împotriva idioților utili (expresie consacrată în ştiinţa dezinformării pentru a-i descrie pe cei care se lasă influenţaţi şi intră din sinceritate în războaie care nu le aparţin). Filmul este, totodată, un pamflet al unei civilizații care nu este în stare să înțeleagă iminența propriei extincții. Vă sună cunoscut? La fel ca personajele din film, și noi, cetățenii actuali ai planetei Pământ, suntem în fața unui dezastru climatic. Dar spre deosebire de personajele din film, încă avem timp să oprim dezastrul provocat de schimbările climatice, care se accentuează cu fiecare zi în care oamenii, companiile și politicienii nu conștientizează cât de important este să facem tranziția către o viață mai verde, mai sustenabilă, fără dioxid de carbon și alte resurse care poluează și distrug mediul înconjurător.

În altă ordine de idei, „Don’t Look Up” nu este un film pentru cei care se uita pe Netflix după acțiune gonflată, hăhăială stearpă sau sex colorat de șampanie și luminițe. „Don’t Look Up” nu este nici pentru fanii cu coarne de cerb ai lui Trump, pentru daci liberi, evlavioșii conservatori, conspiraționiștii coronasceptici, haterii Gretei Thunberg sau pentru cei dependenți de ce a mai apărut nou în trending pe YouTube. Filmul ăsta arată cât de universală este schizofrenia norodului condus prin breaking news-ul ajuns în derizoriu, teorii ale conspirației, știri mondene contrafăcute, manipulari politicianiste și minciuna ajunsă religie pentru cretini.

În mod paradoxal, „Don’t Look Up” nu este un film despre o cometă care se va lovi de Terra, ci este despre erorile noastre. Pe scurt, despre incapacitatea oamenilor de știință de a comunica bine, când predică cu o acuratețe destul de mare evenimente devastatoare; despre incapacitatea politicienilor de a înțelege chestiunile științifice (care nu sunt atât de greu de înțeles când sunt evidente) și de a lua decizii ferme dar nepopulare; despre incapacitatea mediului de business de a pune siguranța națională înaintea profitului; despre incapacitatea oamenilor din mass-media de a prezenta lucrurile într-o formă comestibilă din surse verificate, indiferent de câtă audiență fac, dar și despre incapacitatea oamenilor de a discerne între informații bazate pe date reale și conspirații, fake news și manipulări politice.

„Don’t Look Up” este, până la urmă, un manifest despre noi înșine. Și ne arată efectiv cum de foarte multe ori ajung unii care au puterea să decidă sau alții care au capacitatea să zbiere mai tare „să împacheteze cu fundiță roșie un pachet plin de rahat”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Va spun ceva din experienta observata : DOMNILOR "prostia" nu se vindeca decat pusa la zid la propriu si executata cu un Kalasnikov sau cu o mitraliera GATLING. Mase intregi populare prin prostie dar mai ales prostie agresiva facatura noului trend terorizeaza zilnic minoritarii isteti de cand lumea si pamantul culmea si promovati prin toate structurile decizionale drept exemple. Da.. pe fond este o DEGRADARE umana la nivel mental in unele tari mult mai accentuata datorita lipsei EDUCATORULUI... acela aducator de constiinta catre un NORMAL stiintific bazat pe argument si logica. Mda "degradare"...intrebarea momentului : permisivitatea sistemelor este justificata in cazul acelora NE-EDUCATI lasati sa educe NE-EDUCATI ?. Voi vedea si filmul desi ma cam astept la ceea ce vrea sa sugereze.
    • Like 0
  • Foarte bine punctat totul!
    • Like 0
  • Un film important, as zice, in loc de bun sau prost. Nu e facut nici pentru Oscar, pentru ca intr-adevar, are si oameni de culoare in context, dar nu are si homo, cum cer cei de la Oscar.
    • Like 1
  • Am vazut si eu filmul "Don't look up". Pe scurt, e un film prost despre prostia ce-si intinde acum tenebrele asupra omenirii.
    De ce zic prost? Pai exagerarile acestei prostii de care tocmai ziceam il aduc in zona pamfletului. Nu te revolta, nu te deranjeaza, e un filmulet usurel. Cineva comenta legat de rugaciunea dinspre final a unui tanar.. Ei bine, nimic deosebit, insa, in zilele astea, cand limbajul de lemn ne inunda prin media si prin gura prostilor, rugaciunea, pentru unul care nu a citit nimic mai profund, sau a citit dar a uitat, poate suna cool.
    Am vazut demuuult tare un scurt metraj asa-zis SF, in care o copila de la tara, cu o atitudine care iti dadea depresii precum Lizuca din Dumbrava Minunata (copila care a jucat in film adica), gaseste un extraterestru esuat pe la noi, ranit sau bolnav, parca. Si il ascunde ea undeva prin curte, sau pe sub casa, si cu vocea Lizucai de care ziceam il tinea in brate si ii spunea ca o sa aiba grija de el.. Fara s-o mai lungesc, asa cum n-a mai lungit-o nici filmul, extraterestrul bineinteles ca a murit. Ei bine, filmul ala m-a marcat. Atunci am ajuns sa urasc din adancul sufletului prostia si necunoasterea, asa cum le urasc si la mine, ca si eu le am, pentru ca, desi intentia era buna, desi fata era inocenta in ce facea, am inteles ca, cu dragoste si inocenta, dar cu necunoastere si prostie, poti ucide, distruge. La vremea aceea imi facuse sufletul praf.
    Ei bine, caricatura asta de film m-a lasat rece. Nimic sa-ti trezeasca vreo senzatie mai acatarii, decat daca iti scremi cerebelul sa gasesti tu semnificatii. Un film bun iti face sufletul sa vibreze, uneori chiar si fara cuvinte. Memoria filmelor si cartilor mai vechi ar fi intinata daca as incerca sa compar filmul asta cu ele.
    • Like 1
    • @ Eddie Zack
      Marcheaza doar superficialitatea rasei umane in prezent. Nu trebuie cautat in film mai mult. Un semnal de alarma asupra "evolutiei" speciei cand te steptai sa fie mult mai documentata. Prea multe "motoare" de informare dauneaza.
      • Like 0
  • Subscriu la comentariul lui Cristea Petrica. La Dr. Strangelove am mai avut asemenea amalgam de trairi. Este un film de spre stiinta si sloganul care il promoveaza in ultima perioada: "crede si nu cerceta". Excesul de furie si discursul lui Leo din final ti se intipareste adanc si ireversibil undeva acolo si asta e un lucru bun.
    • Like 1
  • Acum îl văd. Foarte concludent.
    • Like 0
  • Dumneavoastră bateţi câmpii cu un dram de umor, aș spune, atunci când afirmaţi că „Don’t Look Up” este despre "incapacitatea oamenilor de știință de a comunica bine, când predică "cu o acuratețe destul de mare evenimente devastatoare". Dramul de umor din textul dumneavoastră este "acurateţea destul de mare". Mai adăugaţi câteva fracţiuni de gram cu "chestiunile științifice (care nu sunt atât de greu de înțeles când sunt evidente). După ce digeraţi masa de Crăciun, poate vă vin alte idei referitoare la capacitatea de comunicare a oamenilor de ştiinţă.
    • Like 1
  • Daniel check icon
    Adevărat, despre toate acestea e acest film bine realizat, o satira la adresa tarelor societății actuale, în general. Ce as amenda aci ar fi referitor la problema încălzirii globale care nu cred ca are drept cauza activitățile umane. Asta o spun tot niște oameni de știință și anume ca soarele are anumite cicluri de emitere a radiațiilor infraroșii, acum fiind o perioada de creștere care se poate întinde pe 40-50 de ani. Asa a fost mereu în istorie, e documentat dar asta nu ne exonerează de răspunderea gestionarii deșeurilor de orice fel care într-adevăr ne pot periclita habitatul, cum se spune în termeni ecologiști. Una-i una, alta-i alta, oricât CO2 am elibera noi, nu contribuim la creșterea temp. în atmosfera-ne credem prea importanti- ci doar soarele are puterea asta. Politicianismul îmbinat cu interesele economico-financiare au intrat și pe nișa asta de încălzire-globala-reducere emisii poluante fiind clar un os de ros. Suna a conspirație, dar e real. Exista un documentar veridic zic eu, "marea înșelătorie a încălzirii globale" suficient de interesant ca să te pună pe gânduri.
    • Like 3
  • Daniel check icon
    Adevărat, despre toate acestea e acest film bine realizat, o satira la adresa tarelor societății actuale, în general. Ce as amenda aci ar fi referitor la problema încălzirii globale care nu cred ca are drept cauza activitățile umane. Asta o spun tot niște oameni de știință și anume ca soarele are anumite cicluri de emitere a radiațiilor infraroșii, acum fiind o perioada de creștere care se poate întinde pe 40-50 de ani. Asa a fost mereu în istorie, e documentat dar asta nu ne exonerează de răspunderea gestionarii deșeurilor de orice fel care într-adevăr ne pot periclita habitatul, cum se spune în termeni ecologiști. Una-i una, alta-i alta, oricât CO2 am elibera noi, nu contribuim la creșterea temp. în atmosfera-ne credem prea importanti- ci doar soarele are puterea asta. Politicianismul îmbinat cu interesele economico-financiare au intrat și pe nișa asta de încălzire-globala-reducere emisii poluante fiind clar un os de ros. Suna a conspirație, dar e real. Exista un documentar veridic zic eu, "marea înșelătorie a încălzirii globale" suficient de interesant ca să te pună pe gânduri.
    • Like 0
  • Dan check icon
    Am vazut aseara filmul. Este genial. Conform cu mesajul, cred insa ca multora nu le va pasa, iar din restul vor fi foarte putini cei care vor intelege cu adevarat.
    • Like 4


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult