Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Bătrânețile unui motan bandit

Motan bandit

Foto: Getty Images

Uneori, lucrurile devin cu adevărat delicioase atunci când limitele dintre realitate și literatură devin blurate. Iubitorul de SF se simte brusc un explorator pe o planetă stranie atunci când se chinuie să urce niște scări puțin mai înclinate către dozatorul de bere, iar devoratorul de biografii ajunge să consume voința oricărui interlocutor cu nenumărate întrebări, mai degrabă potrivite unor interviuri.

Iar eu, când tocmai terminasem Maestrul și Margareta a lui Bulgakov, n-am putut sa mă simt altfel decât ca picat în mijlocul unei adevărate drame pisicesti, desfășurată de-a lungul câtorva săptămâni bune de pandemie. Si, exact ca în celebrul roman rusesc, implica și un șnapan de motan negru.

Să ne imaginăm doi prieteni. Poate că nu discută despre Iisus în vreun parc, ca-n roman, dar au și ei preocupările lor la fel de profunde: mai așteaptă leneș câte un semn cu gust divin venit din înălțimea Frigiderului sau mai urmăresc din principiu, într-o doară, câte o păsărică, în caz că chiar le taie calea. Activități pe săturate, care fac cel puțin cordială relația dintre Norișor, băiatul casei - acest Berlioz pisicesc, și a lui Tomiță, vizitatorul din vecini și obișnuit al locului

Observatorul critic ar putea considera exagerată comparația dintre personajele unui roman și doi mândri felini, dar asta pentru că nu vrea să iasă din universul său biped și să înțeleagă nenorocirea care a căzut pe capul a doi bieți motani în momentul în care a apărut El.

Un motan negru și bătrân, cu mai mulți dinți ciobiți decât întregi și cu urechi ferfenițite, dovadă a peste unui deceniu de iubire felină greu muncită, a pășit tacticos în mica urbe cu doi locuitori. Intrigați de necunoscut, obișnuiții casei s-au repezit să-l cunoască, fără să știe către ce se grăbesc.

Coincidență astrală, conspiratie a Universului sau laba banditului bătrân la mijloc, Berliozul casei a suferit un accident: aparent a sărit gardul nepotrivit și și-a sfâșiat piciorul. Unii spun că s-a și auzit un “Ce păcat!“ miorlăit și nesincer, atunci când victima a ajuns acasă.

Și așa mare păcat a fost, că El a dat buzna în bucătărie ca la el acasă și și-a intrat ca stăpânul nemilos în drepturi: a ronțăit crănțănelele victimei „accidentului” fără scrupule și, foarte firesc, i-a ocupat si Locul. Cu hârait pe post de tors și o bătrânească burtă în sus, Patul devenise al Lui.

Dar problemele continuau să apară: la o cumpănire atentă, bătrânul bandit pufos a observat că unul dintre deposedați, motanul Tomiță, obișnuia să se înfrupte din crănțănelele Lui, lucru de neacceptat. Așa că a luat problema în pernuțele bătătorite de cefele pretendeților trecuți. Aștepta răbdător să se închidă ușa și-l gherănea scurt pe naiv de-i mergeau ca la o păsărică fulgii.

Așa și-a construit El o solidă reputatie de bătăuș și, deși nu s-a prezentat niciodata, musafirul a început să capete și nume: Împăratul Muștelor, Stăpânul Umbrelor și în cele din urmă clasicul lui Bulgakov, Bahomet.

Cu foștii locatari relocați pentru totdeauna în locuri comode pentru uzurpatori, probabil că si acum stă cu burta în sus pe vreun pat acoperit cu o cuvertură de lână, la căldura sobei și toarce hârâit și fericit. Fericit că și-a găsit locul unde să-și facă bătrânețile, unde nu mai trebuie să-și etalezele decât rareori și doar în scopuri educative cu motanii mai tineri ghearele, și unde, în sfârșit, se poate face înțeles și cu mieuneala bună.

Iar, dacă cineva ar avea curiozitatea să-l urmărească când El nu se așteaptă, cine știe ce ar putea să vadă: vreun pistol aruncat abil de pe o gheruță pe alta sau poate vreo sticlă pe jumătate goală de tescovină. Și probabil l-ar auzi râgâind între două torsături satisfăcute.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult