Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Bătrânețile unui motan bandit

Motan bandit

Foto: Getty Images

Uneori, lucrurile devin cu adevărat delicioase atunci când limitele dintre realitate și literatură devin blurate. Iubitorul de SF se simte brusc un explorator pe o planetă stranie atunci când se chinuie să urce niște scări puțin mai înclinate către dozatorul de bere, iar devoratorul de biografii ajunge să consume voința oricărui interlocutor cu nenumărate întrebări, mai degrabă potrivite unor interviuri.

Iar eu, când tocmai terminasem Maestrul și Margareta a lui Bulgakov, n-am putut sa mă simt altfel decât ca picat în mijlocul unei adevărate drame pisicesti, desfășurată de-a lungul câtorva săptămâni bune de pandemie. Si, exact ca în celebrul roman rusesc, implica și un șnapan de motan negru.

Să ne imaginăm doi prieteni. Poate că nu discută despre Iisus în vreun parc, ca-n roman, dar au și ei preocupările lor la fel de profunde: mai așteaptă leneș câte un semn cu gust divin venit din înălțimea Frigiderului sau mai urmăresc din principiu, într-o doară, câte o păsărică, în caz că chiar le taie calea. Activități pe săturate, care fac cel puțin cordială relația dintre Norișor, băiatul casei - acest Berlioz pisicesc, și a lui Tomiță, vizitatorul din vecini și obișnuit al locului

Observatorul critic ar putea considera exagerată comparația dintre personajele unui roman și doi mândri felini, dar asta pentru că nu vrea să iasă din universul său biped și să înțeleagă nenorocirea care a căzut pe capul a doi bieți motani în momentul în care a apărut El.

Un motan negru și bătrân, cu mai mulți dinți ciobiți decât întregi și cu urechi ferfenițite, dovadă a peste unui deceniu de iubire felină greu muncită, a pășit tacticos în mica urbe cu doi locuitori. Intrigați de necunoscut, obișnuiții casei s-au repezit să-l cunoască, fără să știe către ce se grăbesc.

Coincidență astrală, conspiratie a Universului sau laba banditului bătrân la mijloc, Berliozul casei a suferit un accident: aparent a sărit gardul nepotrivit și și-a sfâșiat piciorul. Unii spun că s-a și auzit un “Ce păcat!“ miorlăit și nesincer, atunci când victima a ajuns acasă.

Și așa mare păcat a fost, că El a dat buzna în bucătărie ca la el acasă și și-a intrat ca stăpânul nemilos în drepturi: a ronțăit crănțănelele victimei „accidentului” fără scrupule și, foarte firesc, i-a ocupat si Locul. Cu hârait pe post de tors și o bătrânească burtă în sus, Patul devenise al Lui.

Dar problemele continuau să apară: la o cumpănire atentă, bătrânul bandit pufos a observat că unul dintre deposedați, motanul Tomiță, obișnuia să se înfrupte din crănțănelele Lui, lucru de neacceptat. Așa că a luat problema în pernuțele bătătorite de cefele pretendeților trecuți. Aștepta răbdător să se închidă ușa și-l gherănea scurt pe naiv de-i mergeau ca la o păsărică fulgii.

Așa și-a construit El o solidă reputatie de bătăuș și, deși nu s-a prezentat niciodata, musafirul a început să capete și nume: Împăratul Muștelor, Stăpânul Umbrelor și în cele din urmă clasicul lui Bulgakov, Bahomet.

Cu foștii locatari relocați pentru totdeauna în locuri comode pentru uzurpatori, probabil că si acum stă cu burta în sus pe vreun pat acoperit cu o cuvertură de lână, la căldura sobei și toarce hârâit și fericit. Fericit că și-a găsit locul unde să-și facă bătrânețile, unde nu mai trebuie să-și etalezele decât rareori și doar în scopuri educative cu motanii mai tineri ghearele, și unde, în sfârșit, se poate face înțeles și cu mieuneala bună.

Iar, dacă cineva ar avea curiozitatea să-l urmărească când El nu se așteaptă, cine știe ce ar putea să vadă: vreun pistol aruncat abil de pe o gheruță pe alta sau poate vreo sticlă pe jumătate goală de tescovină. Și probabil l-ar auzi râgâind între două torsături satisfăcute.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult