Bâtrânul Jedi la război, Putin în buncăr | Bâstroe, diplomația și isteria

Foto Profimedia

Înfruntând toate riscurile, bătrânul Jedi s-a dus în Ucraina, în timp ce virilul Putler, care călărea în filmele fantasy rusești pe tigri, stă acuns de un an în buncăr. Tot mai greu pentru propagandiștii ruși să-l prezinte pe Joe Biden ca pe un bătrân senil, în timp ce al lor stă îmbălsămat ca mortu-n geam. Putin nu doar că n-a vizitat niciodată linia frontului, dar n-a avut curaj nici măcar să iasă pe stradă în Moscova, acolo unde trăiesc rușii obișnuiți. În afara mediului controlat atent de FSB, Putin nu ar putea viețui nici 5 minute.

„As long as it takes”, a promis Biden la Kyiv, ca răspuns la întrebarea lumii întregi referitoare la cât va mai susține America rezistența ucraineană. Joe Biden și Volodimir Zelenski sunt cei mai detestați lideri de către propaganda rusă, pentru că din cauza lor planul lui Putin nu a mers așa cum era planificat. Zelenski nu doar că a refuzat să fie extras de americani în primele ore ale invaziei, ci a cerut arme pentru a se opune Rusiei. Dincolo de Ocean, i-a răspuns un Joe Biden care s-a plasat corect și fără echivoc de partea bună a istoriei. Biden, în particular, și Statele Unite, în general, au făcut ca Ucraina nu doar să reziste, ci și să aibă șanse mari să învingă armata lui Putin la un an de la invazie.

Președintele american merge în Polonia, pentru că această țară a înțeles să se comporte demn și tranșant într-un moment istoric esențial pentru libertatea Europei. Polonezii nu sunt cu fundu-n două luntri, nu încearcă să fie și cu sufletul la Washington, și cu slănina unsă la Moscova. Polonia are o voce la nivel regional, își cunoaște interesele și știe să profite de avantajele de securitate și economice pe care le aduce statutul de avanpost american în Europa. Vizita lui Biden în Polonia este normală.

În ziua în care Biden a ajuns la Kyiv, noi l-am chemat pe ambasadorul ucrainean la MAE pentru a da explicații în legătură cu canalul Bâstroe. La fel, când Zelenski ajungea să vorbească în Congresul SUA, la București se dezbătea cu năduf narațiunea minorității românești oprimate în Ucraina. Nu spun că România nu trebuie să-și apere interesele. Însă felul în care o face mie îmi dă de gândit: chiar apără conducătorii noștri interesele țării sau doar interesele lor electorale? Asta în cel mai bun caz, nu vreau să mă gândesc la mai mult. Reacția instituțională românească la două teme la care pe fond avem dreptate (de pildă, Ucraina a admis, printr-un mesaj al Ministerului Infrastructurii din această țară, că a săpat în canalul Bâstroe mai mult decât îi permiteau regulile naționale și internaționale) nu face altceva decât să alimenteze propaganda anti-ucraineană și pro-rusească. Să țipi din toți plămânii că Ucraina te-a călcat pe picior când Ucraina stă cu pistolul Rusiei la tâmplă arată în cel mai bun caz lipsă de inteligență emoțională și lipsă de pricepere politică. Efectul e că, în ochii lumii, România rămâne cu imaginea că are ceva cu Ucraina, nu cu Rusia. Ceea ce o plasează nedrept în aceeași luntre cu Ungaria putinistului Orban.

Să fim sinceri, la nivel de stat nu iubim și nu sprijinim Ucraina, în niciun caz nu cum o face Polonia. Există și o teamă nerostită public la nivel de stat român că, în urma războiului, Ucraina va deveni lider regional în defavoarea României. Or, noi avem reflexul să exportăm în politica regională mediocritatea de pe plan intern, care înseamnă că nimeni nu poate să fie mai deștept decât șefu. Perpetuăm o politică a somnului ușor, nu avem idei, nu avem inițiative, luăm ce pică. Din păcate, înghițim la cel mai înalt nivel de stat și pe nemestecate și propaganda clocită care ne pică direct din fermele de trolli ale lui Putin. Învârtoșarea patriotică în cazul Bâstroe e menită să lase în capul oamenilor ideea: „Ia uite pe cine sprijinim noi, pe unii care ne fură apa din Deltă?!”

Măcar Viktor Orban e sincer în putinismul lui. Accentuând din prostie sau din interes narațiunea anti-ucraineană, România riscă să fie vocea a doua a lui Orban, pentru că niște mediocri ajunși la conducerea țării țipă când ar trebui să tacă și tac când ar trebui să vorbească.

Și atunci ce ar trebui să facă România dacă Ucraina continuă să adâncească Bâstroe? veți întreba. În niciun caz să țipe la televizor, pentru satisfacția publicului șoșoc. Din fericire pentru noi, în această speță, legile internaționale și poziția Uniunii Europene și a Statelor Unite ale Americii sunt clare și fără echivoc. Dar de ce să folosim diplomația, când ne e mai convenabil electoral să folosim isteria?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp