
foto Profimedia
Mai sunt mi puțin de 20 de zile până la alegeri, Berlinul clocotește. Disperarea partidelor se simte în fiecare slogan și la fiecare apariție televizată. Ca să nu mai vorbim de anumite proiecte de legi. Campania a luat o turnură cel puțin neașteptată în ultima săptămână.
Friedrich Merz, candidatul CDU la postul de cancelar, în cruciada sa pentru putere și împotriva migranților - pe care, de mult timp, îi portretizează drept plagă socială - a atins un punct deosebit de sensibil pentru istoria recentă a țării: imaginea fostului cancelar, Angela Merkel.
În apărarea proiectului de lege propus de partidul său, liderul conservator al CDU a afirmat că întregul partid (deși se referea doar la fosta șefă) a greșit în 2015: „Dacă am fi procedat mai bine atunci, AfD nu ar fi ajuns în Parlament în 2017”. În cadrul dezbaterilor recente privind politicile migratorii, un afront deschis la politica dusă de guvernul Merkel în perioada crizei migrației – a generat o reacție prin referiri la anii de nazism și de valuri de discriminare ce au urmat perioadei postbelice.
De la retragerea din viața politică, Angela Merkel nu prea și-a mai făcut simțită prezența în spațiul public (excepția fiind memoriile publicate în 2024) - ceea ce face intervenția fostului cancelar la adresa lui Merz și mai alarmantă. Doamna Merkel a descris colaborarea acestuia cu AfD pe chestiuni de migrație drept „greșită”, acuzându-l de lipsă de responsabilitate politică. Sciziunea între aripa liberală și cea de dreapta a CDU era deja cunoscută, însă actul Angelei Merkel reprezintă o premieră și o încălcare clară de tabu: membrii CDU nu-și critică președintele în funcțiune. Punct.
Fostul cancelar Merkel a făcut o mișcare necesară pentru opinia publică și pentru echilibrul din societate, însă a pus în pericol întreaga campanie a CDU… iar rezultatele nu au întârziat să apară.
Vineri, 31 ianuarie a.c., s-a supus la vot în Parlament legea numită Zustrombegrenzungsgesetz, o lege menită să limiteze în mod drastic numărul de refugiați și migranți; legea prevedea, printre altele, controale permanente la frontiere (în pofida regulilor Schengen!) și respingerea tuturor migranților la granițe (fie că ar avea drept la protecție internațională sau ba). La o diferență de puține voturi, proiectul susținut de CDU & AfD a picat. O înfrângere politică în primul rând pentru Friedrich Merz, dar și pentru CDU.
După cum multă lume a replicat ușurată: „Bunul simț a triumfat: o colaborare cu AfD este inacceptabilă”. Acesta a fost și motivul pentru care Angela Merkel, deja considerată dușmanul de moarte al lui actualului lider CDU, a amintit în cursul săptămânii faptul că și în politică există anumite limite…
E important să ne gândim un pic la ceea ce însemna această lege, Zustrombegrenzungsgesetz - menită a limita „fluxul” migratoriu. Dar care flux? Cel de sorginte ucraineană nu se mai poate numi flux. În orice caz, știind că Ucraina este considerată Europa, iar Germania susține Kievul în lupta sa împotriva Kremlinului, nici nu s-a pus vreodată problema negării protecției internaționale pentru ucraineni.
Prin excludere este deci vorba de fluxul migratoriu non-european - dar care?
Cine amenință momentan frontierele Germaniei? Refugiații din Palestina nu ajung până aici (Și,dacă tot este să ne gândim la solidaritatea ce li se cuvine, nici măcar Egiptul sau Iordania nu mai sunt sunt dispuse să-i găzduiască).
Atunci ar fi vorba de migranții ce încearcă să ajungă în Europa traversând granița Belarus - Polonia? Din păcate, grație politicilor draconice luate de guvernul doar teoretic pro-european al premierului Tusk, afghanii sau africanii ce îndrăznesc să-și pună în pericol viața pentru a ajunge în UE nici măcar nu reușesc să atingă solul polonez fără a fi maltratați, respinși în repetate rânduri sau chiar uciși (conform ultimelor statistici, câteva mii au reușit să treacă vii, dar ca. 300 au dispărut la acea granița din 2021 încoace).
În Bialowieza, pădurea cea mai bătrână din Europa, mulți s-au rătăcit și și-au pierdut viața din pricina mlaștinilor, a frigului sau a rănilor provocate de soldații de pe ambele frontiere - filmul“Green Border”, realizat în 2023 de Agnieszka Holland, prezintă foarte bine situația acestor„inamici” ai granițelor europene.
Așadar, cine amenință integritatea statului german? De ce era necesară o astfel de lege? În timp ce economia Germaniei este în cădere liberă pentru că nu are flexibilitatea de a se adapta noilor provocări ale modernității (chestiune cu care Berlinul a avut mereu probleme) și ale concurenței internaționale (în special a Chinei în domeniul automobilistic), se ia în colimator figura migrantului în căutarea unei vieți mai bune - și asta în cârdășie cu partidul care nu se mai sfiește să rostească răspicat cuvântul „remigrație” (deportarea imigranților) sau sloganuri inspirate din epoca nazistă.
Un exemplu concludent: candidata AfD la postul de cancelar, Alice Weidel, și-a făurit sloganul“Alice für Deutschland”, mulat perfect pe deviza nazistă “Alles für Deutschland” (totul pentru Germania). Partidul AfD, cu al său mentor Björn Höcke și co-președinții Alice Weidel și TinoChrupalla, constituie un partid deja declarat de extremă dreaptă în diferite landuri. Și totuși, ca și în România cu noile tendințe extremiste legionare și misticoide marca Georgescu, lumea sătulă de eșecurile sistemului îl votează - din lipsa de răbdare și perspectivă. Chiar și într-un stat stabilă și Germania.
Dar distrugerea totală a unui sistem bazat pe principii democratice nu este răspunsul. Nici pentru România, nici pentru Germania. Ar fi mai bine sa trăim într-o societate în care oligarhii comandă, așa ca în Rusia și SUA?
La Berlin, pericolul neo-nazist este mai clar ca niciodată și se hrănește din disperare și neștiință.
Atacurile recente (Magdeburg, Aschaffenburg) nu pot determina discriminarea și etichetarea tuturor migranților drept potențial pericol public. Tocmai în acest sens, la data de 15 ianuarie a.c., ministra de interne Nancy Faeser a cerut în mod vehement mai mult respect pentru migranții ce trăiesc în Germania (30%), sunt integrați și contribuie zilnic la bunul mers al acestei societăți.
Acestea fiind spuse, ce se va întâmpla la alegerile de la Berlin din 23 februarie 2025?
Până una, alta, protestele împotriva CDU continuă: duminică, 2 februarie, peste 160.000 de persoane s-au manifestat la Berlin contra oricărei toleranțe față de parteneriatul CDU - AfD. Și la Hamburg, Köln sau Göttingen s-au organizat mitinguri.
CDU însă și-a încasat înfrângerea și merge mai departe: luni, 3 februarie, în cadrul congresului partidului, un Friedrich Merz plin de energie a anunțat noul „program de țară”, a cărui prioritate este Economia. Migranții au fost dați uitării deocamdată.
Să spunem că Angela Merkel a salvat din nou situația?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.