Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Câteva mici soluții pentru schimbarea în bine a școlii, de la un profesor român care predă în Germania

Un articol apărut acum câteva săptămâni în Tribuna Învăţământului anunţa că VIA University College din Copenhaga şi-a deschis un birou de reprezentare în România.

Parteneriatul dintre Universitatea Bucureşti şi Facultatea de Educaţie şi Ştiinţe Sociale a Universităţii daneze începuse de fapt în urmă cu aproape 4 ani după cum anunţa ziarul Adevărul din 12 februarie 2013. Metodele daneze ce urmau a fi introduse în România la nivelul sistemului şcolar de bază, grădiniţe-creşe şi la nivelul învăţământului superior erau prezentate detaliat în respectivul articol. Ar fi foarte interesant de aflat care sunt părerile celor care au implementat aceste metode şi ce spun eventualele evaluări despre cum au fost ele primite la nivel de şcoală, universitate sau grădiniţă şi ce rezultate au avut în România.

Citând despre această iniţiativă, am încercat să înţeleg cum se potriveşte ea cu actuala dezbatere despre viitorul învăţământului românesc.

În principiu nimic rău căci, la urmă urmei, se doreşte o colaborare şi o schimbare spre binele elevului şi al viitorului cetăţean român. Totuşi, la nivel general, apar unele întrebări :

- Dacă a fost nevoie de o astfel de colaborare atunci înseamnă că ea a fost dictată de o necesitate. Care a fost aceasta şi de ce tocmai sistemul danez a fost ales ca model de urmat pentru şcolile primare româneşti și universitate?

- Oare de ce soluţia este de a se crea un sistem paralel? Ori poate se doreşte ca acest sistem paralel să se generalizeze sau să se „altoiască” pe cel românesc actual. S-a discutat asta cu cei implicaţi în educaţie la scară naţională?

- Dacă se va merge pe această linie, cine va asigura oare o implementare a acestui model şi o monitorizare a implementării sale?

- Ce se va întâmpla dacă o altă universitate se hotărăşte se introducă în pregătirea viitorilor dascăli modelul polonez sau sloven? Vom ajunge să avem, de exemplu, la Bucureşti învăţători pregătiţi în sistemul danez şi profesori de chimie după sistemul sloven, iar cei de română după cel polonez? De menţionat că atât Slovenia (locul 19 în 2012), cât şi Polonia (locul 14) stau mai bine în clasamentele PISA decât Danemarca. (Danemarca locul 22, România locul 45 din 65 de state).

Iată pe scurt cam cum se compară Danemarca și România conform analizei lui G. Hofstede:

tabel Romania/Danemarca

Mai multe amănunte precum și informații despre alte țări și popoare pot fi găsite pe site-ul http://geert-hofstede.com/romania.html

Copierea unor programe din afară fără o analiză prealabilă nu este deloc străină şcolii româneşti. Constantin Rădulescu Motru spunea că „școala românească, organizată după programele şcolii burgheze din Apus a voit să formeze cetăţeni cu iniţiative, care prin muncă îndârjită să creeze un comerţ şi o industrie naţională. Ea a ajuns la ceva contrariu. Sufletul tinerimii şcolare româneşti din zilele noastre (1937) stă într-un complet dezacord cu spiritul burghez pe acest teren. În loc de muncă individuală, pornită din spirit de iniţiativă, aşa cum cere burghezia apuseană, idealul tinerimii noastră şcolare, de toate gradele merge într-o directivă opusă. Ceea ce este semnificativ la români este împrejurarea că atitudinea tinerimii este datorată corpului didactic. Adică statul român a impus şcolilor sale prin programe spiritul burghez, dar acest spirit a fost trădat de însuşi corpul ei didactic.” (1).

Haideţi să-i lăsăm deoparte pe cei care îşi plagiază doctorate şi să ne direcționăm spre cei ce ne-au format şi continuă să-i educe pe copiii şi nepoţii noștri, în ciuda dificultăţilor. Regenerarea educaţiei româneşti se va face doar cu şi prin aceşti oameni. Adunarea energiilor celor ce au încredere în ei şi în copiii, elevii şi studenţii pe care îi pregătesc este cea mai probabilă şi posibilă cale către succes.

Pe de altă parte toate ţările ce au reformat, schimbat şi creat sisteme educaţionale ce li se potrivesc lor în secolul XXI au învăţat de la alţii. Astfel, într-o analiză a sistemului englez este citat expertul mondial în educaţie comparată a Universităţii din Shanghai, profesorul Zhang care este convins că a succesului cheie este „să te uiţi la propriul tău sistem prin prisma internaţională”. Cu alte cuvinte, să iei ceea ce este mai bun de la alţii, dar care ţi se potriveşte ţie!

Centrarea educaţiei pe elev, diversitatea şi libertatea curriculară, cantitatea şi calitatea temelor pentru acasă, metodele de evaluare bazate pe date, curricule flexibile, autonomii regionale şi municipale ale şcolilor şi multe altele, transgresează culturile şi parcurg cu viteza internetului distanţele geografice. Aceste idei sunt discutate, acceptate sau nu, integrate, adaptate, modificate după specificul şi dorinţele fiecărei naţii dornice de a-şi pregăti cetăţenii pentru lumea în care trăiesc şi pentru cea în care vor trăi. În România, printre altele dată fiind şi multitudinea de facultăţi care pregătesc viitorii învăţători şi profesori şi în lipsa unei direcţii clare şi explicite, astfel de moduri de lucru fac dificilă o răspândire în ţară, la fiecare clasă, a metodelor pedagogice şi a curriculei potrivite cu specificul românesc şi cu aspiraţiile naţiei în contextual european şi mondial contemporan. Responsabilitatea sau vina eventualelor nepotriviri nu este a universităţilor, ci a politicului care, neavând o viziune, lasă universităţile fără direcţie. În multe ţări vestice sau estice, în ciuda autonomiei universitare, există o platformă comună către care societatea aspiră şi în slujba căreia universitatea pregăteşte viitorii dascăli.

Dar haide să vedem măcar în linii generale, aplecându-ne asupra a doar a trei domenii, ce există prin lumea largă care ar putea fi folosit că bază de discuţie. De unde ar putea fi analizate idei, strategii sau opţiuni ce ar putea fi dezbătute la nivel public înainte de a se lua decizii pe termen lung.

Structura şi Curricula

• Polonia: În analiza sistemului britanic, menţionată anterior, făcută după şocul de la rezultatele PISA din 2007, se citează exemplul deja de admirat şi invidiat al Poloniei. Polonezii au făcut o reformă enormă de structură şi curriculum în 1999 pornind de la premize similare celor româneşti, printre care şi o mare abundență de informaţii în programe. Rezultatele măsurilor introduse de ei au fost reflectate în doar 3-4 ani în rezultatele PISA, iar acum Polonia a ajuns să exporte expertiză educaţională.

• Singapore, în documentul „Curricula 2015” îşi propune să producă elevi ce se pot învaţă independent, au gândire critică şi inovatoare şi sunt pregătiți pentru lumea secolului XXI.

Recrutarea şi pregătirea profesorilor şi a conducerii şcolilor

• Singapore a trimis oameni la studii şi perfecţionare în domeniul educaţiei în ţări din vestul Europei şi Statele Unite. Apoi, cu bani de la guvern, au fost create mecanisme şi oportunităţi care să răspîndească cele învăţate. Toate pe banii statului.

• În Finlanda orice învăţător sau profesor trebuie să aibă un masterat de doi ani.

• În Australia sau Canada, trebuie mai întâi absolvită o facultate de profil şi apoi făcută specializarea în pedagogie timp de un an.

• Efectuarea unei practici „în producţie” monitorizată, adaptată la cerinţele profesiei este parte esenţială din programa de pregătire ia viitorilor dascăli din oricare universitate din ţările menţionate mai sus şi din multe altele. Am avut cam 3-4 studenţi pe an (la catedra de ştiinţe şi cam 12-15 în toată şcoală, care urmăreau, predau - la 3 clase pe zi timp de 8-10 săptămâni - şi evaluau învăţarea-predarea că parte a cursului universitar pe care îl făceau până a ajunge la catedră.

Folosirea tehnologiei

• În Coreea de Sud a fost înfiinţat un sistem naţional de meditaţii online.

• Australia are un program tehnologizat de informare a părinţilor şi a publicului în general, despre rezultatele şcolilor (atenţie însă, căci am lucrat acolo mai mult de 20 de ani, rezultatele individuale ale fiecărui copil nu se publică şi nu sunt arătate decât respectivei familii) (vezi site-ul myschool.com)

• Introducerea manualelor digitale în toate ţările vestice. S-a trecut deja de perioada e-book a manualelor (adică de format pdf) la cărţi o-book, interactive, cu resurse, video şi idei pentru cel ce predă. Le-am folosit în Sydney (de la Pearson sau Oxford Press) şi acum în Germania (CK-12) şi sunt excelente, iar aceasta este atât părerea copiilor, cât şi a părinţilor.

Degringolada perspectivelor educaţionale la nivel naţional românesc m-a făcut, mai mult ca niciodată, să îmi doresc ca cei bine intenţionaţi, alături cei neutri, dar interesaţi , împreună cu cei plătiţi să rezolve problemele învăţământului românesc, vor reuşi să se adune pentru elaborarea unei viziuni a educaţiei coerente, realiste şi aplicabile contextului şi specificului cultural, naţional şi istoric românesc. Dacă nu acum, măcar după alegerile de la sfârşitul anului.

Astfel ar fi nevoie de consultarea reală a celor ce au un rol de jucat în asta: cadre didactice, minister, universităţi, părinţi, ong-uri, în vederea stabilirii unei direcţii de ţară. Apoi s-ar putea trece la implementarea şi monitorizarea oricăror schimbări care să urmărească viziunea de comun acceptată.

Înlesnirea comunicării s-ar putea face prin crearea unui „hub”, a unui centru de interdependenţă şi comunicare care să faciliteze schimburile de idei şi să dea posibilitatea părţilor implicate să se cunoască între ele şi să îşi extindă propriul orizont şi propria înţelegere a complexităţii sistemului educaţional.

Există atât de mulţi oameni în învățământul românesc care nu numai că îşi iubesc profesia şi o fac cu dăruire şi profesionalism, dar sunt şi capabili de a-i inspira pe cei din jurul lor. Dascăli carismatici, asemenea profesorului meu de fizică de la liceul B.P.Hasdeu din Buzău, Nicolae Iacob, există prin toată ţara. Profesori universitari dedicaţi îşi desfăşoară activitatea prin toate universităţile. Haideţi să-i lăsăm deoparte pe cei care îşi plagiază doctorate şi să ne direcționăm spre cei ce ne-au format şi continuă să-i educe pe copiii şi nepoţii noștri, în ciuda dificultăţilor.

Regenerarea educaţiei româneşti se va face doar cu şi prin aceşti oameni. Adunarea energiilor celor ce au încredere în ei şi în copiii, elevii şi studenţii pe care îi pregătesc este cea mai probabilă şi posibilă cale către succes.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    „Haideţi să-i lăsăm deoparte pe cei care îşi plagiază doctorate şi să ne direcționăm spre cei ce ne-au format şi continuă să-i educe pe copiii şi nepoţii noștri, în ciuda dificultăţilor” Păi nu-i putem lăsa în pace, deși asta și-ar dori și s-ar dori, deoarece EI SUNT CEI CARE CONDUC ROMÂNIA. Dacă lăsăm să curgă la vale acest fenomen, el nu numai că va continua, dar se va amplifica.
    • Like 2
  • Avem o clasa de politicieni care nu vor ca tara aceasta sa aiba oameni edicati si pregatiti pentru viata ,nu se va schimba nimic. Cei saraci si needucati sunt masa de manevra electorala ,din pacate.
    • Like 0
  • check icon
    Utile și pertinente informațiile , vizibil venind dela un profesionist, de la un român care, chiar dacă a plecat din țară de ani de zile, e clar că a urmărit dezbaterile din presă și scrie cu competența acumulată prin Australia și Germania. Doar o observație în privința optimismului dumisale. Nu-mi dau seama de câți ani e plecat, dar presupun că-i vorba de vreo 20. Speranța dânsului că profesorul deosebit pe care l-a avut și îl mai ține minte ar mai fi încă activ; deci că ar exista o masă critică a personalului didactic în exercițiu care să poată impune reforma necesară, pe modelul celei din Polonia (că de modelul Finlandei nu poate fi vorba...). Ar fi prea simplu și prea frumos!
    • Like 0
    • @
      check icon
      parerea mea : intr-o democratie originala acest "mers al lucrurilor" este absolut normala. poate daca propaganda se ocupa mai mult de romani decat de unguri si daca explica de unde vine termenul de roman - romania, atunci si scara de valori nu cuprindea plagiatul ca obligatoriu in curriculum vitae (interesant ca intelesul expresiei este : cursul vietii) pentru functiile inalte ale statului roman
      • Like 0
  • Am doar 2 mici observatii de facut:
    a) "...În Australia sau Canada, trebuie mai întâi absolvită o facultate de profil şi apoi făcută specializarea în pedagogie timp de un an..."
    Informatia e partial inexacta. In Canada nu e obligatoriu sa aiba facultate de profil ca sa ajunga dascal. Obligatoriu e acel "colegiu" de vreo 2 ani in care ii invata pedagogie. De fapt, asta e una din carentele sistemului de invatamant canadian: pregatirea precara a multor cadre didactice. Vorbesc in deplina cunostinta de cauza.

    b) Nu imi dau seama exact daca autorul prin prezentarea acelei Analize a lui G. Hofstede a vrut sa arate ce rau stam noi la acele capitole fata de Danemarca, dar daca ma uit la 3 dintre ele, "acceptarea inegalitatilor sociale" , "evitarea incertitudinii" si "legatura prezentului cu istoria si cu planurile de viitor", procentul scos de Romania este cel care "makes sense".
    • Like 1
    • @ Sergiu F.
      Corect. a fost o scapare de a mea in legature cu sistemul canadian. In ceea ce priveste comparatia cu Danemarca, "my point" nu este nici pe departe care sta bine sau prost. Nu este vorba de ierarhii ci de diferente. Eu incerc sa arat ca trebuie inceput cu ceea ce este specific poporului si nu copiate modele integral doar pentru ca ele functioneaza sau ni se pare ca functioneaza la ei.
      • Like 1
    • @ Constantin Lomaca
      check icon
      fooooarte interesant, persoanal cred ca si Sergiu F. si Constantin Lomaca, ca si altii se dau dupa tufis ... haideti sa lasam plansele, proiectiile, paralelele si perpendicularele, blablablaurile .... haideti sa vizualizam realitatea : pt ce ii pregatm pe acesti elevi ? ce au ei in fata la terminarea studiilor ? care este scara de valori nationala ? ... nu intelegeti ? pai intrati in ministerul invatamantului si verificati (la nivelul romaniei) cum stateau lucrurile inaintea wwI si interbelic, de ce si pt ce studia elevul ! .... tot nu intelegeti ? pai atunci sa revenim la zi : faceti un studiu cum sunt angajati functionarii din banci, cei din ministere ... si tot asa pana la spalatorul de automobile ... si daca nici acum ... mai este o sansa : migrarea :)
      • Like 1
  • Doamne! Au trecut 26 de ani si multi dintre noi, mai ales cand nu avem argumente, dam vina pe comunism. Majoritatea profesorilor care predau acum aveau in '89 intre 5 si 15 ani varsta. Ce dracu', li s-a transmis comunismul ereditar?! A ajuns si invatamantul ca fotbalul, toata lumea se pricepe la el... Eu nu sunt cadru didactic insa sotia mea este profesoara de 30 de ani, deci am mai auzit pareri (nu doar de la sotie, dar si de la colegii ei) si nici nu ma gandesc sa dau vreun verdict. Ba chiar si pareri am cu jumatate de gura. Dar stiu precis ca tineri scoliti in Romania iau premii internationale. Stiu SIGUR un caz cand un elev de liceu a plecat cu parintii (la munca) in strainatate si s-a inscris intr-o clasa superioara celei in care era in Romania. Dupa 2 ani s-au intors si a trebuit sa se inscrie intr-o clasa inferioara, neputand sa recupereze ramanerea in urma. Stiu precis ca unii elevii de la liceul unde preda sotia mea stiau mai multa literatura franceza decat o studenta (urmand sa devina profesoara de franceza in Franta) in ultimul an la franceza in Franta venita in schimb de experienta in Romania. Am lucrat cu straini, in strainatate 22 de ani si afirm cu tarie ca in foarte multe meserii romanii sunt mult mai bine pregatiti (recunosc ca vorbesc despre oameni care au acum de la 45 de ani in sus). Si mai recunosc ca in ultimul timp nivelul noilor absolventi a scazut ingrijorator. Si mai recunosc ca elevii nu se educa singuri, dar si ca profesorii nu predau ce vor, ci ce este in "curricula". "Curricula" care este facuta de Minister si alte comisii de pe langa minister. Am vazut pe TV o dezbatere (reducere de numar de ore, inventare de materii) de unde se vedea ca profesorii din studiou stiau infinit mai bine ce trebuie facut decat reprezentantul ministerului (telefonic). Mult aplaudata reforma s-a ocupat sa nu se mai spuna programa scolara ci "curricula" (curat reforma!), a aplicat jumatati de reforma, atat cat sa incurce si mai mult si a dat posturi bine platite clientilor politici.
    • Like 3
    • @ Mircea Bulgar
      Raul check icon
      Un om care emite pareri cu "jumatate de gura" este exact ceea ce caracterizeaza Romania actuala. Vesnica regula a jumatatii de masura, a lui "lasa ca merge si asa". Si asta e tot rodul "educatiei" primite in comunism sau de la profesori formati in epoca de aur. Cand n-ai nici macar curajul propriilor opinii e mai bine sa te abtii de la comentarii. Astea cu "am auzit de la nevasta-mea" sunt simple povesti de sezatoare...
      • Like 1
    • @ Raul
      Imi recunosc incapacitatea de a avea opinii si gata! care nu se bazeaza pe cunoasterea temeinica si competenta a subiectului (a se vedea scrierea lui Plesu "Despre prostie"). Iar despre domenii unde nu am expertiza, cum ar fi proces de invatamant sau alcatuirea programei scolare, chiar am pareri cu jumatate de gura, . Unii numesc asta "bun simt". Insa cand observ ceva din experienta directa, cum ar fi premiile si medaliile de care aminteam, sau cum ar fi insolenta gratuita, sau insiruirea unor cuvinte doar de dragul de a posta ceva fara a spune nimic de fapt (un roman cu educatie comunista a numit-o sugubat "Aflarea in treaba la romani"), sau un comentariu fara substanta, sunt foarte ferm. Deh, metehne comunistoide...
      • Like 3
  • Raul check icon
    Eu, dimpotriva, am impresia ca in sistemul de invatamant exista extrem de putini oameni care se califica cu adevarat pentru rolul de invatator sau profesor. Dascalii romani sunt cei mai slabi pregatiti din Europa si mentalitatile comunistoide le-au ramas adanc intiparite in caracter. Relatia elev-profesor in Romania inseamna ca elevul este un fel de sclav, iar profesorul un stapan ale carui "invataturi" nu trebuie puse nicio clipa sub semnul indoielii. Marea problema e ca aceste mediocritati, care stranguleaza sistemul de invatamant din Romania si se acopera reciproc, isi ascund greselile si abuzurile si intotdeauna arunca vina pe copii. Ce-au produs acesti profesori in 25 de ani? Numai generatii ratate, de analfabeti functionali, tocilari fara viitor, o intreaga fauna fara valori solide. Cele cateva "varfuri", olimpicii de care se face parada mereu, reprezinta doar exceptia care intareste regula.
    • Like 3
    • @ Raul
      Da si nu. Programa scolară ce nu e compatibilă, dar obligatoriu de parcurs, cu economia momentului trebuie să fie vie si urmărită de mai-marii nostri pt ca scoala să aibă un curs natural spre viața de după scoală.
      • Like 0
    • @ Ina Dumitru
      check icon
      si nu si da :) cred ca de prea multa vreme catedra a devenit taraba si proful vinde note. meditatorii vindeau stiinta, chiar daca 60% din bani erau pt rabdare, si reuseau la un nivel de 80% sa bage si un prost la liceu sau faculate. o motivatie poate fi saracia avansata si in masa a romanilor !
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult