De ani buni urmăresc, nu cu înfrigurare dar atent, cum presiunea secularistă este dublată, pe comunitatea Bisericii, de presiunea extremismului perfecționist. Nu, nu trăim într-un laborator canonic, unde toate merg conform lucrării Părinților Bisericii, dar cum să spui aceasta unora care se cred direct din Duhul Sfânt.
I-am auzit cum povestesc despre o conferință la care aveam să particip ca și cum ar fi participat deja, cum comentează la orice lucru pe care-l faci ca slujitor al Bisericii sub teribila platoșă a anonimatului de pe Facebook. Ne-au virusat teologia cu traduceri ieftine din gândirea greacă sau rusă, au descoperit trunchierea citatelor cu barda propriei dreptăți, i-am descoperit cultivați de către cei care expun Ortodoxia cu orice preț.
Exemplul cel mai la îndemână este situarea pe un site de actualități al unui ziar cu pretenții de adevăr a unei diatribe anti-ierarhie care se încadrează, cu minimă decență, în linia discursului obsesiv. Au tăcut doar când era nevoie reală de ei. În apărarea orei de religie și la momentul #Colectiv. Și bine au făcut. Pentru că prea le-au îndrăcit apoi pe toate.
Discursul ne-monahului on- line mi-a adus aminte de limbajul unor jurnaliști cu ștaif, cu nimic mai presus în conținutul denigrator decât supăratul cetățean înveșmântat în haine negre. O doamnă pune la punct și ea ierarhii, pornind de la experiențe personale cu sublinieri de aport ale unor teologi, nenumiți și neștiuți, dar acoperiți ca niște surse de teologie ilicită. E președintă de asociație. O alta, apărându-și părintele duhovnic, spune ea, înjură, jignește și urlă în cuvinte necuvenite. Ba o echipă de rakeți aruncă vorbe grele unui Mitropolit, stricându-i pacea Liturghiei.
Adevărul este că nu suntem datori să-i băgăm în seamă. Poate i-aș fi ascultat mai atent dacă nu le-aș fi văzut reacția pre-sinodală. Au publicat chiar și un volum de documente traduse din greacă, deși sinodalii noștri au mers cu propria soluție în documentele Sinodului de la Creta. Și tot pe documente grecești au continuat să vorbească și să aducă mereu injurii ierarhilor.
La vremea de cumpănă de acum nu avem nevoie de instigatori ori urâtori. De-ajuns ni-i greutatea lumii în care respirăm. Cred că avem nevoie unii de alții mai mult decât ne închipuim. Decenți, cuminți și înțelepțiți de iubire. Este motivul pentru care am scris rândurile acestea. Din nevoia de pace ziditoare. Vor fi multe de refăcut în relațiile din comunitatea bisericii. Poate că și mai multe în încercarea de a ține societatea civilă aproape de idealurile morale ale Mântuitorului Hristos.
Ca preot de Ardeal, partea din ortodoxie mereu acuzată de nacealnicii purității ca fiind ecumenistă, disperarea lor mă duce la gândul că greșim grav dacă nu-i ascultăm cu răbdare. Mecanismele unei schisme sunt vizibile și pot afecta Biserica. O fac deja de ani buni de când s-au născut cuiburi de ortodoxie care mărturisește infailibilitatea unei gândiri împotriva unei Ortodoxii dinamice, alonjată în pretențiile misionare ale unei lumi moderne. Se trece ușor de la democrația opiniei la democrația emoției, opiniile devin convingeri, iar locul dialogului este luat de scandal. Să ne înțelegem. Biserica nu este spațiul democrației indolente și numărul celor care strigă nu este niciodată mai mare decât al celor care se roagă. Meteahna secularistă asumată sub dictonul „e mai ușor să mobilizezi împotrivă decât să aduni pentru” pare să aibă efect. Astfel de atitudini amplifică frica de reacție, dezvoltă valori de intoleranță și violență atitudinală extrem de periculoase. Creștinismul scandalizează ordinea lumii, deseori arătându-ne nedemni de numele și chemarea de creștin.
Funcția critică a credinței este în pericol atunci când lucrării duhovnicești se substituie violența nesimțirii, contondența îmbrâncelii ca răspuns îmbrățișării. Da, una din harismele Duhului Sfânt este bunul simț. Când se pierde bunul simț se pierde prezența Duhului Sfânt, oricât de pedagogic ne-ar fi mesajul. Una dintre soluțiile contestatarilor unor documente de la Creta, dacă le vor fi citit, este lepădarea de Ierarhul locului. Mai ales se cere nepomenirea lui la Liturghie. Ori pomenirea o face preotul slujitor, nu poporul, oricât de nedemocratic ar părea. Preotul hirotonit de arhiereu și care slujește din încredințarea Arhiereului, semn fiindu-i Antimisul care se află pe Masa Altarului cu semnătura Episcopului în jurisdicția căruia se află locașul de cult. Sugerăm un scenariu. Nu pomenim pe arhiereul locului că nu ne place semnătura lui pe un act care privește o atitudine de viață și nu un conținut dogmatic. Atunci, din start, pierdem sensul comunitar al Liturghiei. Tot le plac unora canoanele mai mult decât rugăciunile. Recitind textul Liturghiei vedem că ea nu există fără Antimis și fără Scaunul cel de Sus. Adică fără Hristos. Celor care vor să slujească unei biserici fără Hristos le stă la îndemână gălăgia, virulența și subiecte de teologie inventată: dacă spunem sau nu la mulți ani de Adormirea Maicii Domnului, dacă mâncăm sau nu varză de Tăierea capului Sfântului Ioan...
Desigur că biserica Ortodoxă Română plătește pentru greșeli de comunicare, bineînțeles că avem nevoie să modificăm atitudini pastorale sau să resuscităm valențele misionare ale Bisericii primare. Cred că presiunea de acum e un lucru trezvitor. Dar în același timp cultivarea pe vreme îndelungată a mediocrității ca sens al mărturisirii devine extrem de rănitor pentru Biserică. Pentru cel care iubește pe ierarhul său, om în cele din urmă, deci supus ispitei, greșelii și păcatului, lucrurile sunt simple. Ierarhul tău e tatăl familiei tale duhovnicești.
Te pot durea atitudini, te pot răni acțiuni ale sale, poți să nu înțelegi mecanismele gândirii sale. Dar nu poți înceta să te rogi pentru el. Făcând pomenirea lui rămâi înaintea lui Dumnezeu rugător. La vremea de cumpănă de acum nu avem nevoie de instigatori ori urâtori. De-ajuns ni-i greutatea lumii în care respirăm. Cred că avem nevoie unii de alții mai mult decât ne închipuim. Decenți, cuminți și înțelepțiți de iubire. Este motivul pentru care am scris rândurile acestea. Din nevoia de pace ziditoare. Vor fi multe de refăcut în relațiile din comunitatea bisericii. Poate că și mai multe în încercarea de a ține societatea civilă aproape de idealurile morale ale Mântuitorului Hristos. Anatematizând și comunicând prin dezacord nu însemnăm nici sarea pământului și nici lumina lumii. Și ce nevoie ar fi de sare duhovnicească și lumină de limpezire la ceasul de acum.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pomul se judeca dupa roade nu dupa cuvinte mestesugite.
La fel ce sa intamblat in septembrie 2018, cu biserica ortodoxa rusa aflata pe pozitie contrara patriarhului Bartolomeu nu este lucru bun.
Nu ar fi rău dacă același autor ne-ar explica și cum stă treaba cu lumânările de Paște: „veniți de luați lumină numai cu lumânările produse în atelierele bor”?
Sau cum trebuie calculată suma plătită pentru slujba de înmormântare: după impozitul plătit pe ultimele 12 luni de cel răposat sau la kilogramul de mort?
Dragă domnule, astea-s lucrurile care-i deranjează pe români, astea-s chestiile care-i îndepărtează de biserică, astea și altele ca ele și nici pe departe problemele teologice: teologia în credința ortodoxă are (poate) importanță ca materie de studiu sau pentru câțiva călugări convinși în ființa lor, dar pentru baba care bate mătănii nu înseamnă NIMIC! Și nici pentru cei care vă supără fiind împotrivă: pentru că trebuie să observați domnule, că marea majoritate nu sunt împotriva credinței ci împotriva administrației ei, adică împotriva bisericii așa cum a ajuns ea astăzi!
Mă gândeam că ar trebui să dau un exemplu despre modul cum bor administrează credința ortodoxă pentru obținerea unui profit maxim din credulitatea celor ce au impresia că-și cumpără indulgențe deși nu știu că așa se cheamă - și citind că sunteți „preot de Ardeal” (de ce nu preot din Transilvania?), vă arăt cel mai urât mod în care bor extorchează bani de la credului:
CULTUL LUI ARSENIE BOCA!
Vă sună cunoscut?
Mie mi se pare un fel de menage en trois!
În primul rând, pentru că generalizați fără fundament logic. În lumea asta largă există FOARTE PUȚINE expresii logice universal valabile, adică adevărate pentru TOATE elementele MULȚIMII. De ce? Pentru că un singur contraexemplu, UNUL SINGUR, este suficient pentru a le infirma.
În al doilea rând, pentru că generalizați fără fundament statistic. Câți preoți sunt foști securiști? Aveți date? Dar corupți?
În al treilea rând, pentru că particularizați social. Avem sau am avut vreo lustrație post-decembristă? Cum vă așteptați ca o instituție să fie peste normele SISTEMULUI? BOR se supune legii. Abia dacă avem o lege de deconspirare a foștilor colaboratori. Spun abia pentru că are MULTE lacune (de exemplu că dacă a fost solicitată o dată această verificare, nu se mai poate face ulterior, deși au apărut date suplimentare; vezi cazul Isărescu ;) ).
În ceea ce privește ecumenismul, ar trebui să vă documentați privind condițiile sale dogmatice și ierarhice ;). Nu de alta dar ele există. Și nu ne sunt favorabile.
Ca notă secundară, BOR nu LUPTĂ contra Islamului radical. Orice fel de extremism este nociv. Orice categorisire de genul ”ăia sunt răi, și trebuie convertiți sau distruși”. ISIS, ca reprezentant a Islamului radical este dacă vreți o firmă. Pentru că nu are jenă să vândă chiar și infidelilor petrolul din puțurile/rafinăriile capturate. Dacă doriți o țintă, cu toții trebuie să luptăm cu metehnele proprii. Să naștem preoții și conducătorii de care să fim mândri. Restul e chibițăreală ietină.
Textul de mai sus este chiar o chibițăreală ieftină!
V-o spune un alt absolvent de matematică.
Nu căutați logică in religie in general și în ortodoxie în particular. Mai ales în cea a BOR!
De aceea, Dumnezeu funcționează pe baza unui Adevăr transcendent, care este revelat, nu dedus ;).
Nu există comploturi? Conspirații? Pfoa. O să-mi spuneți acum că nu sunt manipulate masele prin rețele de socializare/media și data mining (vezi istoriile recente cu alegerile prezidențiale de la noi, fenomenul Colectiv și recent alegerile prezidențiale americane). Un popor ”tolerant” receptiv la ”șaorme de idei cu de toate” e numai bun. De manipulat :).
Halal ”raționament”. Bazat pe fracturi de logică. Halal ”toleranță”. Bazată pe discursuri de genul ”minutul de ură”.