Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Bizarul caz al primarului care a tras un șanț pe drumul principal al comunei și a băgat un tub mare în el

Excavator

Foto: Inquam Photos / George Călin

Ce ar fi - într-un exercițiu de imaginație - să amânăm alegerile ce stau la ușă?! Toate patru. Așa, tam-nesam. Cred că ar înspăimânta pe mulți o asemenea a opțiune. 

Gândul asta stupid mi-a venit zilele trecute, când într-o mini-excursie de două zile prin județele patriei, am regăsit acel freamăt și acel hei-rup de Bumbești-Livezeni cu care ne obișnuia pe vremuri „Scânteia” lui Ceaușescu - peste tot se toarnă betoane, se montează borduri, sa calcă asfalt proaspăt, se simte miros de bitum, de motorină și de panseluțe. Și peste tot panglici, multe panglici tricolore.

M-am nimerit într-un oraș în care se întâmplă să umblu des - nu contează numele pentru că simptomatologia e aceeași peste tot - în care parcul central a stat patru ani în ruină și buruieni, abandonat ca după bombardament. Iar acum se lucrează efervescent și cu râvnă. 

Parcul acesta mi-a adus aminte de o altă localitate, de asta dată de la țară, în care acum patru ani primarul a tras un șanț pe drumul principal, de la un capăt al altuia al localității și a băgat un tub mare în el. Nimeni nu a știut exact pentru ce era. Canalizare? Păi, rețeaua era la trei sate distanță. Când l-a întrebat unul pentru ce bagă tubul, că nu există vreo conductă nici la un capăt la satului și nici la celălalt, că nu există stație de epurare și nici de filtrare, primarul s-a făcut că nu pricepe. Dar a continuat să sape până în ziua alegerilor. Apoi după alegeri l-a astupat. Până la urmă nu promisese nimănui că va face canalizare, ci doar că se  pregătește ceva. Așa reflexiv. Și nu a mințit. Cum ar veni, semantică. Tubul a avut efect, a ieșit din nou primar. Anul acesta cred că va face la fel cu tubul. 

Și mi-am adus aminte de un alt primar, de asta dată al Bucureștiului, cum promitea în urmă cu ceva ani o autostradă suspendată. Când i s-a spus că nu se poate face, a zis bancul cu ardeleanul care, când a văzut elefantul, a zis că așa ceva nu există. Nu a existat nicio autostradă suspendată, dar asta nu a mai contat după ce a luat primăria.  

Apoi am înțeles - ei nu construiesc nimic. Se fac doar. Nu se clădește  nimic, trebuie doar să credem că se va construi ceva. Și nu am folosit la întâmplare reflexivul. Și da, nu mint. E vorba doar de semantică. Atât tot.

Declarația anului cred a rostit-o zilele astea Nicolae Ciucă: „Săptămâna viitoare se va putea circula foarte ușor de la Oradea către Arad și Timișoara.” Am citit de trei ori. Apoi am priceput - era semantică doar. Făcuseră 12 kilometri și nu ajungi în 12 kilometri de la Oradea nici până la Timișoara și nici până la Arad. Dar nu a spus că vei călători foarte ușor săptămâna viitoare de la Oradea la Timișoara. Ci de la Oradea către Timișoara. Al naibii Ciucă, cum stăpânește el semantica! 

Tăiatul de panglici este o boală incurabilă la români. Este un cancer al gândirii, dar care omoară la propriu bolnavi - în unele cazuri, copii - de cancer. Cum altfel se poate numi când, fără niciun ajutor de la stat, două femei au reușit să facă un spital pentru copiii bolnavi de cancer, iar un politician se lovește de semantica limbii române, refuzând patru luni să elibereze o hârtie ca acel spital să se deschidă. Iar singurul motiv pentru care refuză să elibereze acea adeverință este că… nu poate tăia o panglică acolo. Dacă l-ar fi făcut ei, ar fi tăiat panglica și la turnarea pietrei de temelie, și când montau termopanele, și când venea RMN-ul, și când terminau de pus steagul pe suport. Că oricum a doua zi după inaugurare l-ar fi închis pentru reparații. Dar așa, că nu l-au făcut ei, nu au nicio grabă să-l deschidă. Nu e panglica lor!

Așa că tare mi-ar plăcea să se amâne alegerile de anul ăsta. Toate patru - să fie nevoiți să închidă sau - Doamne ferește! - să finalizeze șantierele înainte de alegeri. Și să trebuiască să se mai hlizească încă vreo câteva luni în plus. Să pozeze fericiți cu soțiile, copiii și amantele de împrumut nu doar două luni, ci 12? Să stea 12 luni în stradă, să se lase trași de șireturi, să poți să îi iei la mișto. Chiar recomand. Oricum următoarea dată când o vei face va fi tot peste patru ani.

Da, știu - vise. Cam astea ni se și promit. Și cam cu astea ne alegem. Cel puțin unii dintre noi, adică acei care aleg. Până la urmă, totul ține de semantică. În urma lor nu rămân decât frumoase panglici tricolore.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Asa era si in perioada interbelica in preajma alegrilor cand se scoteau pe strada utilaje si materiale care dispareau dupa ziua votului.
    • Like 1
  • Aveti dreptate aici......si eu stiu un primar al Bucurestiului, care ne-a promis ca o sa avem apa calda......si ne-am spalat in ultimii 4 ani la lighean.....oare nu cumva il cheama Nicusor Dan?????? Si tot dl Nicusor ne-a lasat in compania tantarilor, sa nu ne plictisim.....iar in sectorul 1, o gratioasa doamna primar ne-a aratat cum se face curatenie prin Franta,....cu serpi cu tot.....asa ca, da, ar fi o idee buna ca in jur de 20 mai sa se amane alegerile.....
    • Like 0
    • @ Eliza Mioc
      Dar Firea a reparat problema cu termoficarea ,? dar Oprescu ? dar Basescu? , si te duci asa pana la Ceausescu care o facut termoficarea.
      • Like 4
    • @ Eliza Mioc
      Nicusor Dan? Nu e cumva ticalosul ala care a cumparat câte 100 de tramvaie, de autobuze electrice, dar și de troleibuze din bani europeni, si a crescut utilizarea transportului public cu 40%? Ce magar, in loc sa ne lase cu autobuzele alea turcesti aduse de madam Fierea, alea care se stricau inainte sa fie folosite...

      Nicusor Dan? Nu e ala care a schimbat 110 km de conducte de termoficare, mai mult decat madam Fierea si ceilalti primari ai ciumei rosii in 12 ani? Ce nesimtit, in loc sa organizeze concerte si festivaluri cu Bittman si mici, in loc sa pavoazeze orasul cu iepurasi kitschosi si alte bazaconii...

      Nicusor Dan? Nu e ala care a scos primaria din falimentul in care a bagat-o madam Fierea si PSDul? Nu e ala care a investit si finalizat statia de epurare Glina, blocata de 34 de ani?

      Sa mai zic de Parcul Tineretului, Cismigiu, Herastrau etc.?
      • Like 3


Îți recomandăm

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Bun, cartea Rinocerii e una despre o epidemie de “rinocerită”. Oameni de toate felurile, cu probleme normale și vieți ca ale noastre, află că în localitatea în care ei trăiesc au apărut niște rinoceri, deși situația era improbabilă. Pentru că rinocerii trăiesc pe lângă mlaștini, nu în zone secetoase, ca aceea din orașul lor. Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Citește mai mult

Victor Rebengiuc, Când rinocerii

Ca de obicei, bula s-a grăbit să tragă concluzii și să-i îmbrățișeze pe cei pe care îi cred vizați de piesă. Că n-au avut oportunitățile și privilegiile noastre (nu știu care noi că eu, una, nu m-am născut în puf). Că nu-și dau seama cât de nocivă e extrema dreaptă. Că o duc rău și, iată, ăsta e rezultatul unei revolte legitime. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult