Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Boala regizorului Cristi Puiu, transpusă în „Moartea domnului Lăzărescu”: „M-am dus și am vomitat sânge, am umplut baia de sânge. Și atunci a început toată tulburarea”

Cristi Puiu, În fața ta

Regizorul Cristi Puiu a povestit că experiența pe care a avut-o ca pacient în spitalele românești l-a influențat atunci când a scris scenariul pentru „Moartea domnului Lăzărescu”.. Acesta a vorbit, în timpul emisiunii „În fața ta”, de la Digi24, despre cum a ajuns, la sfârșitul anilor '90, la urgență. „Am fost operat de apendicită în 1997 și am nimerit la urgență, într-un spital de urgență supraaglomerat. Nu era cutremur, nu era război, nu era revoluție, nu era nimic. Am stat pe culoar. Apoi au organizat asistentele de acolo, între paturi, două banchete și m-au pus pe mine. Stăteam picioare în picioare cu un bătrân care urma să fie operat de hernie, care a și murit către dimineață, și îmi așteptam rândul la operație. Apoi au fost niște complicații cu operația mea și am petrecut mai mult timp pe la spital de cât m-aș fi așteptat”, a povestit Cristi Puiu.

Câțiva ani mai târziu, după terminarea filmărilor la „Marfa și banii”, regizorul a trecut printr-o experiență, provocată de un sindrom, Malory Weiss, pe care l-a transpus ulterior și în „Moartea domnului Lăzărescu”. Afecțiunea este cauzată de ruptura mucoasei esofagiene, iar manifestarea principală este hemoragia digestivă.

„A fost destul de urât. Tocmai terminasem montajul la „Marfa și Banii”, mi-era bine, iar foarte aproape de terminarea montajului a existat aceste eveniment, ruperea turtei Elenei, fetița noastră mijlocie. Ne-am întâlnit la un barbeque, am băut bere și am ajuns acasă, mi s-a făcut rău și am vomitat, m-am spălat, m-am dus la culcare. A doua zi dimineață, m-am trezit mai devreme decât de obicei, era 6 jumate-șapte, era în iunie și mi-era foarte rău. M-am dus și am vomitat sânge, am umplut baia de sânge. Și atunci a început toată tulburarea de fapt, ăsta a fost un eveniment care m-a aruncat în aer, pentru că momentul ăsta a generat o criză de doi ani de ipohondrie acută. Am ajuns la psihoterapeut în final. Am crezut că am foarte multe boli, momentul ăla probabil că a declanșat totul și am început să fiu atent la foarte multe lucruri, care se întâmplau și înainte, dar pe care nu le observam. Punctul de maxim s-a petrecut atunci când am făcut această fixație pe scleroza laterală miotrofică”, a spus Cristi Puiu. 

Emisiunea „În fața ta”, al cărei invitat este Cristi Puiu, poate fi urmărită integral aici

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Bine ca e bine acum.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult