Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Boala regizorului Cristi Puiu, transpusă în „Moartea domnului Lăzărescu”: „M-am dus și am vomitat sânge, am umplut baia de sânge. Și atunci a început toată tulburarea”

Cristi Puiu, În fața ta

Regizorul Cristi Puiu a povestit că experiența pe care a avut-o ca pacient în spitalele românești l-a influențat atunci când a scris scenariul pentru „Moartea domnului Lăzărescu”.. Acesta a vorbit, în timpul emisiunii „În fața ta”, de la Digi24, despre cum a ajuns, la sfârșitul anilor '90, la urgență. „Am fost operat de apendicită în 1997 și am nimerit la urgență, într-un spital de urgență supraaglomerat. Nu era cutremur, nu era război, nu era revoluție, nu era nimic. Am stat pe culoar. Apoi au organizat asistentele de acolo, între paturi, două banchete și m-au pus pe mine. Stăteam picioare în picioare cu un bătrân care urma să fie operat de hernie, care a și murit către dimineață, și îmi așteptam rândul la operație. Apoi au fost niște complicații cu operația mea și am petrecut mai mult timp pe la spital de cât m-aș fi așteptat”, a povestit Cristi Puiu.

Câțiva ani mai târziu, după terminarea filmărilor la „Marfa și banii”, regizorul a trecut printr-o experiență, provocată de un sindrom, Malory Weiss, pe care l-a transpus ulterior și în „Moartea domnului Lăzărescu”. Afecțiunea este cauzată de ruptura mucoasei esofagiene, iar manifestarea principală este hemoragia digestivă.

„A fost destul de urât. Tocmai terminasem montajul la „Marfa și Banii”, mi-era bine, iar foarte aproape de terminarea montajului a existat aceste eveniment, ruperea turtei Elenei, fetița noastră mijlocie. Ne-am întâlnit la un barbeque, am băut bere și am ajuns acasă, mi s-a făcut rău și am vomitat, m-am spălat, m-am dus la culcare. A doua zi dimineață, m-am trezit mai devreme decât de obicei, era 6 jumate-șapte, era în iunie și mi-era foarte rău. M-am dus și am vomitat sânge, am umplut baia de sânge. Și atunci a început toată tulburarea de fapt, ăsta a fost un eveniment care m-a aruncat în aer, pentru că momentul ăsta a generat o criză de doi ani de ipohondrie acută. Am ajuns la psihoterapeut în final. Am crezut că am foarte multe boli, momentul ăla probabil că a declanșat totul și am început să fiu atent la foarte multe lucruri, care se întâmplau și înainte, dar pe care nu le observam. Punctul de maxim s-a petrecut atunci când am făcut această fixație pe scleroza laterală miotrofică”, a spus Cristi Puiu. 

Emisiunea „În fața ta”, al cărei invitat este Cristi Puiu, poate fi urmărită integral aici

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Bine ca e bine acum.
    • Like 0


Îți recomandăm

Dincolo de priză_episodul II

Ar trebui să tratăm bugetul statului nu ca pe o noțiune abstractă, ci ca pe un buzunar mai mare al tuturor. Ceea ce aparent ne ajută portofelele- pentru că pare gratuit sau la un preț mai mic prin intervenția statului- are în spate costuri ascunse și efecte întârziate. În cele din urmă, să nu uităm: factura cea mare trebuie plătită. Acestea sunt câteva concluzii personale după o discuție foarte interesantă.

Citește mai mult

sursa foto: arhiva personala Andreia Mitrea

Îmi aduc aminte primul 4 iulie pe care l-am sărbătorit pe pajiștea din Washington, DC. În jurul meu erau oameni de toate culorile, națiile și religiile. Mi s-a părut Raiul pe pământ, un loc cu armonie pentru oameni aparent diferiți, dar uniți printr-o umanitate comună. Am devenit un alt om după ce am stat un an în America.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

2.000 de ani greșeala generării spontanee a vieții din neviu, a lui Aristotel, a făcut legea. Ilustrul filosof n-a încercat niciodată s-o probeze experimental, cu bucăți de carne putrezită sau fecale și vase închise și deschise. A făcut asta Francesco Redi în 1668. Apoi, Lazzaro Spallanzani a folosit bulionul. Finalmente, Louis Pasteur a pecetluit principiul omne vivum ex vivo (tot ce e viu provine din viu).

Citește mai mult