Bogdan Simion, cobzar, doctor în Litere: Zavaidoc, unul dintre cei mai renumiți lăutari, avea în conturile Băncii Marmorosch 5 milioane lei la sfârșitul anilor '20 | De ce spune că muzica lăutărească este pe cale de dispariție

Foto: Inquam Photos / George Călin

Bogdan Mihai Simion (foto), cobzar și doctor în Litere, a vorbit recent despre situația delicată în care se află muzica lăutărească, pe care o consideră în pericol de a se pierde. Acest gen muzical, pe care îl compară cu flamenco-ul andaluz, fado-ul portughez sau muzica de plantație din Delta Mississippi-ului, reprezintă, în opinia lui Bogdan Simion, o expresie artistică unică, născută din suferințele comunității romilor lăutari.

„Este o muzică marginală, care a apărut într-o comunitate tristă, încărcată de nevoi, de griji și care mai ales a fost exploatată și obligată vreme de secole să facă muncă forțată, fără a fi retribuită. Și care, în final, a ajuns apanajul intelectualilor și de care însăși comunitatea respectivă s-a îndepărtat, ajungând acum o piatră rară, apreciată de oamenii care citesc cărți”, a descris Bogdan Simion la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.

Întrebat de moderatori dacă muzica lăutărească este o muzică țigănească, Bogdan Simion a spus că a încercat să afle un răspuns la această întrebare, în timpul pandemiei, când a intervievat 15 mari lăutari și a așternut pe hârtie poveștile lor. 

„Asta am încercat eu să stabilesc cu (volumul) „De jale și de dragoste de pe piatra Bucureștilor”. Din cei 15 lăutari, astăzi mai trăiesc 7. Deci eu zic că am făcut bine că m-am dus cu masca pe față în mijlocul pandemiei să vorbesc cu acești oameni. Răspunsurile au fost diferite. Unii au spus da, alții au spus poate, alții au spus nu neapărat, e o muzică de breaslă. Nu e muzica tuturor romilor, ci muzica romilor lăutari, care reprezintă un subgrup etnic destul de diferit cultural”, a relatat Bogdan Simion.

Muzica lăutărească este pe cale de dispariție? „În umila mea opinie, da. Mai ales că ea, ca să fim foarte sinceri, în anii 70-80 s-a autodistrus. Ca și muzica de jazz”.  Simion a punctat că lăutarii au început să se concentreze mai mult pe tehnică și mai puțin pe interacțiunea cu publicul. „S-au apropiat foarte tare de ceea ce eu numesc jazz fusion. Au început să nu se mai uite către client și să scoată clientul din acest joc perpetuu de reconstrucție a muzicii lăutărești. Că frumusețea asta este - să te uiți în ochiul omului, să-l vezi cum reacționează și să-i dai un pic ca el, dar să-l și provoci. Adică există acest dans. În momentul în care tu ești cu ochii doar în instrument, ies niște lucruri magistrale de acolo, dar (muzica -n.n.) devine o chestiune absolut de nișă. Nu mai poate fi pentru publicul larg. Pentru că oamenii ăia nici nu mai știau, cum spunea un mare țambalist, Ion Miu: eu nici nu știam cine-i mireasa, eu eram cu ochii in țambal”, a spus Bogdan Simion.

Care este cea mai mare sumă câștigată de un lăutar la o cântare, din poveștile pe care le-ai auzit? a fost întrebat Bogdan Simion. Acesta a povestit că Zavaidoc - pe numele său real Marin Teodorescu - unul dintre cei mai renumiți lăutari români, a fost probabil cel mai bogat artist din istoria României interbelice. În anii 1920, Zavaidoc avea 5 milioane de lei în conturile băncii Marmorosch, o sumă semnificativă. Comparativ, Simion spune că în acea perioadă veniturile unui ministru secretar de stat ajungeau la 80.000–100.000 de lei pe an.

„Zavaidoc a fost deosebit de inteligent, în primul rând că a semnat cu Columbia Records și a fost primul care a făcut asta, a semnat cu un label american, actualmente parte din grupul Sony, pe vremea aia se chema Columbia Records, a înregistrat exclusiv cu trupa lui de familie, o altă șmecherie foarte inteligentă. Zoe, sora lui, la pian, fratele lui, Vasile, la vioară - orchestra fraților Teodorescu. Și, învățat de niște avocați din Pitești, a reușit 15 ani de zile să rămână, cred eu, cel mai bogat artist din istoria noastră. Sigur că s-a ales praful, cum s-a ales praful de foarte multe lucruri, și a murit săracul - pentru că s-a îmbolnăvit fix în perioada crizei medicamentelor din 1944. Nemaiavând medicamente, a murit pe un pat de spital, orb, ca un nimeni, fiindu-i ulterior și cu un pic înainte inclusiv bombardată casa de către aviația americană”, a povestit Bogdan Simion la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp