Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Englezul: „- De unde sunteți?” Eu: „- Din România”. El: „- Țigancă?...” Așteptând o radiografie, alături de compatrioți

UK

Foto: Guliver Getty Images

În viaţa fiecărui om vine o clipă când trebuie să facă o radiografie. Dacă e la plămâni şi ai fumat ca un nesimţit toată viaţa, nu te aştepta să-ţi mulţumească. Încă veselă, în perioada de pronosticuri, mă prezint la uşa departamentului de Radiologie. Recepţionerul îmi verifică programarea. Mă întreabă de bijuterii şi împinge o tăviţă, cât un pachet de unt, către mine.

Refuz, primisem prin poştă o broşură cu recomandări şi informaţii, nu aveam metale pe mine. Mă pofteşte să aştept, va veni cineva să mă colecteze. Scot telefonul, să-mi văd de treabă pe Facebook. Semnalul e slab, sunt obligată să citesc! Aleg o revistă, pusă la dispoziţie de clinică. Nici lor nu le place să fie bătuţi la cap („Mai aştept mult?”), aud vorbindu-se româneşte şi ridic privirea, la timp, ca să văd un cuplu de romi, doi şi jumătate (mama, tata şi un puşti de vreo 4 ani). Romi adevăraţi, de la mine de-acasă. Zâmbesc şi dau să salut, dar îmi aduc brusc aminte de promisiunea pe care mi-am făcut-o. 

Dacă nu mă ţin de cuvânt, o să îmi dea doamna minte să scriu de o sută de ori „Nu mai vreau să cunosc emigranţi români!", aici în UK. Mare parte din românii pe care îi cunoscusem în Regat ori credeau că pot să-i ajut cu ceva, ori aveau nevoie să-i ajut cu ceva, ori mă supuneau unor lecţii severe, pentru că reuşiseră mai bine ca mine: ce marcă de maşină să-mi cumpăr, ca să nu mai par o sărăntoacă, ce supermarketuri să frecventez (taie Aldi de pe listă!), cum să nu plătesc taxe, dacă nu am învăţat în cei 7 ani de acasă, cum să fac bani, fără să-mi caut serviciu. Primele semne de prietenie se stingeau, dacă la tatonare își dădeau seama că nu am cu ce să-i ajut. 

Am cunoscut şi oameni buni. Puţini. Ba chiar mi-am ameninţat şi una dintre prietene cu reticenţă afişată la loc vizibil, dacă îmi mai prezintă conaţionali. Prin natura meseriei, ea vine mult mai uşor în contact cu oamenii. A ajuns să mă secondeze în opinii, nu pentru că ne-am „englezit”, ci pentru că „românismul” forţează prea tare. Sunt şi la vârsta când cantitatea relaţiilor şi vorbele goale nu mai contează.

Deşi o forţă arhimedică, prietenoasă, mă ridică uşor de pe scaun, încerc să rezist. Rezist! Recepţionerul o priveşte pe doamnă siderat. Scoate una, două, trei tăviţe şi-i face semn să-şi dea jos bijuteriile. Doamna refuză, dacă le fură cineva! Sunt un simbol că încă mai avem industrie metalurgică la noi acasă. Cu un picior în groapă, dar încă mai colectăm fier vechi.

Se înţeleg greu prin semne. Lupta împotrivă gravitaţiei îmi dă iar dureri de spate. Mă gândesc să ajut totuşi puţin, la tradus. Când am venit în UK şi m-am recomandat din România, englezul informat a continuat:

- Țigancă?

Sunt cam brunetă.

- Nu, doar româncă.

- Hei, e mişto să fii ţigan! Eu am nişte prieteni, călători cu rulota, vin anual din Irlanda. Tipi de viaţă, interesanţi. Ei, mai înnoptează ei pe locuri neautorizate şi sunt scoşi de vigilenţa satului şi poliţie, dar sunt oameni de treabă. Tipi mişto! După mai multe tuburi de vopsea de păr irosite şi explicaţii prea complicate ca să fie traduse, înainte de a fi acuzată de rasism împotriva propriei mele persoane, am renunţat.

- Țigancă?

- Da. Da' am renunţat la rulotă, puradelul face des otită.

Cum ar veni şi ăştia sunt tot de-ai mei. Formulare de completat pentru fisc, traduceri de scrisori oficiale, intervenţii telefonice live pentru mijlocirile cu autorităţile, făcute cu milă, în favoarea dragostei de om şi nu de stat, veniţi!, Veniți de mă iubiţi!

Conştiinţa mea are râie. Mă fâțâi neputincioasă pe scaun. Apare o asistentă. Încearcă să le explice procedurile. Nu se înţeleg. Oftez. Soarta e uneori imposibilă. Când aproape că îi ajung din urmă, le e adusă o asistentă medicală care vorbeşte româneşte. Venită tot de-acasă, cu contract. Răsuflu uşurată. Între timp, sunt chemată în regatul radiaţiilor fără discriminare.

În drum spre casă am atacuri de panică. Săraca asistentă... O să trebuiască să se ocupe de declaraţiile de venit ale clanului, să-şi caute cunoştinţe la spital, care să-i asiste, să aranjeze pentru cineva cunoscut la naştere, să năşească un copil. În fond, să ajute nişte patrioţi care au emigrat ca să uşureze povara statului român, şi tot nu găsesc de lucru. Ce i-am făcut femeii? Aş fi putut s-o salvez...

Am coşmaruri câteva nopţi, un caz de râie căprească, bube pe conştiinţă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Acum vreo 7 ani pe unul din posturile naționale din Franța, nu exista nici măcar o singură duminică “de la 7 la 8” să nu se vorbească despre români. Problema supărătoare era că toți românii aceia despre care se vorbea erau români-țigani care ori furaseră ceva, ori nu vroiau să-și trimită copilul la școală, ori mai omorâsera pe unul-altul din bătaie. De te uitai vreo 3 duminici la rând de la 7 la 8 era și greu să nu-ți imaginezi românii drept un popor de borfași-criminali-needucați. Lunea în general era o zi a naibii de supărătoare. Inevitabil se găsea câte unul să “aduca vorba” de emisiunea aceea de la 7 la 8 și inevitabil și în cel mai patriotic mod cu putință mă simțeam datoare să rectific. Cred că atunci am realizat cât de mare și ireversibil devastatoare este influența presei asupra maselor.
    • Like 2
  • Este foarte greu sa fii om in ziua de azi piedicile care se ivesc de la semenii tai sunt tot mai dese si mai aprige,chiar si natura se intoarce impotriva noastra oare este un semn evident ca omenirea este deja in colaps.Pe buna dreptate ne intrebam daca exista solutii pentru a stopa aceasta stare de fapt,da si este la indemana tuturor acesta este Dumnezeu si invataturile lui care se gasesc in Biblie cartea de capatii a omenirii.Dumnezeu este atotputernic in el ne sta speranta sa salvam planeta pamint si locuitorii sai Amin
    • Like 0
  • check icon
    Doamna Draga am mai vorbit despre asta dar am sa ma repet. Romanii au o deosebita placere sa vorbeasca despre diferente. In Romania romanii nu-s romani, ei sunt bucuresteni, moldoveni, tigani, unguri, tarani, betivi, etc.
    Sigur, am auzit diverse povesti si in afara Romaniei. Insa acestea sunt spuse de catre romani pentru romani. Daca doresc sa aud ceva rau despre comunitatea romanesca, daca doresc sa aud cuvintele: tigan, bozgor, taran, etc ma duc la biserica romanesca.
    Cand afirm ca sunt roman primul cuvant mentionat va fi numele unui sportiv roman, de obicei Nadia. Mai rar Bute sau Hagi.
    Nu v-a iesti ultimul articol cu banatenii. Acesta este si mai rau. Nu deznadajduiti. Poate data viitoare. Succes.
    • Like 4
  • Amintiri de taximetrist din București...
    Cu 8-10 ani în urmă intră în mașină un englez,un englez,nu un britanic,era prima vizită în România,de foarte puțin timp pe aici,și prima constatare legată de mine,mă întreabă surprins,,Nu ești țigan?".Mai departe...Omul venise de la el de acasă cu această impresie.De ce oare?!Pentru că UE a hotărît ca țiganii să fie numiți,,romi"pentru că în mentalul colectiv țigan=hoț,s-a schimbat ceva în mentalul colectiv?
    • Like 0
  • Sincer, nu înțeleg comentariile compatrioților. Poate din cauză că nu au trăit inafara țării ori poate că da, dar atunci stau ascunși bine fără niciun fel de tangenţe cu alți oameni veniți din România.

    Eu personal mă regăsesc în proporție de 90% în acest articol.

    Trăiesc în Germania de Vest de peste 17 ani, cu mult dinainte de a mărșălui pe aici diverse clanuri și mitocimea poporului român. Nu o spun cu absolut nicio intenție, este doar o constatare.
    Singurii prezenți pe atunci erau doar studenți cu bursă Erasmus sau tineri veniți direct la studii aici.

    Acum nu treci strada fără să nu vezi undeva într-un colț vreun compatriot.

    Altceva... Iubesc Londra, este orașul inimii mele. Merg cel puțin o dată în an pentru a revedea anumite locații. Acum 2 săptămâni am fost cu o prietenă, nu am auzit engleză pe cât am auzit română în Barking sau East Ham. Nu am văzut oamenii muncitori ci cei spărgători de semințe și golit sticle de alcool.

    Nu am nicio problemă cu țiganii. Intru prin prisma serviciului zilnic în casele lor.
    Fiecare își croiește singur propriul drum în viață, afirmațiile de mai sus efectiv nu mă surprind. Mi s-a spus de atâtea ori ce proastă sunt că muncesc când sistemul s-ar putea ocupa de mine...Sau ce casa mi-as putea face în România dacă. ..Ce mașină bengoasă mi-aș putea trage.... etc samd.

    Mă abțin atunci când nu sunt întrebată direct ceva și încerc să nu intru în vorbă.
    Mi se cer datele mele personale pe undeva, vorbesc de țara de origine cu mândrie, nu o reneg niciodată. Prefer să ascult pentru a "n" oară că nu arăt a fi romancă (și eu sunt mai închisă la culoare..), să explic în termeni vagi diferența culturală între români și minoritatea romă și îmi văd de treaba mea.

    Deci...da..Este un articol ce rezonează complet cu situația mea și a altora ;-)
    • Like 6
  • Eu secondez opinia doamnei Widocks, si nu neaparat pentru ca simt pe propia piele cum ma arde privirea nemtilor care ma inconjoara pe o raza de km buni, cand le zic de unde vin, ci pentru ca l am savurat nespus. Reprezinta o felie de deliciu, si nimic nu se poata compara cu sentimenturl in sine cand il traiesti. In timp am invatat sa ma amuz pe seama reactiilor initiale ale celor mai 'norocosi' noi interlocutori si sa le tratez ca pe un fapt ca oricare altul.
    • Like 0
  • check icon
    În ultimele douã articole v-ati cam pierdut din zvâc! Astept sã vã reveniti.(Este o pãrere,desigur. Nu-mi permit sã fac judecãti de valoare.)
    • Like 4
  • Vorbe goale de prisos nimic interesant .
    • Like 4
  • check icon
    Doamnă Widocks, ați început să scrieți un roman publicat în serial sau chiar faceți reportaj? Chestia că străinii ne tot confundă cu țiganii este o obsesie românească, englezii nu fac asta. La câte milioane de imigranți au ei, nu mai au timp de ai noștri. Am călătorit prin diverse țări europene, singurii obsedați de minorități, de romi, de imigranți sunt exclusiv cei din fostele țări comuniste. Acest lucru este evident și în reacția oficială a grupului Visegrád la tema imigranților. Păi toate țările foste comuniste la un loc nu au atâția imigranți cât are Suedia doar!
    Eu citesc textul dv. ca un nou capitol al romanului în serial „Imaginarul colectiv în UK”.
    • Like 4
    • @
      Nu domnule, este vorba despre faptul că toţi ne purtăm, şi acasă şi în străinătate, ca ceea ce numim generic 'ţigani', deşi vrem să fim luaţi drept deştepţi, frumoşi şi ultraeuropeni. Despre neputinţa noastră de a ieşi din tiparul pe care noi înşine îl blamăm. Scriu despre oameni aşa cum îi văd eu şi nu aşa cum se cred ei.

      • Like 8
    • @ Liliana Widocks
      Mira Mar Mira Mar check icon
      .si ai perfecta dreptate ..ma regasesc in toate trairile tale..aceleasi detalii despre comunitatea romana pe care o consider cea mai dezbinata aceleasi situatii sau reactii ..doar ca petrecute pe un alt continent
      • Like 0
    • @ Liliana Widocks
      check icon
      Stimată doamnă, nu mai folosiți pers. I plural, poate așa vă purtați dv (cândva sau acum). Da, românii sunt adesea complexați, nu mă simt și, ca atare, nu subscriu la acest «noi» al dv. Nici nu mi s-a întâmplat vreodată ca un străin să deschidă discuția despre țigani cu aluzie la români. De altfel, cred că secvența cu englezul care face referire la țigani este adaosul dv., sunt convins că un englez, fie și minimal educat, nu ar vorbi/întreba în acest fel. Într-o țară cu milioane de imigranți, veniți din toate colțurile lumii, a fi străin stabilit în UK este ceva așa de frecvent încât a devenit banal. Obsesia «cum ne văd străinii» aparține românilor și, în sens mai larg, multora din fosta lume comunistă, complexul că suntem altfel, înapoiați etc. etc.
      • Like 4
    • @ Liliana Widocks
      check icon
      Pe concret: «vrem să fim luaţi drept deştepţi, frumoşi şi ultraeuropeni.» Poate asta doriți dv. și, eventual, rudele dv. Nu trebuie să dorim a părea altfel decât suntem.
      «...neputinţa noastră de a ieşi din tiparul pe care noi înşine îl blamăm». Eu unul nu intru în această neputință, nu cred.
      « Scriu despre oameni aşa cum îi văd eu şi nu aşa cum se cred ei.» Prima parte este clară, nu am priceput la ce se referă partea a doua a afirmației.
      • Like 2
    • @
      Ideea precum ca străinii nu ne-ar considera mai întâi țigani și abia mai târziu ar încerca să vadă diferența, este eronată.
      Aici ies mai întâi cei de etnie romă la înaintare și abia după aceea românii. Până să spui că ești român ești deja băgat în aceeași oală ce nu e chiar un compliment în momentul în care ți se aruncă în cap doar negativisme.
      Obsesie? Nu aveți nicio idee, mon cher.
      • Like 1
    • @
      Poveştile sugerează nişte linii de discuţie şi le propune cu umor. Nu dau sentinţe. Doar de gândit. Locuiesc de mai bine de 13 ani în Marea Britanie, am prieteni care au în spate mai mult de 20 de ani şi nu în comunităţi româneşti, care pe atunci nici nu existau. Cred că ţineţi cu tot dinadinsul să aveţi dreptate, eu vă propun să consideraţi şi un alt punct de vedere.
      • Like 1
    • @ Liliana Widocks
      check icon
      Doamnă, nu-mi propun să am dreptate ori nu. Am spus doar că scena aia cum că englezul cu pricina vorbește despre țigani este inventată de dv. În rest, vă urez fericire în Regatul Unit.
      • Like 0
    • @ Liliana Widocks
      scrii pe naiba. La tine ziua de nastere coincide cu cea de casatorie.Saracu englez nu-l invinovatesc deloc ....
      • Like 0
    • @
      oh! cat de adevarat
      • Like 0
    • @
      Si eu tot fericire ii urez doamnei. Numai sa ne scrie un picut mai rar
      • Like 0
    • @ Liliana Widocks
      Ba eu pot sa ies.Si am si iesit ,pe teritoriu italian, cu pretzul izolarii insa.
      Ce sa(mai)... stii si tu...
      • Like 0
    • @
      Convinge-te singur. Intra pe google uk si cauta romanians. O sa vezi ca 90% sunt de etnie roma. Mai interesant este ca si peste ocean s-au imprastiat zvonurile astea. Am amici din Hong Kong, SUA sau Africa de Sud si toti stiu ca romani sunt hotii Europei, sau tigani.
      • Like 0
    • @ Emanuel Folea
      check icon
      A, sigur, astea-s «lucrături antiromânești», suntem sensibili la ele, dar ignorăm ori ni se pare firesc să-i ironizăm, de ex., pe bulgari (nu e uzual asta? nu e uzual ca românii să-i ia în râs pe vecinii de la sud, inclusiv în emisiuni TV?) ori pe unguri (care sunt ai dracului, nu?) etc...
      Repet: asemenea obsesii sunt ale noastre, nu mă interesează. În UK, din cauza valului de imigranți, există o atitudine xenofobă, cei mai expuși acolo sunt polonezii, nu românii, deoarece sunt și cei mai numeroși est-europeni veniți în UK.
      • Like 0
    • @ Liliana Widocks
      Continuati sa scrieti stimata doamna! Mie unuia imi fac placere scrierile dumneavoastra! Nu sunt in Anglia de mai mult de trei ani dar imi sunt comune experientele dvs!
      • Like 0
    • @ Emanuel Folea
      Am intrat pe google uk și am căutat romanians. Degeaba, nu se confirmă ce spuneți
      • Like 0
  • Sincer, eu nu inteleg ce mesaj doreste sa transmita doamna prin acest comentariu! Ca unii romani sunt confundati cu tiganii, asta stim,ca multi romani romani lucreaza in UK si asta stim, ca unii romani ajunsi acolo nu cunosc limba, deasemenea! Deci nu inteleg, comentariul este dezlanat, putin incoerent si fara rost, deja plictisitoare doamna....
    • Like 4
    • @ Luminita Ciocazan
      N o mai cititi,nu sunteti obligata!
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult