Partidul de extremă dreaptă francez, Adunarea Națională, condus de Marine Le Pen și Jordan Bardella, câștigă primul tur al alegerilor generale anticipate din Franța cu 33 - 34% din voturi, potrivit primelor estimări. Noul Front Popular s-a clasat pe locul 2, în timp ce partidul președintelui Macron a reușit să termine abia pe locul trei, cu un scor estimat între 21,5 -22%, scrie BBC și BFMTV.
Francezii au fost chemaţi duminică la urne pentru primul tur al alegerilor legislative anticipate, un scrutin care ar putea duce la formarea primului guvern de extrema-dreaptă al ţării de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, o posibilă schimbare radicală în centrul Uniunii Europene, notează Reuters.
Estimările de ora locală 20:00 indică cota națională de voturi a partidelor. Dar cifrele trebuie luate cu precauție, scrie The Guardian, căci vor arăta dinamica generală a sprijinului pentru fiecare partid în Franța, dar nu vor indica forma viitorului parlament, deoarece voturile din cele 577 de circumscripții diferite vor fi definite de contextul și candidații locali.
Victoria în primul tur a candidaților va depinde de prezența la vot. Pentru a câștiga un loc în viitorul parlament încă din această seară, un candidat trebuie să obțină mai mult de 50% din voturile exprimate, dar trebuie să atingă și 25% din numărul total de alegători înregistrați în circumscripția respectivă. Iar prezența ridicată la vot de duminică cu siguranță a facilitat atingerea pragului de 25%.
Turul 2
Cele mai multe circumscripții electorale vor fi supuse unui al doilea tur de scrutin pe 7 iulie. Primii doi candidați din fiecare circumscripție vor merge în turul doi, precum și orice candidat care obține mai mult de 12,5% din numărul total de alegători înregistrați în circumscripția respectivă. Din nou, prezența ridicată la vot face ca pragul de 12,5% să fie mai ușor de atins.
Pe 7 iulie, un număr semnificativ de circumscripții s-ar putea confrunta cu un al doilea tur de scrutin între trei sau mai mulți candidați. Acest lucru ar putea duce la alianțe între stânga, dreapta tradițională și centru cu privire la posibilitatea ca unul dintre candidați să se retragă pentru a nu împărți votul împotriva extremei drepte. Negocierile și strategia tactică dintre unele partide vor începe deja din această seară, mai scrie The Guardian.
Lista finală a candidaților care se vor prezenta în turul al doilea va fi cunoscută marți seara.
Coaliția pro-Macron a fost eliminată în aproape jumătate din circumscripțiile electorale, scrie Politico Europe, citând un sondaj al Ipsos. Alianța de stânga ar obține prezența în turul doi între 370 și 410 circumscripții, iar extremă dreapta între 390 și 430 de circumscripții.
Cele mai importante alegeri pentru Franța și Europa
Scrutinul anticipat convocat de Emmanuel Macron ar putea fi cel mai distructiv vot de după Al Doilea Război Mondial nu numai pentru francezi ci și pentru UE, NATO și Occident. Politico Europe scrie că poziția Franței în UE și în Consiliul de Securitate al ONU, precum și statutul său de putere militară globală, oferă alegerilor anticipate din 30 iunie și 7 iulie o anvergură mondială, aproape la nivelul duelului prezidențial american dintre Biden și Trump.
De ce sunt atât de importante aceste alegeri? Din cauza partidului care în acest moment este favorit să le câștige: Adunarea Națională (RN), de extremă dreaptă, o grupare condusă de Marine Le Pen care descinde din regimul colaboraționist din 1940-1944 al mareșalului Philippe Pétain și care are legături ideologice și financiare cu Vladimir Putin, indică Politico Europe, care mai precizează și că semnificația scrutinului are legătură și cu cel care are șanse mari să piardă: Emmanuel Macron, un președinte francez care a încercat să consolideze UE, să-i împace pe francezi cu forțele pieței libere și să găsească un nou echilibru durabil între Europa și Statele Unite.
Tabloul politic al Franței, realizat de Politico Europe, indică faptul că partidele de centru-dreapta și centru-stânga care au dominat în ultimele decenii scena politică franceză au pierdut foarte mult din putere și importanță în ochii electoratului, iar acum cele două puteri dominante ale vieții politice franceze sunt acum stânga dominată de radicali (și foarte divizată) și o dreaptă extremă, definită în principal drept naționalist-populistă.
Observatorii internaționali se tem că protejatul lui Marine Le Pen, Jordan Bardella, ar putea să devină prim-ministru dacă extrema dreaptă câștigă alegerile. Dar de ce o așa mare temere? Pentru că sistemul francez, după cum indică jurnaliștii de la Le Monde și Politico, este prezidențial doar cu numele, iar aproape toată puterea constituțională reală se află în parlament, la prim-ministru și guvern.
Istoria Franței din ultima jumătate de secol ne indică faptul că s-a mai întâmplat doar de trei ori să apară scurte perioade de coabitare între forțele politice de centru-stânga și cele de centru-dreapta. Cele două tabere, se mai arată în analiza Politico, aveau atunci dispute asupra multor detalii importante, dar erau de acord cu privire la fundamentele neschimbate ale Republicii Franceze, de la locul său central în UE până la angajamentul său fondator față de drepturile omului.
De data asta e cu totul altfel. Partidul condus de Marine Le Pen a arătat în mai multe rânduri că detestă UE și că va face tot posibilul pentru a o slăbi și chiar distruge. Formațiunea de extremă dreapta este angajată în politici care ar crea discriminare între francezi și străinii rezidenți și chiar între diferitele tipuri de francezi, în funcție de locul de naștere sau de etnie.
Totodată, Marine Le Pen este un critic de fațadă al invaziei ruse în Ucraina, fiind cunoscută afinitatea ei pentru regimul autocrat de la Kremlin condus de Putin. De altfel, înainte de izbucnirea războiului pe scară largă în Ucraina, Marine Le Pen a luat un împrumut consistent de la o bancă rusească și altul de la o bancă ce are legături cu premierul maghiar Viktor Orban, un alt simpatizant deschis al lui Putin.
Cotidianul francez Le Monde indică faptul că cel puțin o parte dintre candidații extremei drepte înscriși în primul tur al alegerilor parlamentare din acest weekend au legături directe cu Moscova, în timp ce alții sunt antisemiți, rasiști, antivacciniști, climatosceptici și negaționiști Covid.
Presa de la Bruxelles trage un semnal în legătură cu Marine Le Pen, subliniind că istoria și o mare parte din prezentul mișcării politice pe care a creat-o sunt visceral antiamericane. Politico spune că Marine Le Pen vrea să părăsească aripa militară a NATO, comanda integrată, pe care o consideră un instrument al hegemoniei americane. Prin urmare, un guvern controlat de Marine Le Pen ar fi o lovitură de pumnal în stomacul unității occidentale și europene. Și ar deschide calea infiltrării ruse în serviciile de informații franceze, iar implicit în cele occidentale.
Dar cum s-a ajuns aici? Păi francezii cred acum că totul merge prost și se se plâng de faptul că costul vieții este mare, salariile sunt mici, infracționalitatea a scăpat de sub control, serviciile se prăbușesc, iar deficitul explodează. Toate astea, deși în ultimii ani Franța s-a descurcat mai bine decât alte țări din UE în ceea ce privește creșterea medie a locurilor de muncă și inflația. Macron a cheltuit mai mult decât alte țări pentru a atenua creșterea prețurilor, de unde și creșterea deficitului bugetar, indică Reuters.
În analiza Politico se mai indică faptul că imigrația și infracționalitatea sunt într-adevăr o problemă, dar statistic se află la niveluri mai mici decât cele din alte decenii, în timp ce serviciile publice sunt sub presiune, dar funcționează.
De ce sunt supărați francezii pe Macron? Pentru că a promis că va fi un alt tip de politician, un lider revoluționar, dar nu a făcut niciun efort pentru a turna fundația unei mișcări politice revoluționare, scrie jurnalistul John Lichfield în analiza Politico. Pe scurt, Macron nu primește credit pentru succesele sale, în schimb se alege cu critici excesive pentru eșecurile sale. Iar asta e parțial vina lui. Cealaltă parte din vină se duce la francezi, care sunt devotați alternanței periodice, adică detestării și înlăturării liderilor succesivi. Așa că pentru mulți alegători care înainte erau moderați, alternativa, ba chiar antidotul, la Macron cel detestat este o extremă dreapta cosmetizată, se mai arată în analiza Politico.
Având în vedere sistemul unic de guvernare, semiprezidențial hibrid, posibilitatea de a nu se obține un rezultat clar generează o serie de rezultate ipotetice care ar putea arunca Franța și Europa în incertitudine într-un moment critic de instabilitate globală, indică și o analiză a celor de la Euronews.
Patru posibile scenarii pe masă
1) Partidul lui Macron obține majoritatea absolută
Obiectivul oricărui partid este de a obține cel puțin 289 de locuri pentru a avea o majoritate absolută în Adunarea Națională și, astfel, să își poată desfășura programul fără a fi nevoit să negocieze cu alte partide. Dacă partidul liberal Renaissance al lui Emmanuel Macron câștigă, președintele îl poate numi din nou pe Gabriel Attal în funcția de prim-ministru. Sondajele sugerează că acest lucru este foarte puțin probabil, deoarece partidul lui Macron se află în prezent în spatele unei coaliții largi de stânga și a partidului de extremă dreaptă a lui Marine Le Pen, scrie Euronews.
2) Partidul lui Macron obține o majoritate relativă
Dacă un partid obține o majoritate relativă - adică devine cel mai mare partid după alegeri, dar fără o majoritate absolută - nu poate guverna singur și trebuie să facă alianțe pentru a adopta anumite legi. Macron a trecut în ultimii ani prin scenariul ăsta.
3) Un alt partid obține o majoritate relativă, dar nu își poate asigura aliați
Dacă niciun partid nu obține o majoritate și nu se formează o coaliție de guvernare, acest lucru ar putea duce la o stare de blocaj politic. Acest lucru ar arunca Franța într-un teritoriu necunoscut, deoarece această situație nu a mai avut loc niciodată. Un lucru este cert: nu se pot convoca noi alegeri legislative timp de un an. În fața acestei paralizii politice, o soluție ar fi ca Emmanuel Macron să demisioneze, susțin experții în dreptul constituțional francez. Dar președintele Franței a exclus până acum această posibilitate, iar legea e de partea lui, căci nici Parlamentul și nici Guvernul nu îl pot forța să facă acest lucru.
4) Un alt partid obține majoritatea absolută
Dacă un alt partid obține majoritatea absolută, Macron va trebui să aleagă un prim-ministru din rândurile sale. Prim-ministrul își va alege apoi miniștrii. Așa se ajunge la coabitare.
Macron a avertizat la începutul acestei săptămâni că o victorie pentru extrema stângă sau extrema dreaptă în alegerile anticipate ar putea declanșa „un război civil” în Franța. Macron pariază pe două direcții: fie pe faptul că francezii se sperie de gândul că extrema dreaptă ar putea ajunge la putere, fie pe faptul că dacă extrema dreaptă stă trei ani la guvernare, acest lucru îi va eroda capacitatea de a câștiga cursa prezidențială în 2027. Un pariu riscant, pe care președintele francez și l-a asumat total.
Potrivit New York Times, pentru Macron, o Europă deja pusă la grea încercare de războiul din Ucraina nu va conta în secolul XXI decât dacă își unește și își pune în comun resursele militare și industriale. El consideră această luptă existențială pentru continent, într-un moment în care amenințarea rusă a crescut.
Marine Le Pen crede că este timpul ca națiunile să se reafirme împotriva federalismului european și împotriva globalizării. Ea dorește să controleze strict frontierele, să se opună măsurilor ecologice care provin de la Bruxelles și care, în opinia sa, duc la creșterea prețurilor și să împiedice ceea ce consideră a fi diluarea, sau chiar dispariția, națiunii prin imigrație. Cert e că prin declanșarea alegerilor anticipate, Macron și-a exprimat clar opinia că Franța se află la o răscruce istorică. De care depinde oarecum și soarta Europei, așa cum o știm azi!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pe de altă parte, toate măsurile Green Deal planificate într-o țară în care aprox. 8 milioane de autovehicule sunt încă la nivelul Euro 2, 3 (benzină) și Euro 4 (diesel), țară în care agricultura ar fi complet destabilizată de măsurile de reducere a amprentei de carbon, concomitent cu o politică a imigrației scăpată de forate mult timp de sub control, nu au făcut decât să accelereze ascensiunea RN-ului. Este în primul rând eșecul partidului Renaissance care nu a avut o abordare strategică pentru aceste problematici, astfel încât să prevină/atenueze revolta populației.
Ce urmează nu poate să fie decât sumbru.
Da` nu pot sa nu ma minunez. Au terminat de numarat deja? WOW. N-a lesinat nimeni la coada cu capul pe sacii cu buetinele de vot? WOW. Si ei sunt vreo 68 de milioane, vreo 50 cu drept de vot. Si au votat cam 70% din cei cu drept de vot. WOW. Asa ceva nu se poate, cred ca e vreun siretlic la mijloc. Altfel nu se explica.
La noi suntem inca in faza de clarificari, renumarari, reclamatii:
„Curtea de Apel București obligă BEC să soluționeze cererile de renumărare, după solicitările REPER. Decizia nu este definitivă” - https://www.euronews.ro/articole/reper-castiga-in-instanta-anularea-mai-multor-decizii-bec-si-renumararea-voturilo
Acum se cearta pe cuvintele „solutionare” si „renumarare”.
„Update: În primă instanță, Curtea de Apel Bucuresti a obligat BEC la soluționarea cererilor de renumărare și nu la renumărare, așa cum se afirmă în media, spun surse oficiale BEC.
Știrea inițială: Voturile pentru alegerile europarlamentare ar putea fi renumărate în mai multe secții. Decizia a fost luată de judecătorii Curții de Apel București și nu e definitivă. - https://www.euronews.ro/articole/reper-castiga-in-instanta-anularea-mai-multor-decizii-bec-si-renumararea-voturilo
Si asta-i stire din 29.06.2024. Dupa 20 de zile de la vot.
Cat despre Franta, era previzibil.
Francezii n-au devenit peste noapte radicali, rasisti, intoleranti. Bine, mereu au fost niste increzuti, cam nesuferiti, dar cand ajungi prin Franta aia si dai de toata cultura, arta, literatura si gastronomia nu te mai poti indoi de calitatea acestei natii. Da, gastronomia cu chefii, viticultorii, somelierii, agricultorii ei, e ceva de vis.
Bonomitatea franceza, pranzul cel sfant, paharul de vin sclipitor, nicio alta natie nu poate egala aceste trasaturi. Vorba frantuzeasca melodioasa si incantatoare.
Din pacate Franta a devenit radicala din necesitate, din surzenia clasei politice, din disperare a balansat pe dreapta extrema.
Votul arata clar cum de zeci de ani se aduna nemultumirile. Comunicarea cu natia a fost deficitara. La asta s-au adaugat manipularile, stirile false, influentele venite dinspre Moscova, Beijing, Teheran. Vestile proaste care curg de peste tot, presa ce se intrece in a prezenta fiecare zi ca fiind ultima noastra zi pe planeta asta. Toate astea supun oamenii unui stres, le da nesiguranta, le adanceste nemultumirile, si rezultatele se vad cel mai bine la vot. Ramane America. Cu un Biden moderat, echilibrat, care a stiut sa ia cele mai bune decizii in privinta Israelului si a Ucrainei, care a muncit, s-a deplasat, a negociat. A mentinut un echilibru. Si Trump cel instabil, haotic, trufas. Cu idei naravase ce-i vin probabil cand sta la solar cu feliile de castraveti pe ochi.
Multi au spus ca Macron a gresit cand a cerut aceste alegeri anticipate. Nu cred. Era din ce in ce mai greu sa faca fata presiunilor si sa amane un rezultat care poate era mult mai rau fata de cel prezent. Pana la urma nu poti sa conduci impotriva curentului. Si curentul era din ce in ce mai mare si mai puternic. Mai bine aceasta clarificare. Poate dureroasa, poate periculoasa, dar ea exprima voturile a zeci de milioane de oameni. Vom vedea ce va fi.
Imi pare rau de Macron. Alaturi de Obama, de Rishi Sunak reprezinta o clasa politica neadaptata la cerintele actuale. Sunt (au fost) presedinti/prim-ministri tineri, educati, destepti, dar prea soft.
Pentru ei, politica se face la un pahar de sampanie sau whisky sau brandy din ala bun, intr-un salon, pe o canapea. Si nu in strigatele multimii, in tipetele presei. Din pacate in ziua de azi trebuie, esti nevoit sa iei decizii grele, sa iesi din zona ta de confort si mai ales sa intelegi oamenii, sa-ti intelegi tara. De aia si Obama si Macron au pierdut la final, daca tragi linie iese cu minus. Mai ramane Sunak pe baricade.
Oricum, rezultatul obtinut de partidul prezidenţial, Ensemble, şi aliatul său, Horizons, de 20,04% este un rezultat bun in aceste conditii. In invalmaseala asta a obtinut un scor mare.
Vom vedea ce va urma.
Poliția germană s-a făcut că plouă.
Meloni are crezul ei. Activeaza inca din liceu in zona extremei drepte. Are o cariera, are studii, intelege lumea dincolo de ideile-lozinca.
M-am uitat si eu peste CV-uri.
„Giorgia Meloni este o politiciană și jurnalistă italiană. Membră a Camerei Deputaților din Italia din 2006, conduce partidul politic Frații Italiei (FdI) din 2014 și este președintele Partidului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni din 2020”. - https://ro.wikipedia.org/wiki/Giorgia_Meloni
La fel si Marine Le Pen.
Marine Le Pen vine dintr-o familie de politicieni.
„În 1986, în vârsta de 18 ani, a aderat la Frontul Național (FN), din 2003 și-a exercitat funcția de vice-președintele executiv al partidului. În 2011 a preluat conducerea Frontului Național de la tatăl său Jean-Marie Le Pen câștigând alegeri interne în partid cu un scor de 67.65% (11,546 de voturi).
Între anii 1992 și 1998 a fost avocată, iar în 1998 fost aleasă în calitate de consilier regional. În perioada 2008–2011 a activat în calitate de consilier municipal în Hénin-Beaumont. Din 2004 este membru al Parlamentului European din partea Franței.
A participat în campania prezidențială din 2012, plasându-se pe locul al treilea cu peste 6 milioane de voturi (17,90%).
Le Pen a fost clasată de către Time 100 printre cei mai influenți oameni din lume în 2011 și 2015[7][8], iar în 2016 ea fost cotată ca fiind cel mai influent deputat în Parlamentul European după președintele Parlamentului European Martin Schulz[9].
La alegerile din 2017, a candidat pentru președinția Franței și a ajuns în turul al doilea, în care a fost învinsă de Emmanuel Macron”. - https://ro.wikipedia.org/wiki/Marine_Le_Pen
Ce vreau sa spun e ca oamenii astia nu sunt niste hahalere cocotate la masa cu bucate. Au credintele lor, ideile lor. Au studii, au o cariera. Nu vreau sa fac vreo pledoarie pentru idei extreme sau oameni periculosi, dar nu cred ca vom asista la lucruri socante puse in practica de acestia. La fel si in Germania.
Oamenii astia nu sunt Hitler, nu cred ca vor infiinta lagare in Europa.
Deci ce droguri fumezi??
Si altceva: pentru 40% dintre votantii RN, faptul care i-a determinal sa voteze asa e factorul imigratie, ceea ce nu e chiar de speriat. Pentru cine traieste in zona de periferie a Parisului e de inteles votul. Poate ca vechea elita politica occidentala va intelege, in sfarsit, ca de aici porneste marele pericol. De ex in zona St. Denis nici politia nu mai are curajul sa intre, necum europenii. Numai ca elitele nu prea pot sa inteleaga asta, pentru ca ei nu locuiesc in periferii.
A convins o bună parte din electorat, live with that!
Sau democrația e bună "doar când ne convine"?
Sorry, dar comentariul tău a fost total pe lângă.
Măcar "Al Ain Ben Oit" ar fi strigat cum trebuie!