NEWSEUM. Bucureștiul din alte vremuri. Bune și rele

Filmarea începe cu membrii corului Tronos aplaudându-l pe președintele Academiei. Acesta stă în picioare și scutură din cap, parcă încercând să evite ispita – cuvânt potrivit pentru audiență – privind melancolic către masa încărcată cu numeroase bunătăți, dintre care majoritatea ar fi fost îngăduite chiar și Celui care a trăit ca evreu și a avut scris IESVS NAZARENVS REX IVDAEORVM pe crucea Sa. Foto: Basilica.ro

Scriu acest text în primul rând pentru credincioșii ortodocși din România. Pentru cei care cred sincer în cuvântul lui Dumnezeu. Eu sunt un om al științei – ceea ce nu înseamnă automat că sunt și ateu. Cred și eu, dar în altceva: în rațiune, în observație, în experiment, în logică, în dovezi, în demonstrație. Pe baza acestora am analizat la început zicerile lui Dumnezeilă Georgescu. Erau atât de aberante, încât devenea ridicol să raționezi asupra lor. Am renunțat.

Deși n-a trecut prea multă vreme de când se află în fruntea pământului celor curajoși, Donald Trump nu pare să fi răspuns prea bine așteptărilor americanilor care l-au votat. Dimpotrivă, de când a început să se manifeste ca un dictator, o parte semnificativă a celor care l-au susținut în alegeri chiar au ieșit public și au explicat că au fost induși în eroare de felul în care Trump a pus problema în campanie, fără ca în practică să urmeze o linie care să nu aducă atingere ideii de democrație. Care e sacră pentru americani. Foto: Profimedia

Un tânăr de 26 de ani, cu voce ezitantă, îmi răspunde la telefon. „Să știți că mă bucur că pot să vorbesc și eu, regret mult ce s-a întâmplat, ar fi trebuit, poate...

Astăzi, mii de studenți se tem că un anume tip de argument nu mai înseamnă doar un semestru pierdut, ci deportare sau pierderea statutului legal – un semnal clar că libertatea academică a devenit un lux fragil. (imagine generată cu AI.)