Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Bulai, director la Opera Națională

Opera Națională București

Când vine vorba de cultură, sunt puține instituții din România care se pot lăuda nu numai cu faptul că sunt pe linia de plutire, dar și că pot afișa o viziune de nivel european care poate atrage turiști străini. Opera Națională București se află printre acestea. Ca orice lucru care a început să miște, de undeva din întunericul nepotismului și amantlâcurilor a apărut Ștefan Ignat, fostul director, care vrea să se reîntoarcă în funcție.

Conform unei anchete publicată de ziarul „Gândul”, Ștefan Ignat a fost acuzat de hărțuire sexuală de amantă, iar acesta, ca să se apere, a dat în vileag cadourile și ajutoarele pe care i le-a făcut de-a lungul timpului. Printre acestea avem „comandă droguri”, „că m-a rugat să o angajez pentru că nu mai avea bani să se întrețină, tot hărțuire?”, modificarea unor cerințe de angajare în așa manieră încât amanta să fie eligibilă pentru un post, toleranță legată de faptul că venea drogată la repetiții și alte beneficii. Ignat a fost demis din funcție prin ordin de ministru pentru tot felul de șmecherii, printre care niște pomeni date unor colaboratori prieteni în valoare de jumătate de milion de euro, plus alte cheltuieli suspecte în pandemie.

Pentru că un scandal nu vine niciodată singur, a apărut o mișcare care se opune unei hotărâri de guvern care prevede unificarea Operei Naționale București și a Centrului Național de Artă „Tinerimea Română”. Doamne ferește să aibă vreo legătură. Argumentele înaintate ar fi acelea că o parte din angajații celor două instituții vor rămâne fără salarii pe perioada reorganizării sau chiar fără locuri de muncă. Argumentele au fost combătute de Daniel Jinga, actualul director al Operei, care a explicat că procesul va crește numărul de salariați. Și a mai spus ceva, ceva foarte important: prin această restructurare se va crea un cadru prin care tinerii artiști vor dispune de spații unde să își desfășoare activitatea, dar și să fie promovați. Într-o țară în care spațiul cultural e plin de Arșinei care vor să meargă în cavou cu tot cu scaunul de director, un proiect care vizează promovarea tinerilor artiști este aproape de neînchipuit.

Evident, toate acestea riscă să fie aruncate în aer de un stimabil acuzat de hărțuire sexuală care povestește cum comanda droguri la Operă. Dacă tot e așa, odată cu revenirea fostului director ar trebui ca domnii Bulai și Pieleanu să fie numiți în funcții de conducere, Bulai director artistic, iar Pieleanu director de personal.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Ilie Bolojan si Dominic Fritz / sursa foto: Inquam Photos

Deși e nedrept ceea ce i se întâmplă lui Dominic Fritz, prin legea cu dedicație, cu aplicabilitate retroactivă doar pentru a fi îndepărtat din funcția de primar al Timișoarei, nu mă reped la gâtul lui Ilie Bolojan pentru că a votat legea. Omul era între ciocan și nicovală. Orice ar fi votat, era sfâșiat de o parte dintre oameni.

Citește mai mult

David Popovici 2024 / sursa foto: Profimedia

David Popovici face parte din categoria celor care fac performanțe care ne tulbură și ne bucură în aceeași mișcare. Nu doar pentru că înoată foarte repede, uneori mai repede decât toți oamenii care au înotat vreodată, dar și pentru că succesul lui ne pune într-o situație ușor incomodă, de a încerca să deslușim cum a fost posibil. Când apare un astfel de sportiv, avem tendința să-l numim „fenomen”. Cuvântul este măgulitor, dar are și calitatea de a ne scuti de o anchetă pentru a dobândi înțelegere și explicații. Pentru că un fenomen este ceva ce survine, prin urmare nu trebuie să știm cine l-a produs și în ce condiții. Îl consemnăm, eventual ne minunăm, dar nu-i cerem socoteală.

Citește mai mult