Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Bun venit pe străzile copilăriei mele: Simetriei, Sportului, Angrenajului, Emisferei, Scaieților și minunata Stradă Mică

În Japonia străzile n-au nume. Cu excepția unor artere fie principale, fie celebre (Ginza Dōri) străzile japoneze se nasc și mor complet fără nume, ca monstrul doctorului Frankenstein. Adresele se scriu rece: prefectura, orașul, districtul, aria zonei (asta ar ține loc de numele străzii), numele clădirii (da, blocurile au nume, care mai de care mai pompoase (Hill Court, Lion´s Mansion, Celine, Central Heights, Alpha Stage, Grandeur) și numărul de pe ușă. Pe ușă n-am văzut nicăieri Fam. Inginer Kutare sau Fam. Arhitect Kutaresku, dar asta-i altă poveste.

Strada Simetriei

Azi au venit de departe, neinvitate, să mă întrebe ce mai fac, străzile copilăriei mele, cu Colentina-n frunte, care nu-i stradă, e șosea. Și m-am uitat așa la ele și abia acum mi-am dat seama ce nume tâmpițele au, cam cum te întâlnești peste ani cu gașca și îți dai seama ce aiurea sună poreclele voastre.

Când am auzit prima dată de Strada Simetriei asta am crezut că fiind paralelă cu Colentina, voi găsi acolo o altă Colentină în oglindă, toate maghernițele de la noi de pe stradă trebuiau să se regăsească simetric pe Simetriei, dar nu era așa, ei aveau șandramalele lor, noi pe-ale noastre, ba în plus ei aveau gaze.

Școala mea, numărul 32, era pe Strada Sportului, lucru cumva logic, având în vedere că acolo a studiat în curtea școlii marele nostru fotbalist italian Florin Răduciou. Ehe, și din Sportului, după școală, să te ții, care mai de care, ca dintr-un ciorchine, atârnau străzile alea cu nume grele: Târnăcopului, Cimentului (pe asta stătea fratele maică-mii, căruia-i spuneam Unchiu´ Popa, pentru că îmi era și unchi, și preot), după care veneau niște străzi cu ceva referințe gastronomice: Măcrișului, Smeurei (cu S, o fi fost beat funcționarul când a scris în nomenclator) și Cuișoarei, dar nu vă temeți, că azi n-o să vă bat la cap cu pagina mea cu rețete japoneze. Hăt, în capătul Străzii Sportului și dincolo de el, urmau așa, ca niște muci în fasole, după cum urmează: Angrenajului, Emisferei, Scaieților, Câmpului și Refrenului. De ce?

Dacă ieșim de pe Sportului și facem dreapta spre fosta Europa, fostul Agrosem, fosta Uzină de Țevi Sudate și mult prea actualul Voluntari, urmează un frumos șirag de străzi cu nume cel puțin la fel de răsunătoare și cu un fir semantic drept ca pișatul boului: Hortensiei, Poeziei (ce frumos), Dropiei (mai sunt dropii în Dobrogea, apropo, chiar caii de la Letea ce-or mai face?), Codălbiței, Păsărani, apoi între Lanului și Spinului, eroi de război: Ene Niță, Enache Sandu și Invalid Suligă. Când auzeam de Invalid Suligă (aveam colegi de clasă care locuiau pe respectiva stradă) mă pufnea râsul, dar doar pe jumătate, că îmi dădeam seama că nu se cade să râzi de un invalid, fie el și Suligă (accentul cade pe i și pentru că eu m-am oprit din creștere prin clasa a cincea, a șasea, și acum pufnesc puțin).

Dar dintre toate străzile astea cu nume complet neinspirate și fără sens (nu mă refer la cele de eroi), e una către care se îndreaptă acum gândul meu cel din urmă. Strada Mică. Era paralelă cu Sportului, dar doar un ciot, între Colentina și Simetriei. Pe Strada Mică stătea nașul tatălui meu, eu îi spuneam Nașul Mare, care era orb și pe care l-am dus într-o zi la un vindecător în Cișmigiu să-i redea vederea și nu i-a redat-o, dar și asta e altă poveste.

Mă gândeam azi la Strada Mică și mă simțeam mândru. Că deși putea alege tot Bucureștiul, toată Colentina, Strada Mică a ales să fie la doi pași de mine, să-mi facă onoarea să trec în fiecare zi, ba să mă și joc pe ea. Și din tot orașul ăla care se visează încă mai mare decât este, strada asta a avut curajul în modestia ei să se numească Strada Mică.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Draga si stimate dle George Moise, mi-a placut descrierea strazilor copilariei dvs. Modul trenant cum ati creionat niste crampeie din copilarie m-a facut sa citesc admirativ cum pot unii sa scoata din niste lucruri banale o povestioara atat de interesanta si placuta.
    • Like 0
  • Si Strada Inalta, Strada Anvergurii, Strada Valea din deal.
    • Like 0
  • Și în Cluj exista o stradă "Mică",pe care treceam de pe la 4 ani.De câțiva ani a devenit totuși str.Academ.dr. Prodan .. Au fost schimbate numele străzilor cu "foști comuniști,ilegaliști"Dar mai sunt destule străzi cu nume aiurea.
    • Like 1


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult
sound-bars icon