Înainte de toate, e nevoie de câteva lămuriri. Acest articol va rămâne online doar 24 de ore de la postarea lui, după care va fi șters. Ce veți citi nu e nici delir mistic, nici glumă (cum poate vă miroase titlul), nici vreo tâmpenie luată de pe efemeride.ro, caplimpede sau alte site-uri coprofage.
N-am coborât de pe niciun munte, de la niciun templu secret din munții Asiei, unde trăiește un dac de o sută șaizeci de ani.
Secretul ăsta nu mi l-a împărtășit nicio oaie în timp ce îi ziceam la ureche ssst, să nu spui la nimeni și de fapt, nici nu e prea secret, am tot trecut pe lângă el de vreo douăzeci de ani până într-o zi când mi-am amintit întâmplarea care urmează.
La o facultate din București era un paznic care nu făcea mai nimic, că doar era paznic. Și cum stătea el așa în ghereta lui nefăcând nimic, doi părinți care tocmai își înscriseseră copilul la admitere l-au întrebat, mai direct, mai pe ocolite, dacă nu îi poate ajuta cu o pilă, că erau din provincie și își doreau mai mult ca orice să le intre fiul la facultate. Paznicul s-a gândit puțin, apoi a zis: da, am pe cineva în comisie și o să fac ce pot să vă ajut.
Iar e momentul pentru niște lămuriri necesare. Povestea e cât se poate de adevărată, chiar dacă voi omite intenționat numele facultății și s-a întâmplat demult, pe când erau vreo douăzeci pe loc, știu eu un absolvent care e acum al dracului de bun, printre cei mai buni în ceea ce face și a intrat abia a treia oară.
Dar țineți minte două lucruri, le-a mai zis paznicul. Ca omul meu din comisie să știe care e lucrarea fiului dumneavoastră, ne trebuie un semn de recunoaștere. Să scrie cât mai mare și cât mai mult, ați înțeles? Și încă o chestie, io sunt om de onoare, dacă nu intră, vă dau toți banii înapoi.
În anul ăla, respectivul a intrat. Părinții i-au mulțumit paznicului, el a intrat în hibernare în ghereta lui încă un an, până la următoarele examene de admitere, când a avut mai mult de lucru. Înțelegerea era aceeași: pentru ca omul din comisie să știe unde să pună umărul, consemnul era: scris cât mai mare și cât mai mult și în caz de nereușită, banii înapoi. Paznicul s-a ținut de cuvânt. Părinții respinșilor își recuperau banii, cei ai admișilor parcă i-ar mai fi dat încă un plic de bucurie pe lângă mulțumiri.
Și deși nu s-a plâns nimeni, până la urmă l-au prins. Se cam auzise că e un paznic, om de onoare, care pune pile și vestea asta s-a dus până sus, la cineva la care nu ajungea niciun procent din încasări, că de obicei așa se întâmplă. Dar l-au prins greu, pentru că nimeni nu știa cum făcea. Nici nu lăsa urme. Metoda lui era sfidător de aproape de perfecțiune, din simplul motiv că omul ăsta găsise secretul vieții și al morții, al celor văzute, nevăzute și a orice ce vreți voi. Cum făcea? Ce făcea?
Nimic. Nu făcea nimic.
Nu avea pe nimeni în comisie, să fim serioși, îmi e greu să cred că vreunul de acolo avea măcar habar că există. Cât despre semnele de recunoaștere a tezei, scrisul cât mai mare și cât mai mult, cum naiba poate fi asta un semn distinctiv? Banii înapoi, da, asta era o mișcare iscusită, era asistenta sexy a magicianului.
Pfff, păi și cum e „nimic” secretul vieții și-al ce mai vrem noi, o să ziceți, ai promis că ne zici ceva, că ne dezvălui tot, că faci o minune, ești la fel de șarlatan ca toți! Absolut deloc. Nu v-am mințit cu nimic. Ăsta e secretul: nu există niciun ingredient secret. Ca să faci ceva să fie special, nu e nevoie decât să crezi că e special.
Cei care au intrat la facultate au intrat prin puterile lor. Cei care au picat, la fel. Da, făcuseră ceva până atunci, urmaseră un curs firesc. Ceea ce au făcut părinții lor după a fost complet inutil. Nu îți poți împlini destinul până nu renunți la iluzia că poți controla ceva.
O armată de vorbitori motivaționali mă contrazic acum. Ei vă spun că se poate. Că trebuie să faceți ceva. Că duceți-vă la sală. Că luptați-vă s-o cuceriți. Că puteți avea orice femeie doriți. Că puteți face bani. O altă gașcă vă spune cam la fel, dar că trebuie să degustați întâi niște icoane. Îmi veți aduce pe masă zeci de cazuri de vindecări miraculoase, de schimbări de destin, de iubiri regăsite, de afaceri redresate, slăbiri spectaculoase. Bine. Tot ce vă rog eu e să fiți la fel de sinceri cu voi înșivă pe cât sunt eu cu domniile voastre.
Vreți ceva. E moft, sau chestie de viață și de moarte, nu contează. Gândiți-vă că plantați o sămânță de piersic. Nu aveți cum să îl faceți să înflorească atunci când vreți și nici să rodească înainte de vreme. Mai mult, dacă ați îngropat o sămânță de piersic, va crește un piersic, chiar dacă îți dorești un portocal, sau un măr. Sau, dacă așa e să se întâmple, în cele mai multe cazuri, nu va crește nimic.
Despre asta e vorba. E prea simplu? E prea la îndemână? Da. Dar marile dezastre se întâmplă tocmai când uităm lucrurile simple, elementare, nu pe cele complicate. N-a murit nimeni că a uitat conjectura lui Poincare. Au crăpat însă unii care au scăpat din vedere că priza curentează sau că focul arde. Că omul respiră aer. Au mai murit oameni pe dinăuntru uitând să spună lucruri simple, ca Iartă-mă, Mulțumesc, Te-am iertat, Te iubesc. Tot nu mă credeți. Bine. Pasajele scrise cu litere aldine din acest articol sunt toate luate dintr-un film de desene animate pentru copii.
O să-mi mai spuneți, dacă paznicul tău era atât de tare și știa secretul universului, de ce l-au prins? Nu știu. Mie îmi place să cred că nu l-au prins, ci a vrut să împărtășească cu restul lumii ce a aflat. Mai țineți minte ce făcea când au venit primii părinți la el? Da. Nimic.
V-am mințit cu un singur lucru. Articolul nu va fi șters după 24 de ore. Poate nici nu va apărea și tot ce-am scris aici va fi citit doar de mine și câțiva prieteni. Un singur lucru știu cu siguranță. Lumea va merge înainte ca și cum niciunul din rândurile acestea nu ar fi fost vreodată scrise. După ce veți fi terminat de citit, unii dintre voi veți pufăi din buze și veți căuta febrili mai departe panaceul făcut din cărbune medicinal și suc de lămâie. Alții veți ridica din umeri a „încă o prostie de pe facebook” și veți da din degetul mare mai departe. Câțiva vor zâmbi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.