Călătorie cu „perla coroanei CFR” la 50 de grade. Sau cum își plimbă burțile la vagonul clasa I angajați tineri, în putere, numai buni de muncă

Mijlocul săptămânii, gara Sibiu, primele ore ale dimineții. Trenul care ar fi trebuit să vină de la Budapesta (Keleti) în direcția București afișează o întârziere de o oră, apoi de 70 de minute, apoi de 90 de minute. Din câteva căutări pe internet și două telefoane aflu că trenul nu a avut probleme cu furtunile din țară și nici că a intrat cu întârziere în țară. Pe traseu, locomotiva s-a defectat și a durat mult remedierea.

90 de minute de așteptare în gara Sibiu- o gară mică, renovată de curând și prin care trec câteva trenuri, unde forfota e departe de a semăna chiar și cu cea din Brașov- te obligă să vezi detaliile cu alți ochi, să filosofezi și să te întrebi cum arată un plan de business al unui colos care suge bani de la buget.

Pe peronul gării, la 7 dimineața, își mută agale burțile proeminente indivizi în formații tip ciorchine, de câte 4-5 inși, niciodată de unii singuri, în plimbări individuale. Descriu leneș, întru relaxare matinală, cu instrumentele din mână (pe care nu le vezi folosite) mișcări strânse (niciodată largi) de pendul. Simbol al trecerii implacabile a timpului și a reducerii vitezei trenurilor de la noi, până la echilibrul perfect, șederea pe loc a garniturilor.

Cred că e nevoie de mulți ani de experiență ca să-ți rafinezi activitatea și să execuți mai multe lucruri simultan: să schimbi o vorbă despre nimic cu partenerii de plimbare, să miști lejer ciocanul din mână cu mâner lung și să mergi de la un capăt la altul al gării ca într-un ritual al facerii de nimic și aflatului în treabă în grup.

Te întrebi la ce o fi nevoie de atâția inși, care o fi gradul de încărcare, câte ore muncesc cu adevărat pe săptămână și cât câștigă. Or fi de la CFR infrastructură? Or fi angajați ai CFR Călători? Or fi angajați ai gării Sibiu?

Fără să comentăm prea multe despre tarifele călătoriilor, pentru că acestea sunt percepute mari sau mici în funcție de venituri, să știți că CFR Călători România percepe pentru un loc la un vagon de dormit clasa I, într-un compartiment cu două paturi, dar ocupat exclusiv de un singur pasager, 265 lei, echivalentul a 53.53 euro la un curs de 4.95 lei/ euro. Ideea de a oferi posibilitatea cumpărării unui compartiment întreg de către un singur călător este de departe- mai ales pe timp de pandemie- una bună.

Fără să cădem în capcana analizelor despre prețurile de la noi și cele din Europa VS salariile de la noi și veniturile din alte state, putem să ne oprim la raportul preț-calitate. Iar experiența unei călătorii cu perla coroanei CFR Călători, vagon de dormit clasa I, singur în compartiment, nu merită nici pe departe 53 de euro: mobilier vechi, neîngrijit, crăpat și murdar, miros de vechi și mucegai, sistem de alimentare la energia electrică nefuncțional în multe intervale, aer rece inexistent sute de kilometri, geamurile pline de zoaie, iar wc-ul, o „infecție” în mișcare. 

La plusuri, trecem o apă plată într-un recipient din plastic care probabil că s-a apropiat binișor, pe caniculă, de câteva ori de punctul de fierbere, un șervețel mare, alb, un săpun mic, o periuță de dinți de unică folosință cu pastă, 2 șervețele umede și încă unul, tot umed, pentru șters pantofii.

Vineri, ora 17.45, drumul de întors la Sibiu, plecare din Gara de Nord, cu trenul IR 472, București Nord- Budapesta (Keleti). 

Vagonul de dormit clasa I numărul 422 e aproape gol. Este păzit voinicește de un domn rotofei, înalt cât ușa compartimentului, cu nelipsita proeminență abdominală- semn al traiului dulce, fără de griji. Numai bun de muncă la vârsta lui. 

Nu ai cum să te întrebi ce examene și interviuri o fi trecut ca să se pricopsească cu un loc de muncă așa de solicitant: se urcă în tren la Capitală, merge până la Curtici, are 12 stații în care nici măcar nu coboară la fiecare, pentru că știe în avans dacă s-a mai luat vreun bilet. 

Altfel, ocazii nelimitate de combinații: oameni pe care-și face milă să-i ducă dintr-un oraș în altul, că poate nu au posibilități să achite zeci de euro pe o călătorie la vagon de dormit. Înțelegere din categoria că doar oameni suntem, pentru cei care își mai aprind o țigară la capăt de vagon fără să se mai dea jos din tren, că deh, fumatul ăsta e un viciu de care greu mai scapi.

În tren, prizele nu merg zeci de kilometri, cu intermitențe, te temi că fluctuațiile îți pot arde încărcătorul telefonului sau laptopului. Aerul nu se răcește deloc, pentru că a fost o defecțiune la computer (?!) dar acum își revine (explică el, e drept, plin și el de transpirație, semn că muncește în condiții grele, pentru care merită un spor la salariu, în timp ce își trage sufletul pe bancheta compartimentului pentru nași.)

Folosirea toaletei de la capătul vagonului perla coroanei CFR Călători este pe riscul călătorului. 

Care pandemie, ce măsuri minime de igienă? Ți-e silă să pui mâna pe mânerul ușii, capacul de la wc arată mizerabil și vechi. CFR te obligă te obligă să-l atingi ca să tragi apa, pentru că butonul este în spatele capacului. 

În baie, piese lipsă, mizerie pe jos, jeg pe la colțuri, nu știi dacă sunt doar urmele trecerii timpului sau chiar nimeni nu se ocupă să le spele- deși aș paria că de igienizare se ocupă minimum o firmă care a câștigat vreo licitație când a externalizat CFR Călători serviciile de curățenie. 

La coborâre, i-am atras atenția domnului rotofei numai bun de muncă despre condițiile din toaletă. Faceți ceva, zic. Totuși, WC-ul este eticheta unui loc, spune foarte multe despre oameni.

Răspunsul te face să-ți dai seama că la CFR Călători nu este vorba numai despre lipsa banilor și veșnica lipsă a investițiilor. Nu e nici despre PNRR și bani europeni. E despre nesimțirea fără margini a multora dintre angajați, acești făcători de nimic, care se plimbă de colo-colo pe banii noștri, primind invariabil leafa lună de lună (din prețul biletelor și subvențiile de la buget) și exersând ridicatul din umeri. 

Și eu ce să fac, să vină ministrul, să vină cine vrea. Nu-i treaba mea. La plecare, cineva a semnat că trenul e pregătit pentru călătorie. 

Nu am pus semn de exclamare la fiecare replică a domnului cu pricina, pentru că în nesimțirea lui, nu era loc decât de intonație de vreun fel, ci doar de punct. Punct și de la capăt, în traducere eu doar îmi iau leafa ca să fac nimic și-s mulțumit.

I-am mai spus că poate face rapoarte, poate transmite șefilor de mai sus că sunt călători nemulțumiți, că trebuie reparate lucrurile, că trebuie schimbat capacul de wc, că trebuie montate piese acolo unde lipsesc, că trebuie curățate, că e o chestiune de a fi gospodar.

Faceți sesizare cui vreți, e dreptul dumneavoastră, tot cu punct la final, a fost sentința finală a domnului numai bun de muncă, plictisit că trebuie să asiste la prelegeri la ora 23, pe un peron de gară de provincie, când am coborât la Sibiu.

În scurta plimbare până acasă mă întrebam dacă atât de lăudatul și titratul ministru Drulă mai are timp și de CFR, pentru că aleargă toată ziua pe șantierele de la autostrăzi (deși viitorul Europei e verde, iar trenurile ar trebui să fie grija numărul 1). 

Mă mai gândeam dacă nu ar trebui să-i pună și directorului companiei o rangă în mână, cu care să spargă porțile în spatele cărora își dau mâna sindicatele, angajații impasibili, corupția, șefii, interesele firmelor care căpușează de atâtea decenii căile ferate și trenurile din România. 

Să călătorești cu trenul în România este un coșmar, spune Digi24 duminică dimineață. Sunt probleme pe calea ferată și din cauza caniculei, dar și a furtunilor. Pasagerii sunt transportați în vagoane fără aer condiționat ori în vagoane-cușetă în care plouă. Călătorii care au plecat de la Arad spre Mangalia au ajuns la destinație după aproape 24 de ore.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp