Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Calomnia, amnistia și pușcăria

 E de domeniul evidenței că domnii Ștefănescu și Nicolicea, reziduuri cu gură din vremea lui Ceaușescu (aceasta este o insultă, pentru care pot să fac proba verității), nu vor altceva decât arestarea tuturor celor care îi înjură. Asta înseamnă legea pentru ei.

Este însă la fel de evident că insulta și calomnia nu trebuie să presupună pedeapsa cu pușcăria?

În opinia subsemnatului, nu, nu este evident. 

 Să luăm cazul a ceea ce se mai numește presă. Într-o recentă emisiune tv, mi s-a pus, în absență, întrebarea retoric-dojenitoare: „Ar fi de acord CTP ca un jurnalist să facă închisoare pentru ce spune?”.

Răspund: da.

Pe cei care susțin că vorbele nu pot fi considerate infracțiune, i-aș întreba: sunteți pentru dezincriminarea abuzului în serviciu, ceea ce se încearcă începând cu OUG 13? Mai mult ca sigur răspunsul va fi nu.

Bun, dar ce este calomnia, proferată de un jurnalist sau politician, altceva decât abuz în serviciu? Profitând de poziția socială și de posibilitatea exprimării publice, nu comite respectivul un abuz asupra publicului, în serviciul căruia se află?

De ce jos! OUG 13 și sus! dezincriminarea calomniei?

Nu vorbesc despre insultă. Am susținut întotdeauna scoaterea ei din Codul Penal. Insulta înseamnă „atingerea adusă onoarei și reputației unei persoane prin cuvinte sau gesturi”. Deci, dacă mă face cineva „dobitoc”, „dement”, „antiromân”, consider că trebuie să suport asta, e în fișa postului oricărei persoane publice. Mai mult, astfel de vorbe nu mă ating, pentru că nu mă interesează cei care sunt încântați de ele.

Calomnia însă... Cele ce urmează le spun ca jurnalist chemat în peste 30 de procese în care am fost acuzat, singur sau în solidar, de insultă sau calomnie, în perioada în care nu erau dezincriminate, și am fost condamnat penal cu suspendare pentru ofensă adusă autorității.

De la insultă la calomnie e ca de la vorbă la faptă: „Calomnie - afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate (s.m.) privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană sancțiunii penale, administrative sau disciplinare, ori disprețului public”. Dau din nou exemplul subsemnatului, nu altele, ca să nu fiu acuzabil de părtinire pentru vreo tabără politică.

„CT Popescu primea de la Vântu, aflat în pușcărie, câte 5.000 de euro pe lună, ascunși în câte-o carte scobită pe dinăuntru”. (S. Ghiță)

„CT Popescu este informator al SRI”. (D. Vâlcov)

Acestea sunt fapte, cu subiect și predicat, aruncate în spațiul public fără niciun fel de dovadă. Dacă aleg să nu comentez astfel de minciuni sfruntate, atunci, argumentum ex silentio, tăcerea poate fi luată drept recunoaștere. Și chiar dacă le desființez, încrederea unora dintre cei care mă citesc și mă ascultă poate fi șubrezită – „fapta”, împănată cu „amănunte”, este mai eficientă în manipulare decât înjurătura. Calomniază, calomniază, până la urmă tot rămâne ceva, spune o indicație veche și prețioasă...

Cei doi calomniatori profesioniști de mai sus sunt infractori-politicieni. Dacă însă un jurnalist comite o calomnie, el lovește în chiar temelia acestei meserii. Stick to the facts, faptele înainte de toate, este legea nescrisă pe care au făcut-o marii ziariști de-a lungul vremurilor. Un jurnalist care inventează sau falsifică fapte nu se mai poate numi jurnalist.

Și trebuie să plătească penal pentru asta, aidoma corupților.

Cu ce este mai puțin vinovată coruperea unui funcționar public sau unei instituții decât coruperea adevărului și moralei publice?

Ce urmăresc politicienii și jurnaliștii care practică frecvent calomnia? Să creeze o stare de confuzie etică la nivelul întregii societăți. Sunt aceiași care trag cu dinții pentru amnistie, grațiere și anularea de sentințe definitive. Calomnia și amnistia se susțin una pe cealaltă pentru a induce ideea că poate n-om fi noi ușă de biserică, dar nici ăilalți nu-s mai breji, toți suntem o apă ș-un pământ!...

„Da”-ul de la începutul acestui text este un răspuns teoretic. Ce s-ar întâmpla, practic, dacă ar fi repusă calomnia în Codul Penal? Ar fi judecați și condamnați mulți dintre colegii lui Nicolicea și Ștefănescu din PSD și jurnaliștii din televiziunile lor de partid, producători aproape zilnic de calomnii ticăloase până la vomă la adresa „dușmanilor poporului”? E naiv să crezi așa ceva, când Justiția română este la un pas de a fi capturată de putere. Mai degrabă vor fi condamnați cei calomniați, iar calomniatorii, prieteni ai puterii, bătuți pe umăr!

Și e destul ca un proces de calomnie să dureze 2-3 ani – între timp au loc alegeri și scopul ventilatorului de scârnă a fost atins...

Iată de ce, răspunsul complet la întrebarea „Ar trebui să fie posibil ca un jurnalist să facă pușcărie pentru ce spune?” este: acum, nu, dar, într-o bună zi, da.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult