Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Când pleci hotărât de acasă să ceri salariu mai mare angajatorului tău, există șanse foarte mari să fii dat afară pe ușă. De ce inflația nu generează locuri de muncă

oameni - umbre -

Foto: YAY Media AS / Alamy / Alamy / Profimedia

Unul dintre cele mai puternice mituri din știința economică, apărut în ultimii ani și intens folosit ca argument pentru a arunca cu bani în economie, este cel legat de relația inversă între inflație și șomaj. Pe scurt, dacă inflația crește, șomajul scade. Vă găsiți mai ușor de muncă într-o economie inflaționistă.

Vi se pare stupid acest lucru? Sigur că este. Pentru că această descoperire pleacă de la o relație pur statistică (o corelație) și nu de la o cauzalitate teoretică: economistul britanic A. W. Phillips a luat dinamica salariului și a corelat-o cu șomajul observând pe un caz particular că ele s-ar mișca în sens opus. Și, de aici, omul a pretins că a descoperit ceva teoretic: dacă salariul nominal crește, șomajul scade (ocuparea crește).

Adică, cu salarii nominale mai mari, se găsesc mai multe locuri de muncă în piață.

Aceasta este o idee năstrușnică, ce contrazice logica și teoria economică din plin, evident. E intuitiv de ce. Când pleci hotărât de acasă să ceri salariu mai mare angajatorului tău, există șanse foarte mari să fi dat afară pe ușă. Să îți pierzi locul de muncă. Să îngroși rândurile șomerilor și să faci coadă la ajutorul de șomaj. Și nu cum spun etatiștii care roiesc în jurul tiparniței de bani producând inflație. Care ar avea, cică, efecte benefice.

Am putea găsi două argumente pseudo-teoretice care să stea în spatele acestei idei năstrușnice:

1. Pe termen scurt, șomajul ar putea să scadă pentru că o creștere a salariului nominal va duce la creșterea prețurilor într-o măsură mai mare decât cresc salariile nominale (în termeni reali puterea salariului să scadă). Pe termen lung, efectul este contrar. Cu prețuri care cresc constant peste rata de creștere a salariilor nominale se distrug locuri de muncă, nu se generează altele noi. În plus, inflația este prezentă în costul capitalului, în dobândă. Pe termen lung, inflația duce la creșterea dobânzilor și la inhibarea investițiilor (cererea de capital crește și oferta de capital scade, ambele lucruri se întâmplă în același timp). Deci, cu dobânzi în creștere și investiții în scădere, inflația duce la creșterea șomajului nu la diminuarea lui.

2. Inflația poate fi rezultatul unei expansiuni monetare direcționată către finanțarea cheltuielilor guvernamentale în creștere care generează locuri de muncă. Adică, pe scurt, statul emite titluri de stat pe care băncile le cumpără și le duc la banca centrală pentru a primi pe ele lei proaspăt tipăriți. Iar apoi statul face din banii aceștia ”rondouri” angajând oameni care să le sape, să le ude, să mângâie florile. O altă iluzie. Pentru că, prin inflație, banii pleacă din privat spre sectorul public. Inflația are un efect redistributiv. Niște locuri de muncă se generează prin inflație (cei care lucrează la rondouri) în timp ce altele dispar (din privat). Prin inflație, economia bună este înlocuită de una rea. Care este și nesustenabilă pe termen lung: cei care lucrează la rondouri depind de banul public, de bunăvoința tătucului și de tiparniță. Când dispare sursa (expansiunea monetară, inflația), dispar și locurile de muncă instantaneu.

Toți cei care roiesc în jurul tiparniței au îmbrățișat acest argument pseudo-teoretic. Ei pun la lucru rotativa de bani îmbătați de sentimentul că generează locuri de muncă. Că ajută economia. Și ne mai și aburesc pe noi cu iluzia asta care este complet în afara științei economice. Această relație dintre inflație și șomaj și modul în care s-a ajuns la ea sunt un bun exemplu de cum se desfășoară astăzi lucrurile în știința economică. Cum generăm ”teorii” ca să justificăm expansiunea statului. Cu care este foarte greu să te lupți, din păcate.

Articol preluat de pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dan check icon
    Penibil...un text de 2 bani ce induce in eroare cititorul. Sunt de acord ca expansiunea statului nu este buna, insa justificarea este total eronata. Mi-ar placea ca toti cei ce vad asta sa se documenteze totusi mai mult. Autorul de dovada cel putin de lipsa crasa de cultura economica. Eu as comenta urmatoarele:

    1. Pseudo-teorie??? Hahaha. Curba Phillips este bine documentata in literatura, inclusiv mai recent cand s-a observat ca relatia inflatie-somaj este intretinuta de asteptarile agentilor economici, mai putin de fluctuatiile istorice asa cum era inainte de 1980 (a se vedea cel putin, Blanchard, 2016, https://pubs.aeaweb.org/doi/pdfplus/10.1257/aer.p20161003; Ball si Mazumder, 2018; https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/jmcb.12502),

    2. Deflatia o fi buna? Explicati cititorilor, va rog, cazul Japoniei...

    3. Completare la o logica fracturata: (i) Simplificand, nu orice angajat va cere o marire de salariu, ci doar cei care activeaza deja (deci au experienta) in domenii in care salariul creste (a crescut). (ii) Intr-o economie inflationista, cererea agregata e mai mare decat oferta, firmele vor sa produca mai mult pentru a avea profituri mai mari in viitor => cer mai mult capital (inclusiv uman) => vor sa angajeze => se creaza un excedent de cerere pe piata muncii. (iii) Bineinteles, structura economiei sau frictiunile din piata muncii conteaza mult, insa presupunand ca economia este libera, doar un idiot isi va da afara angajatii care cer mariri de salariu fundamentate (e important sa facem aceasta distinctie). Piata regleaza aceste derapaje: angajatul isi gaseste un loc de munca cel putin la fel de bine platit in alta parte, in timp ce angajatorul ramane cu buza umflata; pierde un angajat cu experienta si va fi nevoit in final sa angajeze un debutant cu acelasi salariu ca inainte (=>pierdere de productivitate) sau unul cu experienta dar cu un salariu mai mare (deci ce a realizat exact?)
    • Like 2
    • @ Dan
      Gabi check icon
      Munca este un serviciu vandabil - la fel ca oricare alt serviciu sau bun vandabil pe piaţa liberă.
      Oferta de muncă, precum şi cererea de muncă, se vor urmări intotdeauna una pe alta. Este un mecanism automat de reglare a pieţii, un fel de „mână invizibilă” care acţionează în economie şi nu poate fi influenţată de nimeni şi de nimic:
      - Firmele vor emigra întotdeauna în zonele unde pot găsi muncă mai ieftină.
      - Pe de altă parte, lucrătorii vor emigra întotdeauna în zonele unde pot găsi salarii mai mari.
      Aceste lucruri se vor întâmpla mereu şi automat, similar cu principiul vaselor comunicante.
      Lucrătorii care se plâng de salarii mici, sau firmele care se plâng de lipsa forţei de muncă, sunt de fapt cei care observă că cererea şi oferta de muncă deocamdată nu au ajuns în echilibru în zona respectivă. Dar, e vorba numai de timp şi lucrurile se vor echilibra automat şi în această zonă geografică, la fel cum s-au echilibrat în Germania după desfinţarea zidului dintre Est şi Vest.
      La un moment dat va trece şi această pandemie, şi toate restricţiile de mişcare dintre ţări. Eventual, la un moment dat, vor dispărea şi diferenţele salariale dintre diverse zone ale UE. Şi vom dansa cu toţii într-o mare horă europeană predictibilă şi social-colectivistă. Atunci când se va întâmpla acest lucru şi vor fi fost eliminate diferenţele salariale dintre zone; sunt curios pe cine va mai arunca vina lucrătorul român?
      • Like 3
    • @ Gabi
      Piața muncii spre deosebire de piața bunurilor și serviciilor nu este complet liberalizată la nivel european pentru că atunci am fi asistat la un exod de companii din vestul continentului spre est unde salariile sunt de 3-5 ori mai mici. Ar fi visul oricărui investitor să aibă cheltuieli cu forța de muncă mai mici conform teoriei nu ? Din păcate nu e chiar așa pentru că spre exemplu Germania , Franța și până de curând UK deși au cele mai mari salarii au totuși și cele mai multe locuri de muncă disponibile cu toate că anual sunt invadate de milioane de imigranți în căutarea unui trai mai bun. Statele dezvoltate au resurse și metode de a ține capitalul în țara lor de origine în așa fel încât să nu apară un astfel de exod. Referitor la cererea de mărire a salariului în perioade de inflație nu ține numai de raportul cerere/ofertă de forță de muncă ci și de păstrarea nivelului de trai ( e evident că odată negociat un salariu la angajare care este erodat de inflație prin creșterea accelerată a prețurilor are nevoie de o renegociere altfel salariatul va suporta o devalorizare a muncii depuse prin scăderea nivelului de trai deși el muncește la fel). Hora europeană va mai avea de așteptat cel puțin câteva decenii deoarece avuția și implicit productivitatea nu va pleca dinspre vest spre est prea curând. Ca argument aduc aici faptul că deși au trecut 30 de ani de la unificarea Germaniei încă sunt mari diferențe de productivitate între est și vest în ciuda miilor de miliarde de euro pompate în fosta RDG , despre celelalte foste state comuniste nici nu poate fi vorba să ajungă curând la nivelul de trai din vest. De altfel o să observați că în general s-au extins spre est doar acele tipuri de afaceri cu puțină valoare adăugată ( de tipul lohnului) cu multă forță de muncă angajată și care nu integrează prea multă inovare sau complexitate tehnologică. Țările dezvoltate au grijă să tragă spuza pe turta lor ( e suficient să observăm comportamentul SUA cu privire la migrarea tehnologică spre China a antreprenorilor săi, că a și pornit tăvălugul sancțiunilor și a interdicțiilor cu privire la accesul la tehnologie, la piața de capital sau a presiunilor diplomatice cu extensii în activitatea economică). La astea trebuie să ne așteptăm dacă vor apărea astfel de tendințe și statele dezvoltate au mijloace de a convinge afaceriștii să facă ce trebuie în țara lor ( doar un ex: Vă aduceți aminte de subvențiile primite de Renault de la statul francez cu condiția să închidă afacerile din străinătate și să creeze locuri de muncă în Franța). Așa că lucrătorul român mai are timp să examineze diferențele salariale primite de la antreprenorii români ( mulți din ei cu apucături de arendași și fără educație) versus cele primite de la străini care au în spate 3 generații de capitalism.
      • Like 0
    • @ Rusu Liviu
      Gabi check icon
      Să nu vă închipuiţi că exodul de angajaţi nu se întâmplă chiar şi în Vest. Unii medici din Germania emigrează în Elveţia, Luxemburg, Canada sau SUA tocmai din cauza ofertei salariale din acele ţări.

      Cât priveşte exodul de companii dinspre vest spre est, acesta s-a produs după '89, însă doar spre acele ţări care au înţeles să respecte investitorii şi care au un mediu investiţional predictibil şi prietenos (vezi Polonia drept exemplu).

      La noi nu prea se mai înghesuie nimeni din cauza birocraţiei stufoase, legi şi fiscalitate care se schimbă de pe azi pe mâine, taxarea muncii enormă, infrastructura deficitară şi aşa mai departe.
      Atâta timp cât nici măcar românul de rând nu mai are curajul să devină antreprenor - ce să ne mai aşteptăm de la investitorii străini? Să fiţi sigur că, dacă mediul nostru investiţional ar fi unul mai prietenos, mai favorabil, firmele din Vest s-ar înghesui şi aici.

      Însă, până una alta, în România încă îţi mai trebuie acordul vecinilor ca să deschizi până şi un amărât de start-up de apartament. Trebuie să ţi se dea voie pentru ca firma ta să primească privilegiul de a plăti impozite şi taxe în România. Apoi, aici ori ai bani ca să închiriezi un spaţiu comercial + salariile minime impuse de stat + şpăgi + diverse controale + amenzi abuzive - ori nu ai nicio şansă.
      Şi, în momentul când ai reuşit, vei fi copiat imediat de către un guzgan care te va elimina din piaţă.

      Să nu-ţi închipui că lucrurile astea nu se ştiu şi că investitorii străini sunt proşti. Orice schimbare legislativă sau fiscală cât de mică se află imediat în afara ţării. Investitorii străini analizează constant şi cu mare atenţie riscurile, dar şi potenţialul de profit pe care l-ar putea realiza aici.
      Nu te poţi aştepta să vină investitori bănoşi şi angajatori educaţi atâta timp cât tu critici cu orice ocazie străinii, băncile, firmele multinaţionale şi în general capitalismul.
      • Like 2
    • @ Rusu Liviu
      Adi check icon
      sa va intre bine in cap - pana nu o sa va lepadati de ciuma rosie (adica de comunism) nu veti avea parte in romania nici de investitori straini seriosi,,,si nici de salarii "ca-n vest". ati falimentat firmele cu politicile voastre socialiste. ati speriat lumea cu indolenta voastra! toata lumea civilizata se fereste de voi! daca nu scapati urgent de neocomunisti atunci veti deveni noua republica moldova, ucraina sau belarus!
      • Like 2
    • @ Gabi
      Nu din cauza birocrației nu dau buzna investitorii la noi și de altfel nici în Polonia ( chiar dacă acolo sunt mai mulți pentru că e o piață mai mare). Birocrație există și în vest nu numai la noi. Nici din cauza criticilor ( pe investitori îi interesează profitul nu laudele/criticile). Exodul din Germania spre Luxemburg sau Elveția , Canada sau SUA e mult mai mic față de cel din estul continentului spre Germania /UK/Franța pentru că chiar dacă salariile sunt puțin mai mari acolo ca în Germania și prețurile sunt mai mari ( chirii/utilități/servicii. SUA nu prea mai e o zonă căutată de imigranții din vestul Europei din cauză scăderii nivelului de trai determinat de criza economică dar și a lipsei protecției sociale și de sănătate de care vest-europenii se bucură în Europa. În ceea ce privește România, e căutată de investitorii care sunt interesați de piața locală și mai puțin de cei care exportă produse/servicii pe piața vestică. Cele mai mari investiții private se fac tot în țările dezvoltate deși acolo sunt impozite și taxe mai mari ca la noi dar și piața oferă oportunități mult mai mari decât sărăcia de la noi. Cu un procent de peste 80 % din salariații din privat care au în acte salariul minim/economie ( cam 300 de euro) ce așteptări aveți de la potențialii investitori? Fiscalitatea așa cum e ea e mai mică ca în vest și chiar dacă legislația e instabilă aceste elemente ar trebui să fie compensate de salariile mai mici dar tocmai aceste salarii mici determină și piața să fie săracă și neatractivă.
      • Like 0
    • @ Adi
      România nu mai e demult socialistă. Mai degrabă are un capitalism sălbatic și fără reguli clare impuse de stat tuturor. Firmele au falimentat nu din cauza politicilor socialiste ( avem cel mai mic salariu din UE și una dintre cele mai mici fiscalități , în Germania salariul minim/economie e de 1250 euro net iar impozitele depășesc 50 %) ci mai degrabă din cauza lipsei de experiență și a firii extravagante și cheltuitoare a antreprenorilor români ( e valabil și pentru alți latini dar la noi are proporții grotești nu numai în privat dar și la stat - când te gândești că Mark Rutte prim ministrul Olandei se duce la serviciu pe bicicletă și locuiește într-o garsonieră. Cred că mulți patroni de firme mici sau politicieni români râd de el din balconul vilei din Pipera sau de pe bancheta BMW-ului cumpărat pe firmă/instituție).
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult