Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Când războiul ajunge în benzinăria rusă: 40% din capacitate, afectată. Ucraina lovește Rusia în călcâiul lui Ahile

Explozie Ucraina

Foto: Profimedia

Sancțiunile kinetice ale Ucrainei: 40% din capacitatea de rafinare a Rusiei afectată în august și septembrie. Campania de sancționare a Rusiei impusă de Forțele Armate ale Ucrainei funcționează și chiar dacă numărul loviturilor în această lună a scăzut la jumătate, capacitatea de rafinare afectată s-a dublat.

Până să ajungem la efecte, câteva detalii cu privire la această campanie cel puțin la fel de eficientă ca SpiderWeb sau distrugerea flotei ruse din Marea Neagră:

Rusia dispune de 46 de rafinării petroliere, cu o capacitate de rafinare anuală estimată la 316.9 milioane de tone pe an. Pentru a avea o comparație, România are o capacitate de 13 milioane tone pe an, Germania 104 milioane tone pe an, Italia 87.1 milioane tone pe an, Austria 10.2 milioane tone pe an și Franța 60.4 milioane tone pe an. Pentru a egala rusia, mai adaug în listă și UK cu 58 milioane tone pe an. Deci într-adevăr, cum spunea John McCain "Rusia este o rafinărie care se dă drept țară".

Din cele 46 de rafinării, 19 au fost lovite de Forțele Armate ale Ucrainei. Una a fost lovită de Forțele Corupției ruse în colaborare cu Forțele Naturale ale lui Dumnezeu (Rafinăria Omsk a fost inundată și avariată după ce un baraj s-a rupt pe 5 aprilie 2024). 

Doar în august și septembrie Ucraina a lovit 14 rafinării distincte, de 21 de ori (de exemplu rafinăria Saratov a fost lovită de 3 ori în aceste 2 luni). Capacitatea totală de rafinare afectată a fost de 126.9 milioane de tone anual. Iar asta reprezintă 40.5% din capacitatea totală anuală de rafinare a Rusiei. Ca să vă faceți o idee, înseamnă toată capacitate de rafinare a României - recunoscută pentru câmpurile petroliere folosite în WW2, Germaniei - motorul economic al Europei și Austriei - casa gigantului OMV, la un loc. Toată capacitatea asta, în doar două luni.

Ce înseamnă afectată? Păi unele dintre rafinării au fost scoase din uz pentru termen nedefinit, altele au fost doar temporar oprite și ulterior și-au reluat activitatea. De asta vedem că Ucraina lovește câte-o rafinărie și de 8 ori, cum este cazul Ryazan, cu o capacitate anuală de rafinare de 17.1 milioane de tone de țiței.

Efecte?

Cozi de kilometri peste tot în Rusia. Creșterea exporturilor rusiei de țiței și nu produse rafinate, care se traduce în scăderea veniturilor (pentru că țițeiul este mult mai ieftin decât benzina sau motorina). Folosirea rezervelor acumulate pentru iarnă.

Cele mai importante două efecte pe termen lung, dacă atacurile continuă (și pare-se că ucrainenii nu au de gând să se oprească), ar fi o nemulțumire socială crescândă și o scădere a capacității de susținere a războiului cu combustibil domestic. Asta ar face ca Rusia să importe produse petroliere finite (ceea ce ar fi o rușine, dar nu o criză) și ar genera un sentiment mult mai puternic asupra faptului că războiul se întâmplă și în Rusia.

Pe termen lung, o oprire pe termen lung a peste 60% din capacitatea de rafinare ar putea duce la un colaps al economiei de război, care nu-și permite să importe zilnic motorină pentru menținerea funcțională a războiului în valoare de zeci de milioane de dolari. Asta ar afecta grav mașinăria de război rusă, într-un mod pe care doar îl putem anticipa.

La televiziuni vedem zilnic cum "Rusia a mai cucerit o localitate în Donbas" - ceea ce de foarte multe ori (nu întotdeauna) înseamnă o retragere tactică a ucrainenilor, iar localitatea este un cătun care înainte de război avea o populație de 500 de oameni și acum era total abandonată. Ce nu vedem și nu se discută îndeajuns este că Ucraina a reușit câteva lucruri formidabile în acest război. Contraofensiva Kyiv, Kharkiv, Kherson, distrugerea flotei ruse de la Marea Neagră, crearea coridorului cerealelor de una singură și protejarea lui, eliminarea a undeva la 20% din bombardierele strategice ale rusiei (Operațiunea SpiderWeb) și distrugerea definitivă a peste 65% din stocurile "infinite" de echipamente mecanizate moștenite de rusia din timpurile sovietice.

Este important să continuăm ca țară NATO și partener strategic al Ucrainei să o susținem, să reziste și să forțeze prin propriile puteri (folosind ajutorul nostru) o pace justă pentru ea și pentru noi toți!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Foarte bine că Ucraina le-o dă la temelie rușilor. Dar de aici mai apare o întrebare: oare dacă Rusia e așa de vulnerabilă și a suferit pierderi așa de mari în războiul cu Ucraina (atât omenești cât și materiale), de ce ne mai temem noi europenii, ca fraierii, de acest colos cu picioare de lut? Înțelegeți? Pe de-o parte Rusia e praf în războiul cu Ucraina, dar pe de altă parte cică e atotputernică atât în războiul hibrid cu restul lumii occidentale cât și e gata să atace fizic, cu armata, orice stat occidental, cu succes. Și noi toți ar trebui să tremurăm de frica ei și să ne înarmăm până în dinți. Nu cumva pare ceva contradictoriu? Nu pot fi adevărate ambele teze în același timp. Deci unde e adevărul și unde e propaganda?
    • Like 0
    • @ Dan Cojocaru
      Szabo-bacsi, intrebarea ta e buna. Uite cum sta treaba cu Rusia: Rusia e mai slaba decat credem si e mai puternica decat credem.
      • Like 0
    • @ haim_mononucleozovici
      E un răspuns pertinent. Dar șpilul e să vedem (nu noi, ci conducătorii noștri, cu ajutorul consilierilor cu capul mare și al Serviciilor) unde e slabă Rusia și unde e puternică și periculoasă. Și evident să acționăm în consecință.
      • Like 0
  • De fiecare data ma bucur imens cand ucraina ii da peste bot Rusiei. Fiecare victorie a acestei tari ma face sa vreau sa aplaud. pentru ca Rusia merita din plin ceea ce i se intampla, ba chiar e prea putin fata de porcaria pe care a facut-o invadand Ucraina pe pretexte puerile (si asta dupa ce a semnat tratatul de la Budapesta din 1994). Dreptul international trebuie respectat de catre toti, ca de aia se cheama drept international. Nu faci pe acest paman ce vrei si cand vrei, fara nici o consideratie fata de vecinii tai si / sau restul lumii. Simplu si clar.
    • Like 3
    • @ andreea dragusin
      Cand vezi cine sustine Rusia,pe fata,fara ocolisuri,iti vine greata si sa dai "foc"la acesti nemernici care ar merita expulzarea in Rusia,daca tot il iubesc pe criminalul kgb-ist,Stalinul contemporan.Si lista ii lunga si de asa zise personalitati cunoscute de institutiile care ar trebui sa-i investigheze,ca dovezile sunt la lumina zilei,incepand cu auristii si media care ii sustine.
      • Like 0
    • @ andreea dragusin
      Dreptul international trebuie respectat doar de fraieri. Cam asta ne-a invatat SUA in ultimii 70 de ani.
      "Might makes right"
      Cand o sa-l vedem pe Bush, Obama, Trump si Clinton la ICC, atunci sa mai vorbim despre "dreptul international". Pana atunci, glumite despre "arme de distrugere in masa" si chicoteli
      • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro