Candidatura lui Corlățean – „iepurele” de care avea nevoie Sorin Grindeanu

Foto: Profit.ro

În politică, la fel ca în multe alte domenii, se poate oricând mai rău. Pot apărea, din diferite colțuri, demagogi, populiști, hoți și impostori mai mari decât cei de care eram deja speriați.

După 1990, diferite partide, mulți politicieni, intelectuali și oameni din societatea civilă au încercat mai întâi să se lupte cu comuniștii care au constituit FSN-ul, iar apoi cu urmașii lor din PSD, care au acaparat instituțiile și au funcționat în toți acești ani ca un partid de tip cartel.

PSD-ul este cel mai puternic la nivelul managerilor și directorilor diferitelor instituții: directori de școală, inspectori școlari, rectori universitari, manageri de spital, cei de la Romsilva, de la ANPR, CFR etc., precum și firmele care au contracte cu statul (așa cum am văzut în anchetele celor de la Recorder), plus primarii, desigur.

Însă tot acest aparat, care își bazează îmbogățirea pe solidaritatea formată între diferite rețele, încearcă să păstreze aparențele și a devenit priceput la acest lucru. Genul de oameni care te fac să crezi că n-o duci prea rău și care reușesc să-ți distragă atenția de la impostura lor. Pun panseluțe prin oraș, organizează târguri de Crăciun cu multe luminițe, îți dau niște „vouchere de sărăcie”, câte 100 de lei la pensii din când în când, la fel și la salarii... Cunoaștem cu toții rețeta, pe care o vedem, de exemplu, în orașele controlate de baroni locali.

Din rândul acestor oameni a ridicat la un moment dat capul, într-un mod foarte abil și știind să profite inclusiv de o atitudine modestă, la nevoie, Marcel Ciolacu. Iar după ce nu i-a mai mers lui, l-a lăsat moștenitor pe bunul său prieten: Sorin Grindeanu.

Actualul președinte interimar al PSD a fost școlit la Academia Națională de Informații și a fost prim-ministru al României în prima jumătate a anului 2017, la propunerea președintelui PSD de atunci, Liviu Dragnea. Mai știți când am ieșit foarte mulți în stradă în iarna aceea? Din diferite motive, nu prea îl mai asociem pe Grindeanu cu Ordonanța de urgență 13, care prevedea modificări ale codurilor penale, dintre care cea mai contestată se referea la abuzul în serviciu, ce ar fi putut fi considerat infracțiune doar dacă paguba depășea 200.000 lei. Se pare că e greu să fii mai pesedist decât actualul președinte al Camerei Deputaților.

După câțiva ani de la acea ordonanță am reușit să scăpăm de Dragnea, apoi a venit pandemia și, așa cum scriam la început, ni s-a dovedit că se poate și mai rău. Au apărut George Simion (care-l avea prin preajmă și pe Călin Georgescu) și Diana Șoșoacă, cu toți ai lor. Mai mult populism, mai multă incultură, mai multă incompetență.

Coincidență sau nu, cel mai bun lucru care i s-a întâmplat PSD-ului a fost apariția AUR, iar de atunci ne tot sperie cu faptul că, fără ei, am ajunge pe mâinile altora mai răi. Imaginea pe care o am despre România și diferența dintre PSD și AUR este cea a unui om tâlhărit și, din când în când, mângâiat pe cap de către cei (PSD-ul) care-i umblă prin buzunare. AUR-ul are potențialul nu doar de a-l tâlhări cel puțin la fel de rău pe acel om, ci și de a-l răpi și duce departe de singurii săi prieteni (UE) și a-l lăsa pradă fiarelor (Estului) la marginea drumului.

Cu AUR-ul ajuns la 35–40% în sondaje și PSD-ul încă la 20%, cel tâlhărit nu doar că nu înțelege cum poate să scape de abuzatori, dar vrea să se arunce în brațele unui abuzator și mai mare.

Întrebarea care capătă tot mai multă popularitate în ultima vreme este: ce ne facem dacă abuzatorii hotărăsc, în sfârșit, să dea câteva măști la o parte și să se ia de mână? Cu acest gând, îl introduc în scenă pe principalul actor al acestui text, începând cu limbajul său, în special câteva cuvinte-cheie.

„Când secularizarea în societățile prospere occidentale, când stângismul dus la extrem și atitudinile radicalizate împotriva convingerilor creștine ale altora, exprimate inclusiv în termeni politici, ajung să depășească liniile care delimitează existența unor societăți democratice funcționale, se întâmplă ceea ce s-a întâmplat aseară în cea mai importantă democrație care există în prezent, cea americană. (La noi, în România, curentele așa-zis progresiste se regăsesc de mai mulți ani: în societatea civilă, «militanți» civici, în mass-media, în mediul politic, chiar și la mine în partid, la Bruxelles, la Parlamentul European sau la București. De ce să nu dezincriminăm consumul celor 3 grame de canabis...? Sau să promovăm politicile de gen, ori «adevărul» că femeia trebuie să dispună absolut și discreționar de propriul său trup, fără să își pună problema responsabilității pentru actele sale și consecințele în viața sa intimă asupra ființei vii și încă nenăscute din pântecele său etc.? Îi știm, îi auzim, îi simțim când se manifestă radical pentru a-i incrimina pe toți ceilalți, încă mulți și majoritari, care nu gândesc ca ei... Și uite așa societatea se îndreaptă, pas cu pas, spre orizonturi pe care nu le cunoaște și nici măcar nu le bănuiește...)” (am făcut mici corecturi ca să-l fac mai lizibil).

Textul de mai sus prezintă într-un mod special anumite idei și câțiva termeni: „progresismul ucide”, „stângism dus la extrem împotriva convingerilor creștine”, faptul că și la noi există un „pericol al curentelor progresiste” sau că „femeia n-ar trebui să dispună absolut și discreționar de propriul său trup”. Atrag atenția, așa cum spuneam, asupra limbajului, care, în acest caz, nu aparține unui membru AUR/SOS/POT, ci candidatului la președinția PSD: Titus Corlățean.

Vă spun sincer că atunci când am citit această postare am început să mă gândesc la diferite conspirații. Care era aproape singura șansă să nu-l vedem pe Sorin Grindeanu cu toate „bubele” sale? Nu cumva: introducerea pericolului AUR-ist în propriul partid? Pe principiul: dacă putem rămâne relevanți doar pentru că îi speriem pe oameni că vine AUR-ul la putere, atunci hai să punem un pic de AUR și-n propriul partid, ca să ne păstrăm legitimitatea. În plus, a mai venit și cel mai urât baron, Paul Stănescu, să-și exprime susținerea față de contracandidatul lui Sorin Grindeanu.

Mai țineți minte declarația primarului PSD Constantin Toma, de la începutul lunii mai: „Acum s-au făcut greșeli la nivel central, inclusiv cu treaba aia care a dat-o toată lumea, este o realitate, trebuie să o spunem franc: am fost puși să dăm votul lui George Simion atunci, în campania electorală de la primul tur din noiembrie, ceea ce a fost o mare tâmpenie.”?

Când vezi unde e cu mintea senatorul Corlățean, nu poți să nu te gândești la faptul că dacă ajunge la șefia PSD, intrăm într-una dintre cele mai urâte etape din istoria postdecembristă a României. El pare să fie piesa lipsă prin care abuzatorii actuali și cei potențiali se pot lua de mână și să-l lase la marginea drumului pe omul tâlhărit.

Mă întreb însă: oamenii aceștia nu înțeleg ce înseamnă un mesaj precum cel postat de Corlățean și sprijinul public oferit de către Paul Stănescu? Mă refer la oamenii din spatele lui Sorin Grindeanu. Să fie o coincidență faptul că se leagă atât de bine pentru cel care, ca prim-ministru, a girat adoptarea OUG nr. 13/2017?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp