sursa foto: Profimedia
La ora opt fără un sfert, își aruncă ghiozdanul greu pe un umăr și pornește spre școală. Are șase-șapte ani și merge repede, pentru că nu vrea să ajungă ultimul în clasă. Sau pornește mult mai de dimineață, dintr-un capăt în altul al orașului, moțăind în mașina părinților sau într-un tramvai supraaglomerat.
În banca de la școală, caietul este puțin prea aproape de margine. Se apleacă peste el ca să scrie. După câteva minute, își sprijină cotul pe bancă și își lasă capul în palmă. Când învățătoarea îi spune să stea drept, își îndreaptă pentru câteva secunde spatele. Apoi uită și revine la pozițiile mai „comode”. Nu face nimic neobișnuit. Nu este neatent, nici măcar „leneș”. Nu ignoră indicațiile profesorului, ci pur și simplu nu știe cum să stea altfel.
După școală, ajunge acasă, mănâncă, își deschide caietele și începe temele. Biroul este prea mic pentru toate lucrurile de care are nevoie, așa că uneori preferă canapeaua. Mai târziu, ia telefonul și își apleacă din nou capul, pentru a ajunge la ecran. Cât timp? Din ce în ce mai mult. Aplicațiile de control parental mai limitează din timp. Uneori, copilul mai iese afară la joacă sau practică un sport, dacă părinții își permit acest lux. Seara, înainte de culcare, spune că îl doare spatele. Pentru un copil care nu are nici zece ani, acesta este un mare „red flag”.
„Mă doare spatele” nu ar trebui să fie o expresie obișnuită în copilărie
Și totuși, datele studiului #StaiDrept arată că, pentru foarte mulți copii, ea a devenit deja realitate.
Trei din patru copii spun că îi doare spatele
În ultimii doi ani și jumătate, kinetoterapeuții implicați în programul #StaiDrept au intrat în 50 de școli și au evaluat 16.129 de elevi, alături de 771 de cadre didactice.
Ceea ce au descoperit este mai mult decât o colecție de cifre. Este imaginea unei generații care își petrece copilăria într-un echilibru fragil între școală, teme, ecrane și prea puțină mișcare.
76,2% dintre elevii evaluați acuză dureri de spate.
Trei din patru. La prima vedere, cifra pare greu de asociat cu imaginea copilului sănătos, energic, mereu în mișcare, pe care o avem în minte atunci când ne gândim la copilărie. Dar copilăria de astăzi arată destul de diferit de cea a noastră, a părinților.
Copiii stau la școală în bancă, stau la teme la birou sau pe unde-apucă, stau în fața ecranelor, tolăniți pe canapea, stau în mașină, blocați în trafic circa două ore pe zi. Stau. Iar corpul lor, aflat încă în dezvoltare, trebuie să se adapteze unui stil de viață pentru care nu a fost proiectat. Mai mult, dintre copiii care acuză probleme, doar 8,7% urmează programe de kinetoterapie.
„Ne îngrijorează cifrele, care ne arată că suntem într-un pericol care ne afectează pe termen lung. Pentru că problema nu este doar durerea de astăzi, ci ceea ce se întâmplă dacă obiceiurile care au generat-o devin parte din viața copilului.”, spune Bogdan Acatrinei, co-fondator al Asociației Kinetobebe.
Cum stă un copil în bancă, atunci când nimeni nu îl privește?
Imaginea este familiară: copilul se apleacă peste caiet, își sprijină capul într-o mână, răsucește trunchiul, apropie caietul prea mult de ochi sau se lasă tot mai mult pe spate, după câteva minute.
„Stai drept!” nu este suficient
Generații întregi de copii au auzit această frază – de la părinți, bunici, profesori. Dar cum poate un copil să stea corect dacă nu știe, de fapt, ce înseamnă o poziție corectă?
Datele din studiul #StaiDrept oferă un răspuns: 85,7% dintre copiii evaluați nu cunosc poziția corectă în bancă. Iar 89,1% nu țin corect caietul atunci când scriu.
Nu este doar o problemă de disciplină sau de atenție. Este o problemă de educație.
Un copil nu se naște știind cum trebuie să-și poziționeze spatele, bazinul, picioarele, brațele și caietul atunci când scrie. Aceste lucruri trebuie explicate, exersate și transformate în deprinderi.
Aici începe adevărata miză a educației posturale timpurii. Nu-l trebuie să-l certăm pe copil că „stă strâmb”, ci să-l învățăm cum să stea corect și de ce contează.
La ora 12, copilul pleacă din școală. Ajunge acasă și își face temele într-un spațiu care, de multe ori, nu este adaptat nevoilor sale.
84,6% dintre copiii evaluați nu își fac temele într-un spațiu amenajat corespunzător.
Apoi apare tentația telefonului – pentru un joc-două, pentru un videoclip sau o conversație cu colegii. Capul coboară, umerii vin înainte, spatele se curbează, ochii vin prea aproape de ecran. O dată nu înseamnă mare lucru, dar același viciu de postură de zeci de ori pe zi, în fiecare zi, luni și ani la rând, înseamnă enorm. Aici vorbim deja despre formarea unor deprinderi, a unui stil de viață.
82,5% dintre copiii evaluați au acces la telefon sau tabletă, iar 93,4% folosesc telefonul într-o poziție incorectă.
Copilul devine tot mai sedentar
Poate că cea mai îngrijorătoare cifră din întregul studiu nu este cea referitoare la poziția în bancă, purtarea unui ghiozdan prea greu sau utilizarea telefonului.
92,9% dintre elevii evaluați nu practică nicio activitate sportivă organizată.
Într-o perioadă a vieții în care corpul ar trebui să alerge, să sară, să se cațere, să se rostogolească, să înoate, să pedaleze, să se joace și să descopere mișcarea, peste nouă din zece copii nu au o activitate sportivă organizată. Iar un corp care nu se mișcă suficient nu poate fi „reparat” doar printr-o poziție corectă în bancă.
De aceea, #StaiDrept nu este, în esență, o campanie despre statul drept în bancă sau la birou, ci despre felul în care copiii își folosesc corpul.
Screeningul nu este un diagnostic. Este un semnal de alarmă
Programul inițiat de Asociația Kinetobebe pornește de la o idee simplă: problemele posturale trebuie identificate cât mai devreme, iar copiii trebuie învățați să aibă grijă de corpul lor înainte ca problemele să se agraveze.
Evaluarea posturală este completată de discuții cu elevii și profesorii, fișe de autoevaluare, exerciții corective și sesiuni de educație prin mișcare. Screeningul nu înseamnă că specialiștii kinetoterapeuți pun o etichetă pe un copil. Ei observă, întreabă, explică elevilor și copiilor, cu ajutorul unor fișe special concepute astfel încât copiii să poată indica locurile în care simt disconfort sau durere.
„Vârsta copiilor din ciclul primar este esențială în formarea sănătoasă a constituției lor fizice și în deprinderea unor bune obiceiuri de postură la școală, dar și acasă. Ceea ce sunt învățați să facă pentru sănătatea lor în această perioadă va conta enorm pentru viitoarea lor dezvoltare lor fizică și emoțională. Ca specialiști în dezvoltarea motorie a copiilor, avem toate datele pentru a porni un dialog între părinți, elevi, cadre didactice, antrenori”, a declarat Ana Raluca Acatrinei (Chișu) – antreprenoare socială, fondatoarea Asociației KinetoBebe.
Un copil evaluat astăzi poate fi un adult fără dureri mâine
Aceasta este, de fapt, miza pe termen lung a programului. Să intervenim atunci când este nevoie și să nu așteptăm ca durerea să devină cronică, pentru a începe să ne preocupăm de ea.
Un copil care învață la șapte ani să-și regleze poziția la birou poate deveni un adolescent mai atent la propriul corp. Un adolescent care descoperă plăcerea mișcării poate deveni un adult activ. Iar un adult care a învățat din copilărie să-și respecte corpul poate avea mai multe șanse să prevină probleme care altfel ar putea apărea ulterior.
„Postura incorectă și sedentarismul generează probleme majore de sănătate pentru adulții de mâine. De aceea, obiectivul #StaiDrept este să iasă din logica unui proiect punctual și să devină un sistem de prevenție”, spune Bogdan Acatrinei.
Planul este ambițios: 50.000 de elevi evaluați anual, dezvoltarea unei aplicații digitale care să permită părinților să facă acasă o evaluare rapidă și ghidată a posturii, precum și construirea unei hărți naționale a sănătății posturale a elevilor din ciclul primar. Programul își propune, de asemenea, să dezvolte un serviciu de consiliere kinetoterapeutică, pentru alegerea sportului potrivit fiecărui copil, în funcție de particularitățile sale fiziologice și posturale.
Pentru că nu toți copiii trebuie să facă același sport, dar toți copiii au nevoie să se miște.
Iar aceasta este poate cea mai importantă concluzie a celor 16.129 de evaluări #StaiDrept: prevenția nu începe atunci când copilul are deja o problemă. Începe cu mult înainte.
La șase ani, când intră pentru prima dată în clasa pregătitoare, un copil nu se gândește la coloana vertebrală. Se gândește la colegul de bancă, la pauză, la desenul pe care îl are de terminat sau la ce va face când ajunge acasă.
Nici părinții nu se gândesc, cel mai probabil, că felul în care copilul stă în bancă, ține caietul, își face temele sau privește ecranul telefonului poate avea legătură cu sănătatea lui de peste 10, 20 sau 30 de ani.
De aceea, programul combină evaluarea posturală cu discuții cu elevii și profesorii, fișe de autoevaluare, exerciții corective și educație prin mișcare. „Un copil care învață la șase sau șapte ani cum să stea corect are șansa de a transforma această informație într-un comportament firesc.
Iar un părinte care află că poziția copilului la birou nu este corectă poate schimba mediul de lucru de acasă. Un profesor informat poate observa mai ușor o poziție vicioasă în bancă. Un copil care înțelege de ce trebuie să se ridice și să se miște poate începe să-și schimbe singur rutina”, explică Ana Raluca Acatrinei (Chișu).
Prevenția funcționează tocmai prin aceste schimbări mici, repetate și începe mai ales atunci când înțelegem că sănătatea coloanei vertebrale nu este o preocupare pentru „mai târziu”.
Corpul sănătos al adultului de mâine se construiește din obiceiurile copilului de astăzi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.