Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Capcana Omnibus Package: crește competitivitatea companiilor europene sau crește decalajul față de marile companii globale?

omnibus package

foto: Michael Bihlmayer / imago stock&people / Profimedia

Comisia Europeană a publicat în 26 februarie propunerea Omnibus Package 1, un pachet de măsuri ce ar trebui să simplifice raportările din patru acte legislative: Directiva privind durabilitatea întreprinderilor (CSRD), Directiva privind due diligence(CS3D), Regulamentul UE privind taxonomia (EUT) și Mecanismul de ajustare la frontiere a carbonului (CBAM).

Măsura vine ca urmare a preocupărilor legate de competitivitate pe fondul costurilor generate de aceste raportări, costuri subliniate de Raportul Draghi din luna septembrie 2024, care a identificat povara reglementărilor drept un obstacol semnificativ în calea creșterii economice și a făcut apel la o tranziție care să pună competitivitatea pe primul loc.

Conform propunerii Omnibus Package 1, raportarea CSRD ar urma să se aplice doar companiilor cu peste 1000 de angajați și cu o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro anual sau active de peste 25 de milioane de euro, ceea ce înseamnă o reducere cu 80% a numărului de companii ce vor fi obligate să întocmească raportarea. Pentru termenele de raportare este prevăzută o amânare de doi ani pentru societățile din al doilea și al treilea val.

Dar ceea ce se dorește a fi o măsură care să simplifice situația actuală a companiilor europene pare mai degrabă o capcană pentru firmele europene de dimensiuni medii.

Propunerea Omnibus nu a apărut în mod izolat, anterior au existat o serie de presiuni economice și politice care au remodelat viziunea asupra reglementărilor din UE, iar Raportul Draghi a evidențiat reglementările privind durabilitatea - CSRD și CSDDD – drept factori care contribuie la costurile ridicate de conformitate.

În urma acestei propuneri, o serie de întrebări rămân deocamdată fără răspuns pentru companiile implicate. Reducerea rapoartelor privind durabilitatea sprijină cu adevărat competitivitatea sau subminează transparența și crearea de valoare pe termen lung? Companiile sub 1000 de angajați sau sub 50 milioane de euro cifră de afaceri ar trebui să continue să se pregătească pentru conformitatea cu CSRD sau să își întrerupă eforturile? Și dacă pachetul Omnibus 1 nu va trece la timp prin Parlament, ce se va întâmpla cu raportarea, deoarece până la adoptarea oficială a propunerii Omnibus, transpunerile naționale ale CSRD rămân în vigoare?

O serie de corporații importante și-au exprimat public poziția: indiferent dacă obligațiile CSRD sunt amânate sau nu, ele își vor continua eforturile de raportare. Motivele au ca punct de pornire listările la burse, finanțările, reziliența pe termen lung și adoptarea deciziilor strategice.

Consultanții pe probleme de conformare și raportare CSRD consideră că în timp ce corporațiile care iau acum măsuri proactive vor obține un avantaj competitiv pe o piață tot mai orientată spre sustenabilitate, companiile din al doilea și al treilea val sunt în fața unei alegeri strategice: continuă conformarea raportărilor și își asumă costurile pe care le vor transfera, în timp, consumatorilor, sau întrerup conformarea până la o decizie definitivă la nivel european.

(FOTO) Mathieu Gregori, co-fondator al companiei de consultanță Econos Sustainable Growth - “consider că acele companii care reacționează doar la presiuni externe riscă să rămână în urmă”:

”Pachetul Omnibus a generat mult zgomot și a adus o doză considerabilă de imprevizibilitate în dezvoltarea metricilor de sustenabilitate în afaceri. Ca expert în sustenabilitate corporativă, sunt captivat de această propunere a Comisiei Europene și urmăresc cu atenție impactul său potențial. Deși e doar o propunere, promite să simplifice regulile de raportare, ajustând pragurile și termenele pentru CSRD. Pentru România, ar putea fi o gură de aer pentru IMM-uri, dar eu văd dincolo de birocrație. Sustenabilitatea nu e doar o obligație – e o investiție strategică. Transparența, prin evaluarea amprentei de carbon și a riscurilor climatice, e esențială pentru finanțare pe termen lung. Companiile care înțeleg asta vor prospera; cele care reacționează doar la presiuni externe riscă să rămână în urmă. Pachetul e o oportunitate și un test – sunt curios să văd cine va străluci.”

Acest articol despre sustenabilitate este realizat cu sprijinul Lidl Romania, promotor al faptelor pentru un viitor mai bun.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Bun, cartea Rinocerii e una despre o epidemie de “rinocerită”. Oameni de toate felurile, cu probleme normale și vieți ca ale noastre, află că în localitatea în care ei trăiesc au apărut niște rinoceri, deși situația era improbabilă. Pentru că rinocerii trăiesc pe lângă mlaștini, nu în zone secetoase, ca aceea din orașul lor. Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Citește mai mult

Victor Rebengiuc, Când rinocerii

Ca de obicei, bula s-a grăbit să tragă concluzii și să-i îmbrățișeze pe cei pe care îi cred vizați de piesă. Că n-au avut oportunitățile și privilegiile noastre (nu știu care noi că eu, una, nu m-am născut în puf). Că nu-și dau seama cât de nocivă e extrema dreaptă. Că o duc rău și, iată, ăsta e rezultatul unei revolte legitime. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult