Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Capsula verde a timpului

Campania Culori pe cale de dispariție

photo icon Alătură-te campaniei Culori pe cale de dispariție și adoptă culorile pădurilor din Carpați. Sursa: Culori pe cale de dispariție

În codrii seculari ai României se păstrează încă un ecosistem nealterat de intervenţia omului. Aici, în aceste păduri virgine, îşi au casa, de mii de ani, uriaşi cu frunza rară, animale cu adevărat sălbatice şi microorganisme unice în lanţul trofic. Aici se înalţă cel mai mare arbore din ţară şi al doilea din Europa: bradul din Pădurea Şinca, ce depăşeşte 62 de metri.

Cei care păşesc pentru prima oară într-o astfel de pădure virgină au senzaţia că timpul nu curge în ritmul obişnuit, că toate se petrec într-o dimensiune paralelă. Privirea e aţintită aspura arborilor giganți ce străjuie intrarea, iar trunchiurile căzute pe cetina roşiatică te poartă spre un alt tărâm, ca nişte luntre ce uşor-uşor se afundă.

Chiar şi veveriţa pe care o ştim aşa sprinţară se transformă într-o stană de piatră când glasuri noi răzbat în aceşti codri neumblaţi de om.

Întreaga pădure pare un palat de cleştar, imuabil, atemporal. Aşa se deghizează pădurile seculare pentru a-i descuraja pe cei nou veniţi să pășească mai departe. Toată acestă mască ascunde însă tumultul, foşnetul, freamătul vieţii ce nu se vede cu ochiul liber.

Deodată se rostogolesc la vale bucăţi mari din trunchiuri seculare, ecou puternic de bun venit, parcă răstălmăcit. Îţi trebuie curaj şi când treci printre crengile bătrâne, căzute, înfipte atât de adânc la rădăcină. Sunt parcă „suliţe” ferecate şi oricât te-ai căzni să scoţi vreuna, te vei lăsa păgubaș în scurt timp. Sunt crengi căzute din metereze de peste 50 de metri.

Dar după acastă probă de foc, cei invitaţi trec de străjerii fagi şi să se adapă din apele vii, iar întrega pădure prinde viaţă, clocot de viaţă şi culoare.

Poate că sună a basm, dar aceste păduri sunt reale. Cu ajutorul tău, WWF va putea să le protejeze în continuare. Alătură-te campaniei Culori pe cale de dispariție și adoptă culorile pădurilor din Carpați sau susține printr-o donație cauzele WWF.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nici nu ştiu cum să încep:,dar voi începe cumva!
    Sunt român, îmi iubesc țara, sunt un om simplu,dar este inadmesebil ce se poate întîmplă în această țară, nu am cuvinte ,nu se poate aşa ceva,sub nasul polițiștilor să se întîmple această crimă, nu se poate aşa ceva, o fetiță ce strigă după ajutor,nu se poate aşa ceva,de neconceput,mi sa întors stomacul pe dos şi inima îmi este in gât nu pot concepe aşa ceva,SĂ SE INTRODUCĂ PEDEAPSA CU MOARTEA PRIN TORTURA,nu mai am cuvinte,toți cei ce au tolerat cuvintele fetei sa fie condamnați la moarte căci au fost alături de criminal,indiferent de grade,jeguri ordinare,au lăsat o fetiță să moară sun ochii lor,moarte le doresc tuturor.
    Jeguri cu grade.
    • Like 0


Îți recomandăm

Soc / sursa foto: Profimedia

Într-o după-amiază, cu oile pe-o tăietură mai veche, mă lăsasem către pădure. Nicu stătea pe areapa de diladeal. Am dat acolo de un brad bătrân, doborât de vânturi, suspendat pe-un gruneț. M-am cocoțat pe el și-am mers până spre vârf; am șezut între cepi, urmărind oile împrăștiate prin zmeurari, de la înălțime. Vremea era plăcută, oile cuminți așa că am început să mă plictisesc. Cum am rămas copil cu mintea, nu cu răutatea, de câte ori mă plictisesc încep și eu să fac ce fac copiii: tot felul de crâmpote.

Citește mai mult

Epstein files / sursa foto: Profimedia

A fost o săptămână de groază. Am încercat să înțeleg ce se întâmplă la vârful politic din Statele Unite, dar e prea mult. Nu fac față. Nu reușesc să leg toate firele. Rămân doar cu o senzație apăsătoare: groaza față de ce au putut face Epstein și oamenii din jurul lui. Agravat de sentimentul că ceea ce s-a întâmplat acolo este doar ce a venit acum la suprafață, asemenea lucruri se întâmplă peste tot. Citesc cu interes articolul domnului Bănescu. Mă regăsesc, desigur, în condamnarea fermă a faptelor perverse și sunt de acord cu aluzia la Epstein ca „iluzionistul perfect”, aproape o întrupare a diavolului. Dar, din păcate, aș muta acest „iluzionist perfect” dintr-o singură persoană în fiecare dintre noi.

Citește mai mult