Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Capsula verde a timpului

Campania Culori pe cale de dispariție

photo icon Alătură-te campaniei Culori pe cale de dispariție și adoptă culorile pădurilor din Carpați. Sursa: Culori pe cale de dispariție

În codrii seculari ai României se păstrează încă un ecosistem nealterat de intervenţia omului. Aici, în aceste păduri virgine, îşi au casa, de mii de ani, uriaşi cu frunza rară, animale cu adevărat sălbatice şi microorganisme unice în lanţul trofic. Aici se înalţă cel mai mare arbore din ţară şi al doilea din Europa: bradul din Pădurea Şinca, ce depăşeşte 62 de metri.

Cei care păşesc pentru prima oară într-o astfel de pădure virgină au senzaţia că timpul nu curge în ritmul obişnuit, că toate se petrec într-o dimensiune paralelă. Privirea e aţintită aspura arborilor giganți ce străjuie intrarea, iar trunchiurile căzute pe cetina roşiatică te poartă spre un alt tărâm, ca nişte luntre ce uşor-uşor se afundă.

Chiar şi veveriţa pe care o ştim aşa sprinţară se transformă într-o stană de piatră când glasuri noi răzbat în aceşti codri neumblaţi de om.

Întreaga pădure pare un palat de cleştar, imuabil, atemporal. Aşa se deghizează pădurile seculare pentru a-i descuraja pe cei nou veniţi să pășească mai departe. Toată acestă mască ascunde însă tumultul, foşnetul, freamătul vieţii ce nu se vede cu ochiul liber.

Deodată se rostogolesc la vale bucăţi mari din trunchiuri seculare, ecou puternic de bun venit, parcă răstălmăcit. Îţi trebuie curaj şi când treci printre crengile bătrâne, căzute, înfipte atât de adânc la rădăcină. Sunt parcă „suliţe” ferecate şi oricât te-ai căzni să scoţi vreuna, te vei lăsa păgubaș în scurt timp. Sunt crengi căzute din metereze de peste 50 de metri.

Dar după acastă probă de foc, cei invitaţi trec de străjerii fagi şi să se adapă din apele vii, iar întrega pădure prinde viaţă, clocot de viaţă şi culoare.

Poate că sună a basm, dar aceste păduri sunt reale. Cu ajutorul tău, WWF va putea să le protejeze în continuare. Alătură-te campaniei Culori pe cale de dispariție și adoptă culorile pădurilor din Carpați sau susține printr-o donație cauzele WWF.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nici nu ştiu cum să încep:,dar voi începe cumva!
    Sunt român, îmi iubesc țara, sunt un om simplu,dar este inadmesebil ce se poate întîmplă în această țară, nu am cuvinte ,nu se poate aşa ceva,sub nasul polițiștilor să se întîmple această crimă, nu se poate aşa ceva, o fetiță ce strigă după ajutor,nu se poate aşa ceva,de neconceput,mi sa întors stomacul pe dos şi inima îmi este in gât nu pot concepe aşa ceva,SĂ SE INTRODUCĂ PEDEAPSA CU MOARTEA PRIN TORTURA,nu mai am cuvinte,toți cei ce au tolerat cuvintele fetei sa fie condamnați la moarte căci au fost alături de criminal,indiferent de grade,jeguri ordinare,au lăsat o fetiță să moară sun ochii lor,moarte le doresc tuturor.
    Jeguri cu grade.
    • Like 0


Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult