Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Capsula verde a timpului

Campania Culori pe cale de dispariție

photo icon Alătură-te campaniei Culori pe cale de dispariție și adoptă culorile pădurilor din Carpați. Sursa: Culori pe cale de dispariție

În codrii seculari ai României se păstrează încă un ecosistem nealterat de intervenţia omului. Aici, în aceste păduri virgine, îşi au casa, de mii de ani, uriaşi cu frunza rară, animale cu adevărat sălbatice şi microorganisme unice în lanţul trofic. Aici se înalţă cel mai mare arbore din ţară şi al doilea din Europa: bradul din Pădurea Şinca, ce depăşeşte 62 de metri.

Cei care păşesc pentru prima oară într-o astfel de pădure virgină au senzaţia că timpul nu curge în ritmul obişnuit, că toate se petrec într-o dimensiune paralelă. Privirea e aţintită aspura arborilor giganți ce străjuie intrarea, iar trunchiurile căzute pe cetina roşiatică te poartă spre un alt tărâm, ca nişte luntre ce uşor-uşor se afundă.

Chiar şi veveriţa pe care o ştim aşa sprinţară se transformă într-o stană de piatră când glasuri noi răzbat în aceşti codri neumblaţi de om.

Întreaga pădure pare un palat de cleştar, imuabil, atemporal. Aşa se deghizează pădurile seculare pentru a-i descuraja pe cei nou veniţi să pășească mai departe. Toată acestă mască ascunde însă tumultul, foşnetul, freamătul vieţii ce nu se vede cu ochiul liber.

Deodată se rostogolesc la vale bucăţi mari din trunchiuri seculare, ecou puternic de bun venit, parcă răstălmăcit. Îţi trebuie curaj şi când treci printre crengile bătrâne, căzute, înfipte atât de adânc la rădăcină. Sunt parcă „suliţe” ferecate şi oricât te-ai căzni să scoţi vreuna, te vei lăsa păgubaș în scurt timp. Sunt crengi căzute din metereze de peste 50 de metri.

Dar după acastă probă de foc, cei invitaţi trec de străjerii fagi şi să se adapă din apele vii, iar întrega pădure prinde viaţă, clocot de viaţă şi culoare.

Poate că sună a basm, dar aceste păduri sunt reale. Cu ajutorul tău, WWF va putea să le protejeze în continuare. Alătură-te campaniei Culori pe cale de dispariție și adoptă culorile pădurilor din Carpați sau susține printr-o donație cauzele WWF.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nici nu ştiu cum să încep:,dar voi începe cumva!
    Sunt român, îmi iubesc țara, sunt un om simplu,dar este inadmesebil ce se poate întîmplă în această țară, nu am cuvinte ,nu se poate aşa ceva,sub nasul polițiștilor să se întîmple această crimă, nu se poate aşa ceva, o fetiță ce strigă după ajutor,nu se poate aşa ceva,de neconceput,mi sa întors stomacul pe dos şi inima îmi este in gât nu pot concepe aşa ceva,SĂ SE INTRODUCĂ PEDEAPSA CU MOARTEA PRIN TORTURA,nu mai am cuvinte,toți cei ce au tolerat cuvintele fetei sa fie condamnați la moarte căci au fost alături de criminal,indiferent de grade,jeguri ordinare,au lăsat o fetiță să moară sun ochii lor,moarte le doresc tuturor.
    Jeguri cu grade.
    • Like 0


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult