Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Care a fost cel mai bine educată generație din România? Profesorul Dumitru Borțun: Cel mai bine educată a fost generația anilor '20, care i-a dat pe Cioran, Eliade și Ionescu, iar după război a fost generația anilor '70

Politehnica București, 1972

Foto: Profimedia Images

Generația cel mai bine educată a fost cea a anilor '20, fiind produsul reformei școlare făcute de Spiru Haret, iar în perioada comunistă generația care a strălucit a fost cea a anilor '70, spune Dumitru Borțun, doctor în Filosofie și profesor universitar la SNSPA, invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.

În timp ce generațiile tinere caută acum, spune profesorul Borțun, să muncească mai puțin și să câștige mai mult, generația anilor 70 a abordat studiul cu convingerea că performanța profesională este cheia unei vieți împlinite.

„Cel mai bine educată a fost generația anilor 20, care i-a dat pe Emil Cioran, pe Mircea Eliade, pe Eugen Ionescu și pe mulți alții. Pentru că această generație a fost produsul reformei școlare făcute de Spiru Haret, reformă inspirată și coordonată de el. Dar atenție, o reformă la care au participat șapte ministere. Noi, după revoluție, am avut de-a face cu tot felul de reformatori care au vrut să intre în istoria învățământului românesc ca un fel de Spiru Haret, crezând că ei stau în birou și elaborează o strategie de reformă a educației. Reforma educației este o o sarcină colectivă și care privește multe alte ministere, începând cu Ministerul Transporturilor, al Amenajării Teritoriale, al Muncii”, spune Dumitru Borțun.

În perioada comunistă, când toată lumea trebuia să fie alfabetizată și școala a pătruns în cele mai îndepărtate cătune, care a fost generația cel mai bine educată? „Generația anilor '70, căreia din fericire îi aparțin și eu, pentru că vreau să vă spun că în acea perioadă plutea în aer o idee care a dispărut între timp: că realizarea ta umană depinde de realizarea profesională și asta presupune să înveți, ca să ajungi un bun profesionist. Dacă vei fi un bun profesionist îți vei găsi un loc onorabil în lumea meseriilor, vei avea parte și de o viață frumoasă și de recunoaștere socială și de recompense materiale. Principalul nostru scop nu era să ne îmbogățim, era să ne perfecționăm și să ajungem cât mai buni și mai performanți. Restul erau considerate bonusuri, implicații, consecințe. La ora actuală, generațiile tinere ies cu idealul de a munci cât mai puțin și a câștiga cât mai mult”, a mai spus Dumitru Borțun.

Emisiunea „În fața ta” de la Digi24, moderată de Claudiu Pândaru și Florin Negruțiu, poate fi urmărită sâmbăta și duminica, începând de la ora 14.00.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • MikeBen check icon
    Dificil ca într-un mic articol sa caracterizezi generații întregi…. Chiar și generații greu le definești . Provocarea rămâne pentru mai târziu Domnul profesor este un intelectual de marcă al țării și îl urmăresc cu mult interes .
    • Like 0
  • Valentin check icon
    Pe scurt: oricât de performant ar fi fost sistemul comunist de educație deservea o societate totalitară și o economie planificată și centralizată. El nu poate funcționa în capitalism cu un gramofon nu poate reda Mp3-uri.
    • Like 0
  • Asa e, generatia domnului lega implinirea personala de cea profesionala, de aceea multi astazi sunt depresivi, nemultumiti, tristi, se imbolnavesc, avem speranta de viata de 70 de ani, calitatea vietii foarte proasta. Grav este ca el e considerat destept de multi si ca vorbeste cu mandrie ca 'realizarea ta umană' era legata de ce faci in profesie, profesia aia din comunism unde multi se prefaceau ca munceau si unde altii munceau dar tot nu aveau de nici unele. In acest context si eu sunt foarte mandru ca sunt milenial si nu parte din generatia anilor 70 si imi dau seama cat de nociva este idea ca tu valorezi ca om cat ai reusit in profesie.
    • Like 0
    • @ Cosmin Tudor
      Bunicii si parintei mei imi spuneau mereu ca indiferent de meseria/ocupatia ta mereu sa te stardui sa faci totul cat mai bine. Si-mi dadeau exemplul cu omul care golea fosa septica. Haznaua cum se spunea.
      Asa ca ia gandeste un pic si vezi daca iti place sa ai de aface cu profesionisti sau cu impostori. Platind TU, cu sudoarea fruntii. Chiar a creierului.
      Bobita, comunismul era o dictatura.
      Sa auzim numai de bine,
      • Like 0
  • FlorinF check icon
    Exista o boala care bantuie educatia in Romania: evaluarea nivelului educatiei dupa elite. "Generatia interbelica i-a dat pe Cioran, Eliade, Ionesco etc." sau "elevii romani iau medalii de aur la olimpiadele internationale" sunt criterii irelevante statistic si pe care le aducem ca argumente atunci cand ne trezim in fata rezultatelor jalnice de la testele PISA. Educatia de masa are rolul de-a asigura un nivel mediu intregii populatii pentru ca aceasta sa poata fi de folos societatii si testele PISA verifica in ce masura exista deprinderile necesare. Daca media populatiei nu se ridica la un anumit nivel degeaba vom avea 100-200 de performeri pentru ca impactul acestora va fi nul, elitele fie vor migra, fie se vor pierde.
    • Like 2
    • @ FlorinF
      Valentin check icon
      E o rămășiță sovietică. Sovieticii aveau nevoie de prestigiu, în știință, în sport (șah), în industria spațială etc. Metoda era simplă: se ia o tonă de elevi, se storc și se obțin 200g de concentrat de elită. Restul se aruncă la coș. Învățământul nostru s-a molipsit de la cel sovietic. Vindecarea va ține câteva generații.
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Veștile totuși sunt bune. Iată-le:
    1. Mastodontul pe care îl numim educație se află deja în criză. Ceea ce ne-a pus în brațe comunismul - tone de materii și căruțe de profesori - funcționează deja pe datorie, o datorie pe care o vor plăti generațiile viitoare. Imaginați-vă că în anii 90 România ar fi refuzat robotizarea și ar fi păstrat în fabrici muncitori care să învârtă șuruburi și să apese pe manete. Unde am fi ajuns? De fapt, s-a și încercat acest lucru, dar n-a reușit. O fabrică cu muncitori nu poate concura cu o fabrică plină de roboți industriali. Sistemul actual de educație este o fabrică socialistă. Inutil și supradimensionat, scoate pe bandă rulantă analfabeți funcționali.

    2. Dacă un lucru nu este rezolvat, se rezolvă singur. Într-un fel sau în altul, acest sistem va intra în criză.

    3. Tinerii de astăzi vorbesc despre comunism cu o răceală care ne îngheață. Nu le pasă. Nu au amintiri, nu au sentimente față de acea perioadă. Ei sunt cei care vor schimba lucrurile. Le vor schimba fără să clipească, sătui de ce au pătimit.

    Lucrurile se vor rezolva. Mai greu, dar se vor rezolva.
    • Like 2
  • Ovidiu check icon
    După GOAT-ul în fotbal și tenis, iat-o și pe Loredana Voiculescu prezentându-ne un fel de GOAT în educație, intermiediind părerea profului Borțun de la SNSPA, legată de cea mai cea educată generație a noastră din toate timpurile.
    Ni se dau doar trei exemple concrete de intelectuali români străluciți, Cioran-Eliade-Ionesco. Restul fiind enumerați, anonim, la și alții...
    Nu ni se detaliază România educată pe segmente de populație. Zona rurală cvasi-analfabetă, în perioada interbelică, semidocții urbani, intelectualii ceva mai școliți sau universitarii de elită.
    Cioran-Eliade-Ionesco... plus masa analfabetă contemporană lor, care e trecută sub tăcere. Asta era România interbelică, azi, hiperbolizată prin crema intelectuală a timpului. Media educației, pe cap de locuitor, era mai mult decât precară.
    • Like 3
    • @ Ovidiu
      Domnule,
      Oare astazi de ce nu se mai naste un Eliade in schim ne umplem de salam si uragane ? Cat despre media educatiei .. In 58, cand m-am nascut, la tara erau suficiente 4 clase si o meserie... Doar cu asta a ajuns ceasca presendinte, adevarat ??
      • Like 3
    • @ George Bucsan
      Eliade = profesor la Univ. of Chicago. Azi sunt romani profesori la toate universitatile din US. In anii '20 Romania nici nu visa la profesori la Berkeley (peste Univ. of Chicago), acum are vreo duzina. Nu stiti de ei, asa cum nici muncitorii romani de la Givita anilor '20 nu stiau de Mircea Eliade ori de Emil Cioran (lucru normal, nu era treaba lor sa citeasca filosofie ori istoria religiilor, dupa cum treaba dumneavoastra nu e sa cititi matematici superioare ori fizica particulelor elementare). Acum Romania are cele mai educate generatii din istorie. Nu va lasati amagit de propaganda 'suntem cei mai prosti", cautati cu google, uitati-va pe arXiv.org ori pe site-urile universitatilor de prestigiu ori ale institutiilor de cercetare. Daca v-ati nascut in '58, atunci sunteti deajuns de matur sa intelegeti diferenta dintre realitate si "click-bait" si sunteti suficient de activ (multi ani inainte!) sa fiti interesat de cum stau lucrurile. Numai bine:)
      • Like 2
    • @ haim_mononucleozovici
      Buna seara,

      Tocmai m-am intors din oras. Un tur scurt pana Lidl (cafea) apa si cateva alte chestii de la Profi. Vorbesc de Braila, municipiul.
      Cand am ajuns in parcare la Lidl, ce credeti ca vad ? Un barbat tanar, cu un Volvo mare, absolut nou, se da jos din acesta si intra repede in magazin. Doar ca, efectiv, lasase masina in mijlocul aleii si cu aceasta ocazie blocase alte 3 masini (pe langa spatiul deja ocupat pe alee)
      Profi este asezat pe o straduta scurta si ingusta. Straduta, cred ca este cea mai scurta din oras, are o latime de 2,5 m.
      Oprita efectiv pe mijloc, impiedicand trecerea oricarui alt automobil, se afla o masina VW. Deci vorbim de drum public, diferita situatia de cea din parcarea Lidl.
      Acestea sunt unele dintre click-bite urile mele zilnice.
      Nu mai descriu situatii intalnite pe la cozi sau nesimtirea vecinilor mei de scara.
      Daca inainte de razboi Europa ne stia dupa Ionescu sau Brancusi sau bursa graului de la Braila, acum suntem cunoscuti pentru traficul de femei si alte fapte de aceiasi calitate.
      Acum Romania are cele mai educate generatii din istorie. - spuneti dvs.
      Formulare ca un ambalaj de cadou de Craciun.
      Romania NU are aceste generatii. Masa este sub culturala, analfabeta functional (in cel mai bun caz)
      Mereu au existat exceptii. Si vor exista mereu. Cultura nu inseamna doar istoria religiilor (in liceu am cumparat o editie din 41) Culturii i se atribuie o enorma cantitate de realizari.
      Dar niciodata ar trebui sa i se adauge manelele.
      Plimbati-va pe bulevard, seara, intr-o zi de vara, ce auziti tisnind din toate bmw urile care trec cu geamurile lasate ?
      Recunosc ca nu sunt intr-o forma chiar stralucita, dar am fost si bolnav cand eram mic
      Sa auzim numai de bine,
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Problema educației din anii 70 e un pic complicată. E clar o educație diferită de anii 50, când vorbim de un stalinism dur. Gura de aer din 68, amiciția noastră cu Occidentul (vizita lui Nixon, Ceaușescu plimbat în trăsura Reginei) a dus o libertate relativă și celor care gândeau educația.
    Problema este însă cu totul alta: educația socialistă a fost o educație gândită pentru un sistem economic planificat, piramidal. Cultul muncii a funcționat și ca anestezic: nu era nevoie să gândești în afara feliei în care activai, pentru că partidul era cel care gândea totul.

    Din păcate, economia de piață are cu totul alte reguli. Într-o companie nu ți se cere să muncești mult, ci EFICIENT. În comunism era totuna dacă la birou rezolvai o lucrare într-o zi și jumătate. Acum ți se cere să rezolvi zece lucrări în decurs de două ore. Ori să muncești ca pe câmp, cu plugul la arat, fără să vezi în dreapta și-n stânga, îți aduce o concediere. În comunism concedierea nu prea exista. Acum intri greu într-o companie și poți fi concediat într-o secundă.
    Educația noastră a rămas încă pe principiile anilor 70 și este total nepotrivită unei economii de piață. Este nepotrivită și ca mentalitate, și ca materii predate. Să luăm ca exemplu învățământul superior. Cum definim o facultate bună? După numărul de absolvenți? În comunism da, dar în capitalism se definește prin numărul de absolvenți care lucrează în domeniul respectiv. Degeaba ești cercetător în matematică dacă vinzi șaorma la colț. Și da, prin ambiție poți ajunge într-un post bun, dar statistic câți din domeniul tău apucă să se angajeze în domeniul în care s-au pregătit? Câte facultăți ar mai rămâne în picioare dacă s-ar aplica principiul eficienței? Câte facultăți s-ar transforma în simple grupe cu doi sau trei studenți?

    Politicul n-a dorit de la bun început să eficientizeze educația, pentru că asta ar fi însemnat concedieri masive. Adică voturi și tensiuni sociale, de care nu avea nevoie. Un sistem de educație eficient este un sistem ERGONOMIC ȘI ECONOMIC, în timp ce un sistem totalitar este unul umflat artificial. Educația actuală este ultima uzină socialistă rămasă în picioare. Cu toate fardurile aplicate, cu toate importurile care se potrivesc ca nuca-n perete, rămâne aceeași educație socialistă. Care a fost bună pentru sistemul socialist, dar n-are nicio noimă și clar nu funcționează în capitalism.

    Sunt cazuri în care nostalgia nu funcționează. Acesta este unul dintre ele. Da, am trăit în comunism, dar comunismul a trecut. Acum suntem în capitalism. Nu spun că e un lucru bun, nu spun că acest sistem - cel capitalist - este raiul pe pământ. Generează injustiție, generează sărăcie, DAR ESTE SINGURUL CARE FUNCȚIONEAZĂ. Comunismul n-a funcționat. A fost o fantezie. Generată de intenții bune, e drept, dar o fantezie. Ar fi timpul să ne luptăm cu nostalgia și să privim adevărul în față: suntem rezultatul unui experiment ratat.
    Din fericire, tânăra generație nu are nostalgii. Răceala cu care cei mici vorbesc despre comunism îți trimite fiori pe șira spinării. Dar asta e un lucru bun. Înseamnă că infecția provocată de nostalgie s-a oprit.
    • Like 1
    • @ Valentin
      Bianca check icon
      In filmele (si in realitatea din SUA), in acel capitalism poti fi dat afara, nu in cel din Romania. Ceea ce are si avantaje si dezavantaje.

      Si da, invatatmantul romaneac este ultima "uzina" a comunismului.

      Am facut scoala intre '94-2011, si imediat ce m-am angajat in economia platitoare de taxe, in 2009, am simțit cat de rupta de realitate e scoala.

      Astazi, copilul merge in clasa pregătitoare si mi se pare ca, si de la acel nivel unde imi aminteam scoala, s-a mai retrogradat inca.

      Sunt de parere ca educatia se face ACASA.
      • Like 1
    • @ Valentin
      Domnule,
      Marturisesc ca am cititit pana la ... (Cultul muncii a funcționat și ca anestezic: nu era nevoie să gândești în afara feliei în care activai, pentru că partidul era cel care gândea totul.)...
      Am fost adus pe lume in 58. Mama avea 19 ani. Tata 33, smecher de, dar frumos de pica. Si mama o papusa... de 19 ani... lol
      Bunicul matern, ex colonel in armata regala ... banuiesc ca habar nu ai ce insemna asta (era mare mare lucru) Imi spunea destul de des, asta prin 70, Bai baiete, faci ce-ai face , orice, dar fa-o bine ! Se referea la meserie.
      Tata, doctor inginer in biochimie, a fost seful statiei de epurare ape la Galati, municipiu. Asa cum obisnuia sa glumeasca, era cel mai mare vidanjor din oras. Imi spunea mereu acelasi lucru. Fii tamplar, cizmar, cofetar... dar sa stea lumea la coada pentru munca ta !!!
      Cat despre comunism... Domnule, esti de dai mila, compatimire...intelectual vorbind.
      Fiinta umana este definita prin doua deziderate bazice dar determinante !
      A fi si a avea... Te provoc sa-mi dai un singur exemplu care nu se circumscrie acestor deziderate (separate sau impreuna combinate)
      Sa auzim numai de bine.
      • Like 2
    • @ George Bucsan
      Valentin check icon
      Să nu confundăm cultul muncii folosit de comuniști cu ideea de muncă și de lucru bine făcut. Exemplul cu cofetarul poate fi relevant. Un cofetar bun este unul care face o prăjitură care adună la coadă întreg orașul. Cofetarul gătește prăjitura după rețeta LUI, după gustul LUI și pune în ea dragostea LUI pentru profesie.
      Ce ne facem însă dacă acel cofetar este forțat ca în loc de frișcă să folosească zeamă de ardei iute pentru că așa a decis comitetul de partid al cofetarilor de pe județ, condus cine știe ce tovarăș?

      Într-o economie planificată nu tu ești cel care decide ce se va întâmpla cu munca ta, și exemple de incompetență găsim cu carul în întreg blocul comunist, începând cu Uniunea Sovietică.

      Dacă sunt pus să ar cu plugul o pot face cu drag și dăruire, dar comunismul înseamnă să ari pe nisipul litoralului pentru că așa ți-a ordonat partidul și să nu-ți pui problema dacă se va face ceva.
      • Like 1
  • Valentin check icon
    Întâmplarea face să am un manual de pedagogie generală din 1921, autor I. Găvănescul. În prefață, autorul îl dedică Ministrului Școalelor și Instrucțiunii Publice, dl. Spiru Haret. Pentru cei care nu știu, pe vremea aceea se făceau fișe individuale care arătau inclusiv buna dispoziție sub forma unui grafic. Când un educator din Finlanda a văzut o asemenea fișă, a exclamat:
    -Pe aceasta n-o avem!

    În 20, Haret a făcut trecerea de la educația germană - milităroasă, bazată pe memorare și disciplină excesivă - la cea franceză. Educația franceză era educația finlandeză a timpului, iubită și hulită în același timp. Mișcarea nu începuse cu Haret, ci undeva pe la sfârșitul anilor 1800, fiind generată de tratatul de educație al lui Rousseau. Inspectorul școlar Mihai Eminescu - poet și publicist - era însă un germanofil convins. Vedea în educația franceză ce vedem astăzi în cea finlandeză. Pentru el, Franța era țara pierzaniei, a lupanarelor (bordeluri) și a tinerilor cu lavalieră elegantă și capul gol. Educația franceză era o cale a plăcerii și goliciunii intelectuale.
    Și totuși, Spiru Haret a câștigat partida, impunând un sistem de educație modern până și astăzi.

    Din păcate, totul s-a sfârșit cu un sistem diabolic, izvorât din mintea bolnavă a sovieticului Anton Makarenko, directorul unei colonii penitenciare de minori. Relativul respiro din anii 70, datorat unor dascăli dedicați, dar și situației politice de atunci, a avut o bătaie destul de scurtă. Sistemul a fost regândit, dar cei care l-au regândit și-au dat seama că trebuie structurat după regulile unei economii centralizate și planificate, nu a unei economii de piață. Altfel n-ar fi funcționat, după cum nu funcționează acum, când regulile jocului s-au schimbat radical.
    • Like 4
    • @ Valentin
      Mhai Nai check icon
      Din ambele interventii te vad foarte negativist si "Gigi contra". Asta avem din plin: toti vad probleme, nimeni solutii.
      Dintr-o firma nu poti fidat afara intr-o secunda, nici intr-o zi, si daca insisti dai firma in judecata pentru hartuire sau mai stiu eu ce , faci reclamatii la ITM si la ANAF, aduci toate blestemele peste ei, si daca e o firma mica, ii blochezi activitatea pentru cateva saptamani bune.
      Problema actuala este exact lipsa eficientei. Nu in Romania, In Europa. Intreaga Europa a devenit un taram al visatorilor. Doar idealuri inalte, egalitate, fraternitate si toate acestea "sa se dea".
      Nu stiu daca ai copii, daca ai habar cu ce experienta si expertiza ies absolventii din scoli, dar din cat contrazici aici, nu dai impresia ca stii. Sau nu ai/ti-ai clarificat ideiile. Pana una alta, cei de dupa 90 muncesc, cei din 70 rezolva problemele, Cam asta am observat eu la ultimele 20-25 de proiecte in care am fost implicat.
      • Like 2
    • @ Valentin
      Caveira check icon
      Sunt foarte curios să văd și eu acel manual. Îmi puteți spune numele autorului ? O să încerc să caut în niște arhive cu cărți vechi.
      • Like 1
    • @ Mhai Nai
      Valentin check icon
      În 1990, toată industria românească se baza pe muncitori. Muncitori la strung, muncitori la sudat, îndoit etc. Soluția a fost una singură, aplicată și în restul țărilor: roboții industriali. Nu a existat altă soluție. Muncitorii care n-au mai fost de folos au fost puși pe liber. Așa funcționează capitalismul: nu mai al loc într-o industrie? Te reprofilezi.
      N-a fost plăcut, dar în 90 România a făcut un pas pe care restul lumii îl făcuse încă din anii 70.

      Nu există altă soluție de redresare a educației decât eficientizarea. Un sistem modern de educație este un sistem ERGONOMIC ȘI ECONOMIC. Comunismul a produs un mastodont, cu sute de materii și tone de profesori. Educația românească e deja în criză, iar la un moment dat nu vor mai exista bani ca să hrănim mamutul din curte. De fapt, mastodontul funcționează pe împrumuturi.

      Da, e regretabil că acest sistem bolnav, inventat de Marx, Engels și Lenin a transformat educația într-o uzină umflată cu pompa, dar nici copii nu sunt de vină pentru greșelile istoriei.

      Un lucru nu mai e eficient? Îl schimbi. E cu plânsete, cu vaiete, dar nu ai ce-i face.
      • Like 0
    • @ Mhai Nai
      Ma mir ca nu ai scris soluți...
      • Like 1
    • @ Caveira
      Valentin check icon
      I. Găvănescul, 1921. A mai scos și un curs de didactică generală.
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult