Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Educația mea a fost un dezastru

Băiat alb negru

Foto: Guliver Getty Images

La fel ca toți părinții de astăzi, sunt preocupat de educația propriilor copii. Încerc să-i feresc de frustrări, complexe sau inhibiții, să nu-i fac să se simtă vinovați, să-i ascult și să nu mă răstesc la ei. Încerc să nu-i traumatizez prin sutele de moduri prin care un părinte neatent o poate face, așa cum ne avertizează articolele psihologilor cu multe share-uri. Teoretic și practic, încerc să-i pregătesc pentru o lume umanistă. Însă încercarea este anevoioasă. Iar asta, în primul rând pentru că în anii optzeci, când am copilărit eu, abordarea educației era, în anumite privințe, puțin diferită. De fapt, ca să nu mă încurc în eufemisme, pot spune că, pe reperele de astăzi, educația mea a fost un dezastru!

Am fost educat ca un comunist fanatic de către școală și ca un anticomunist fanatic acasă. Nu exista cale de mijloc. Am recitat poezii patriotice lungi pe care, din nefericire, încă le rețin și am participat la ceremonii complicate, dedicate comunismului, concept care între timp a fost invalidat și condamnat. Mai abitir mi-a fost inoculat naționalismul (un paradox pentru universalitatea comunismului, dar mai contau pe atunci detaliile astea?) și mi s-a indus frica de dușmanii din afară, care vor bucăți din trupul țării. Am fost crescut urând din tot sufletul întreg poporul german din cauza lui Hitler și a nazismului înainte de a deschide prima carte de istorie. Mă bucuram sincer atunci când un neamț, orice neamț, murea în chinuri într-unul dintre filmele întunecate despre anii de război.

Am fost îndobitocit la școală cu mii de lucruri de care nu m-am lovit niciodată în viață. După vreo 15 ani irosiți în bănci scrijelite, am sfârșit prin a rămâne la nivelul de cunoștințe solicitat de clasa a IV-a. Aproape toate cunoștințele mele utile și superioare clasei a V-a le-am descoperit singur, prin studiu individal. Toate comentariile literare copiate de la alții, logaritmii, integralele și derivatele pe care le-am tocit nu mi-au adus nimic în viață. Din 6 ani de chimie am rămas cu formula apei și niște nume de halogeni, care nu știu ce sunt de fapt.

Am fost educat cu multă violență. Am fost educat cu bătaie, pedepse, urlete și amenințări. Ultimatumul reprezentat prin afișarea palmei, însoțită de întrebarea retorică de intimidare: „O vezi?” era decisiv. Am învățat din acest gest că a-ți susține punctul de vedere înseamnă suferință iar acceptarea nedreptății este opțiunea mai puțin dureroasă. Am fost educat cu bătaia acasă, la școală și pe stradă. Am primit bătaie pentru nerespectarea unor reguli care nu au fost niciodată discutate democratic, ci mereu mi-au fost impuse cu forța. La școală am înțeles că niște oameni angajați să mă ajute să-mi dezvolt aptitudinile sunt foarte inventivi în perfecționarea și diversificarea metodelor de tortură, la adresa mea. Am primit palme, am fost tras de perciuni, mi s-a trecut gumă de șters prin păr, am primit lovituri cu dunga riglei la palmă și am fost lovit cu manuale cartonate în cap de către acești oameni, numiți pedagogi, special angajați și plățiți să se ocupe de educarea mea. Ajunsesem să-l ocolesc pe unul dintre neanderthalienii profesori de sport, pentru că era știut că se putea enerva oricând, din senin, iar atunci arunca cu un maldăr greoi de chei după copii. 

Îți recomandăm

Am fost educat incompetent. Mereu mi s-a cerut mai mult decât am putut. Nici măcar cel mai bun dintre noi nu se putea mândri prea tare cu poziția de matematicianul clasei, ci trebuia să se compare cu întreg orașul, județul sau țara. Niciodată nu aveam senzația ca am făcut suficient, că m-am achitat de toate responsabilitățile. Sistemul educațional a încercat transformarea mea într-un animal de povară ambițios și mi-a cerut curaj, dedicație și disponibilitate nelimitată, pe care nimeni nu le poate oferi. Am tocit teorie pură care, în lipsa practicii, nu avea niciun sens. În tinerețe înțelesesem că viitoarea mea carieră depinde exclusiv de relațiile pe care tu și familia ta le aveți iar la muncă trebuie doar știi să delegi responsabilitatea pentru a-ți ascunde incompetența. Modelele mele erau incompetenții de mare succes, nicidecum competenții fără relații.

Am fost educat iresponsabil. Toți mai trăgeau câte ceva la măsea și se urcau fără probleme la volan. Toată lumea din jurul meu fura de la stat, într-un fel sau în altul, toți profitau de poziție pentru a face abuz în serviciu sau primeau foloase necuvenite. Reparațiile erau improvizate, piesele de Dacie funcționau legate cu sârme iar meșterii care lucrau prin casă erau mai mereu turmentați atunci când umblau la panoul de curent sau la gaze. Nu cunoșteam pe nimeni fără greșeală și am înțeles astfel că toți suntem obligați la greșeală, nicidecum doar sortiți greșelii. Toți adulții întârziau fără probleme la întâlniri, la fel ca profesorii la ore, invocând sfertul academic, o impolitețe tradițională interpretată prost.

Am fost educat sexual pe stradă. În plus, pornografia a vândut întregii mele generații o variantă nerealistă a sexualitații, care încă îi mai frustrează pe contemporanii care invocă blazarea, rutina sau lipsa diversității. Nici familia și nici școala nu s-au preocupat de acest aspect al dezvoltării mele. Astfel, am învățat să nu respect fetele și să mint pentru a profita sexual de ele. Educația sexuală stradală mi-a indus câteva caracteristici specifice, respectiv să fiu mârlan, libidinos, măgar, mitocan, porc sau prefăcut și am fost convins că aceste atitudini sunt cheia reușitei mele. Am crescut rănind, jignind și dezamăgind deliberat foarte multe fete, fără cel mai mic sentiment de culpă.

Am fost educat misogin crezând că locul femeii este la cratiță. Mi s-a indus că femeile nu sunt capabile să fie lideri, dacă nu sunt puternice în sensul masculin al termenului. Bărbatul era mereu șoferul care conduce mașina, femeia nefiind capabilă de activități atât de complicate. Societatea m-a învățat că feminitatea este un tabu iar fustele acoperă întotdeauna genunchii. Am evoluat la fel de misogin când le-am etichetat automat, în mod denigrator, pe fetele care purtau fuste scurte. Înțelesesem, fără să mă gândesc prea mult, că bărbatul este superior femeii, pentru că toată lumea din jur credea la fel și nimeni nu s-a străduit să-mi explice serios varianta egalității.

Am fost educat rasist. Mi s-a explicat de la bun început diferența între țigani și români și am crezut-o atât de tare, încât, adult fiind, am explicat-o și eu copiilor mei. Deși cuvântul umanist de ordine era toleranța, am considerat că categorisirea și descrierea țiganilor este încă o necesitate în educația propiilor copii. Am învățat să generalizez, să pun etichete și să disprețuiesc grupuri întregi pentru erorile câtorva membri. Am învățat să strig după oamenii de culoare de pe stradă și să fac ca maimuța când îi văd, așa cum făceau toți copiii din cartierul meu.

Am fost educat antigay și am ajuns să-i disprețuiesc sincer pe homosexuali. Am învățat să urăsc ceea ce este diferit de majoritate. Am fost educat să acuz și să fiu dezgustat de viața altor oameni, chiar dacă nu interferau cu a mea, pentru a rămâne în categoria privilegiată a majorității mincinoase. Aș fi fost capabil să lovesc un alt om doar pentru că este gay, însă din fericire nu am avut ocazia.

Am fost încurajat să lovesc animalele, atât de oamenii de pe stradă, cât și, mai profund, de sadicii proprietari de câini legați și torturați periodic. Am văzut pisici aruncate de pe bloc, zeci de câini otrăviți și sute de cai biciuți cu cruzime. Am văzut la zoo Băneasa animale sălbatice, rahitice și triste care zăceau bolnave și înfometate în spații înguste și murdare. Babele și moșii iubitori de animale erau niște ciudați care înghesuiau patrupede gălăgioase pe balcon iar noi făceam mișto de ei. Compasiunea față de alte ființe era apanajul unei înguste minorități de oameni ciudați.

Îți recomandăm

Am fost educat să fiu umil, să-mi calc singur pe demnitate. Am fost forțat să mărturisesc lucruri în public, am fost judecat și pedepsit, am stat la colț și am învățat să scap mai ieftin prin umilință. Am înțeles că umilința funcționa și în fața oricărui angajat public, de la polițist la vânzătorul de la aprozar, și în fața băieților mai mari care-mi confiscau mingea. Apoi, am învățat să mă afirm și eu jignind sau umilind alți oameni. Am învățat să judec și să judec aspru. Pe stradă am învățat să fiu parșiv, să-mi ating scopul prin orice mijloace și să calc pe cadavre.

Am fost educat să mă simt vinovat. Eram vinovat pentru nefericirea părinților pe care eu o generam în mod repetat. Eram vinovat pentru eșecul echipei clasei mele la fotbal. Eram vinovat că am dorințe și eram vinovat de cheltuirea unor sume ridicole de bani pe lucruri care se strică imediat. Eram vinovat că sunt român, vinovat că sunt sărac, vinovat că sunt timid. Alții erau vinovați că sunt orfani sau că au părinți divorțați, că nu sunt buni la un sport sau că sunt handicapați, că s-au născut într-o anumită zonă sau că cineva din familia lor făcuse vreo prostie.  Cel mai des m-am simțit vinovat de o lipsă de înzestrare: credeam că ar fi trebuit să știu, chiar dacă nimeni nu îmi spusese.

Am fost educat religios și m-am umplut de frici teribile de la cea mai mică vârstă. M-am temut de iad, de bătaia lui Dumnezeu, de biserici și de popi, de întuneric. Mi s-a spus specific și repetat să cred fără să cercetez. Mi s-a explicat răspicat că ortodoxia creștină reprezintă adevărul și am crezut memele ei. Am dezvoltat o compasiune pentru chinezi, indieni sau africani care se închinau către niște mitologii greșite și ridicole. Am recitat, seară de seară, timp de 20 de ani, o rugăciune confuză, ba mai pios, ba pe fast-forward.

Am fost educat să-mi înhib creativitatea, să fac ce fac și alții și să aleg mereu calea sigură și bătătorită. Am învățat să mă abțin atunci când voiam să vorbesc, să tac și să înghit, să învăț să acumulez frustrare și să accept nefericirea ca fiind uneori necesară. Am fost sfătuit să stau în rând și să am încredere în superiorul ierarhic incompetent, fără să-i comentez deciziile. Am fost încurajat să repet ce au spus alții și să-mi asum adevărul lor că și când ar fi fost al meu.

Am fost educat cu frică. Nuiele șuierătoare și palme amenințătoare mi s-au prezentat ca instrumente ale educației mele încă dinainte de a putea lega o propoziție. Apoi mi s-a indus frica de injecții și implicit frica de doctor. Au urmat frica de a fi ascultat la școală, frica de a mă face de râs, frica de a fi judecat la tot pasul, frica de a fi etichetat cu un atribut sau o poreclă denigratoare. Frica de eșec, frica de sărăcie sau frica de Dumnezeu mi-au fost induse mult mai dramatic decât contemporanilor mei din Occident. Aș putea enumera probabil câteva sute de frici, însă mă concentrez pe cele mai evidente: frica de diversitate, frica de creativitate, frica de a ieși în evidență, frica de prieteni trădători sau frica de autoritate, cea generată probabil de frica de a nu putea face față abuzului acesteia.

Am fost educat să fiu politicos și am fost într-adevăr un copil foarte politicos, însă am evoluat firesc către un adolescent rebel și anarhist. Am învățat să refuz, din politețe, prăjitura oferită, deși îmi curgeau balele după ea. Am fost inițiat într-un lung și inutil proces de exprimare prin bune maniere și am evoluat timid și inhibat. În principal, o atitudine prietenoasă și volubilă în grupuri de oameni noi trebuia evitată, pentru a nu fi interpretată ca lipsă de respect. Am fost învățat să accept ce spune cineva doar pentru că este mai în vârstă, chiar dacă era greșit pentru mine. De fapt, am înțeles că trebuie uneori doar să mint, sugerând respect și performând un ritual de politețe, la adresa unor oameni pe care nu dădeam doi bani.

 Am învățat să fumez și să beau la 14 ani. Am fost convins că sunt metode de îmbunătățire a imaginii personale, asemănatoare cu modele de succes pe care le-am admirat. Am făcut excese de alcool și am ajuns de câteva ori inconștient. Am fost lăudat, admirat și încurajat de anturaj iar poveștile bețiior noastre erau foarte populare. Ulterior, mi s-a întâmplat să mă uit dimineața pe geam pentru a vedea dacă venisem cu mașina acasă, în seara precedentă. Spre norocul generație mele, drogurile erau mult mai puțin răspândite decât sunt acum, așadar, personal, m-am limitat la excesele clasice.

Am fost învățat să trișez pentru a mă putea descurca mai ușor. Am învățat să mint și să manipulez, am învățat să copiez la teze și să câștig trișând la jocuri. Am ajuns să mă bucur sincer pentru succese nemeritate. Am fost învățat să înjur și să jur strâmb, pe viața mamei sau mai abstract. Am învățat să mint până în pânzele albe, să nu-mi asum faptele și să dau mereu vina pe altceva sau altcineva. M-am specializat în a invoca contextul nepotrivit pentru a-mi explica eșecurile. Știam că scopul scuză mijloacele cu mult înainte să fi auzit de Machiavelli.

Am învățat să nu respect proprietatea altora și am înțeles că nu gestul de a fura este problema principală, ci valoarea prejudiciului. Am înțeles că a fura puțin nu este chiar o mare problemă, prin urmare este acceptabil. Au ajuns să mă revolte doar furturile de amploare și să fiu prea indulgent, uneori amuzat chiar, de cele mărunte. Creativitatea metodelor de fraudă ale semenilor mei o găseam fascinantă pentru că ea era aclamată peste tot în jurul meu. Am înțeles că onestitatea este doar o virtute teoretică și că în practică esențial este să te descurci. Am dezvoltat deci o admirație sinceră pentru cei care se descurcau. Am învățat să fac combinații, să dezvolt scheme, să dau țepe și să mă laud cu ele.

În compensație, am învățat să fiu foarte precaut cu proprietatea personală: să încui bine ușa, să nu cumva să pierd cheia, să stau cu ochii pe valiză și să dorm cu lucrurile valoroase sub pernă, în tabără. Am ajuns să am o obsesie în a număra restul primit și o teribilă teamă că pot fi furat la tot pasul. Am fost educat pentru o lume plină de hoți și am ajuns excesiv de precaut în tren, pe plajă, la restaurant sau în metrou. Mă simt și acum prost, în medii safe, din strainatate, când îmi observ reflexe vechi și inutile de supraveghere excesivă a lucrurilor proprii. Am fost educat să nu am încredere în oameni, să judec oamenii după aspect și să-i privesc pe unii dintre ei cu suspiciune, atribuindu-le o neargumentată prezumție de vinovăție.

Am fost educat ca patriot, naționalist, carne de tun pentru dușmanii poporului. Am fost sedus cu minciuni despre niște înaintași mediocri transformați în genii aspiraționale. Mi s-au elogiat niște nume de oameni, de la Eminescu la Ceaușescu, asupra cărora nu mi-a fost permis să emit nici măcar o părere neutră, să nu mai vorbesc de critică. Am suferit cu lacrimi când echipa românească încasa goluri jucând prost și am fost încurajat să tolerez incompetența sau indolența conaționalilor mei, dând mereu vina pe arbitru sau pe orice alt factor exterior.

Am fost educat xenofob și am privit străinii ca pe niște dușmani profitori și parșivi. Societatea m-a convins să fiu antimaghiar, în pofida originii maghiare a mamei mele, aspect care chiar m-a frustrat în copilărie. Am fost mințit deliberat că avem cea mai frumoasă țară din lume, cu oameni deosebit de inteligenți și capabili. Am fost mințit că străinii sunt răi și vor să ne fure țara. Mi s-a indus un patriotism ieftin, clădit pe metafore goale, și am fost îndemnat să mă simt mandu că sunt român, cu niște argumente slabe.

Am fost învățat să nu am încredere în stat. Am fost educat să nu am încredere în polițiști, în doctori, în judecători, în politicieni. Personal, nu am întâlnit oameni care să-mi inspire integritate totală, toți aveau slăbiciuni și vulnerabilități. Am fost învățat să fur de la stat ca din proprietatea nimănui, la fel cum făcea toată lumea. Am fost îndrumat să sar gardul și să fur colaci de sârmă, fusuri de tricotat și alte lucruri inutile doar pentru că erau păzite superficial. Am fost învățat să distrug, să sparg, să stric și să îmi bat joc de proprietatea publică.

Am fost educat să fiu sărac și am evoluat invidios și zgârcit. Am învățat să poftesc, să refolosesc și să rabd. Am învățat să nu împart ce am cu nimeni și să fiu egoist. Am învățat să mănânc de pe jos, să beau apă de la furtun și să mestec bucăți de chewing gum găsite în bancă. Am învățat să mă simt vinovat atunci când mănânc dulciuri, să nu port hainele bune și să nu mă bucur de bani și de confort. Am fost educat să fiu modest, să nu am ambiții și să nu îndrăznesc. 

Această educație am primit-o din partea societății în ansamblul ei, la o vârstă la care nu aveam încă discernământ. Ce a ieșit se vede în jurul nostru, eu și colegii mei de generație, cu educație similară, suntem cetățenii de astăzi. Personal, consider că am avut noroc de părinți buni, a căror educație deschisă m-a încurajat să-mi oblojesc majoritatea traumelor educaționale la vârsta maturității. Totuși, calitatea educației de acasă a compensat doar într-o măsură destul de mică ororile pe care școala și strada mi le-au imprimat pe caracter.

Iar acum mi se cere să fiu umanist.

Acum lumea s-a schimbat, valorile actuale sunt toleranța, compasiunea sau acceptarea diversității. Educația mea a fost un dezastru!

Către valorile umaniste de astăzi, tot părinții, săracii, trebuie să-și îndrepte copiii, întrucat școala s-a schimbat mult prea puțin, iar efectul toxic al educației de pe stradă a fost parțial preluat de online. Totuși, majoritatea copiilor din generația mea nu au avut probabil niciodată curiozitatea de a-și valida educația primită în copilărie, la vârste adulte. Iar ei sunt nucleul societății românești actuale și motorul educației copiilor lor.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Impresionant text! Aveţi dreptate în mare parte, dar trebuie spus că, printre toate aceste cumplite încercări pe care le-am trăit când eram prea fragezi, au existat şi momente de lumină şi oameni excepţionali, care ne-au marcat: părinţi tenace, sensibili şi devotaţi, profesori cultivaţi, manieraţi şi empatici, prieteni sau colegi de nădejde, de caracter, de calitate... Într-adevăr, şcoala oferă doar o parte din educaţia unui om, dar e fundamentală pentru sufletul lui, pentru că îl modelează când e încă mic, deci e cu atât mai importantă. Până la urmă, ne salvează - pe unii - dorinţa de a fi mai buni şi de a face bine. Asta e tot ce contează. Vă doresc mult noroc.
    • Like 2
  • Cata perfidie. Se plangea de el, ca "roman" ca sa denigreze pe romani. N-a avut curajul sa-i ponegreasca direct pe romani. A atacat indirect. Si-a aruncat zoaiele si pe Eminescu, cel mai mare poet al romanilor, si pe Ceausescu. Este trendy in aceste vremuri sa-i ponegresti pe acesti "antisemiti" ai romanilor (Eminescu si Ceausescu)..
    Nu-i ciudat nici ca toate frustrarile dansului provin din perioada comunista. "Noroc" de faptul ca probabil si-a revenit sub regimul dlor Iliescu si Basescu. Apropo, de comunism, numai in Romania a fost condamnat comunismul. Comunismul este bine merci in China, Cuba, Vietnam, Coreea de Sud. Iar celelalte tari, inclusiv marile puteri : UK, SUA, Rusia (au schimbat bolsevismul dar nu l-au condamnat la moarte), Germania, Japonia, Franta, Italia, Spania, Elvetia, ce mai tari educate si civilizate, n-au condamnat in parlamentele lor, comunsmul, cum a facut-o dl Basescu. Noi suntem mai breji ca tarile civilizate mentionate ?
    NB. Singura suferinta romaneasca pe care preopinentul n-a simtit-o este acuzatia de holocaust. Uite un "roman" care n-a suferit frustrarea de a face parte dintr-un popor acuzat de holocaust. N-o fi auzit de holocaust ? N-o fi roman ?
    • Like 1
    • @ Cristescu P. Radu
      Sunteti un adevarat "roman verde"! Chircit de invidia proverbiala romaneasca! Si, a propos, conectat la aparate, comunismul supravietuieste (in dauna oamenilor) in Coreea de Nord, nu in Coreea de Sud.
      • Like 5
  • Inseamna ca eu am avut noroc. Sau, de fapt, n-am avut noroc pentru ca fiind educat si alegand mai tarziu sa ma auto-educ impotriva curentului general, am fost victima tuturor comportamentelor descrise mai sus.
    Eu m-am nascut in 69 si am prins din plin anii aceia. Cu toate astea, am inteles inca de foarte devreme ca depinde de fiecare ce se prinde de el. Ca oricine poate rupe lantul mitocaniilor si nedreptatilor, alegand sa nu se razbune pe urmatorul nevinovat.
    • Like 5
  • Tot articolul este o exagerare CEL PUȚIN voită .
    • Like 5
    • @ Georgian Craciun
      Nu exagereaza. Prin el intelege intreaga generatie, chiar mai multe generatii, inclusiv cea care ne conduce acum.
      As fi preferat totusi sa nu aminteasca de tigani, probabil a vrut sa fie politicaly corect.
      • Like 2
  • Cred ca sunt frustrari personale sau domnul scriitor de articol a avut ghinion . Probabil niste parinti dezastruosi. Am trait in aceeasi perioada si nu am invatat nimic din cele descrise. Educatia mea a fost normala, am invatat multe lucruri importante si bune.La Revolutie aveam peste 30 de ani deci eram deja formata si nu am facut nimic din cele descrise in articol. Accept doar ca la scoala am invatat multe lucuri inutile. Dar am avut profesori buni care nu primeau spaga ca sa ne invete ce trebuie. Am invatat istorie, literatura , doua limbi straine. In scoal. UNeori ma intreaba cate un francez unde am invatat franceza si este uimit cand ii spun ca in scoala .Eu cred ca uneori exageram. A fost o epoca urata dar educatia de acasa si de la scoala nu a fost nici violenta , nici dezastruoasa. Imi amintesc cum invatam de placere, versuri din Eminescu, Blaga, Bacovia etc. Am facut istoria artei si am invatat temeinic. E adevarat ca neavand dosar bun , nefiind membra de partid nu am putut urma facultatea de drept, psihologie -filosofie sau istorie si nu am pututu iesi niciodata din tara. Dar acasa parintii m-au educat cu dragoste iar profesorii au fost ok. Eu cred ca aceste exagerari privind educatia sunt mai mult in interes personal. Niciodat , nimeni nu ne-a invatat ca furtul , putin sau mult , e acceptabil. Si daca nu dadeam locul in tramvai unei femei gravide sau batrane si ma vedea mama , urma o punere la punct de fata cu toata lumea. Si chiar imi era rusine de parinti si de cei din jur. Am invata sa ridic o hartie de jos si s-o pun in cos , lucru pe care il fac si acum din reflex. Imi e mila de dl Cristian Lica pentru ca inteleg ca a trait intr-o lume violenta , de acasa incepand. M-a ferit Dumnezeu de parinti violenti iar bunicul mi-a citit Biblia care mi-a folosit imens cand la Istoria artei am facut iconografie .Nimei nu m-a indoctrinat si ce se spunea gresit la scoala , se corecta acasa. poate am avut eu noroc de oameni buni care m-au inconjurat cu dragoste si apreciere. Si am facut multe lectii despre umanism chiar la literatura universala , in liceu. Diversitatea studiilor umaniste pe care le-am facut m-a ajutat enorm si in profesie si in viata. Si faptul ca bunicul mi-a vorbit de cele 10 porunci de asemenea .
    • Like 3
    • @ Paula Popoiu
      De la prima litera pana la ultima eu ma regasesc,
      • Like 2
    • @ Paula Popoiu
      Omul a scos in evidenta lucrurile negative ale vremii, eu le regasesc in majoritatea romanilor, tot ce scrie acolo e perfect adevarat. D voastra ptr ca sunteti mai in varsta probabil aveti o experienta putin diferita, in ceea ce priveste sist educational, in acei ani Romania era plina de profesori cu accese de furie, frustrati si nerabdatori. Si multe din insusirile lor le a enumerat bine. Dovada ca educatia a fost dezastru ma uit in jurul meu si nu vad multe lucruri de admirat in romania, doar mizerie, saracie si un popor chinuit. Dovada ca sistemul a fost si este un gaunos in continuare. Asa doamna, rusinea de a fi roman e foarte reala, mai ales ca de cate ori depasesti granita si cand spui de unde esti, nu primesti niciun vibe bun, doar niste grimase fortate de admiratie....asa ca sistemul d voastra romanesc nu are nimic de admirat si nimic valoros. Nu mai spun ca avem cea mare rata de analfabeti din europa, de abandonari scolare 34 din 116, avem cel mai mic GDP per capita din Europa...asa ca dracu aberati mai fratilor ca voi ati avut o viata buna, cred ca sunteti nebuni ma.
      • Like 5
    • @ Paula Popoiu
      Nu cred ca ati avut noroc in dezvoltarea dv. intelectuala! Doar ati crezut ca l-ati avut, acceptand "mioritic" o situatie lipsita de aerul libertatii. Cristian Lica e un spirit rebel, care, din fericire pentru el, e mult mai tanar, deci mai putin "contaminat" de un sistem educational retrograd si depasit.
      • Like 3
  • nu sunteti singurul.
    Am iesit din scoala cu impresia ca sunt incapabila de a invata o limba straina, si niciodata de a o folosi. Am plecat din tzara si ajuns sa fac scoala de limba aici si in cateva luni eram cursiva si abia atunci, la 30 ani, mi-a iesit furia pe nas fix ca in articolul dvs: scoala romaneasca mi-a taiat capacitatile. Pana la 30 ani am fost convinsa si repetam mereu: scoala si profesoara erau bune si eu o proasta. Repetam ca asa mi s-a zis!!!. Astazi vad zi de zi cum copila face aceleasi achizitii dar intr-un mod practic, adecvat varstei, de se duce cu drag la scoala! si ca profesorii aplica firesc si natural metoda shanghai (predau acelasi lucru de 2-3 ori pana toti inteleg, dar nu predau in acelasi mod ca e evident ca prima data nu a fost suficient adecvat). Nu in romania. Si metodele astea exista de zeci de ani, dar comunismul a refuzat complet cele din vestul decadent...

    Stiti ce e mai trist? ca sunt mii si mii de romani care refuza sa accepte ca un sistem de memorare si reproducere si obedienta ce nu se potriveste decat la 20% din copii este un sistem gresit! si acesti romani desi nu controleaza nici cunostintele de baza in continuare se auto invinovatesc dar nu vad ca a fost greseala de masa. Asta e culmea abuzului si adultilor de atunci le-a iesit: sa agreseze emotional si sa convinga si victima ca ea e de vina si aia de striga ursul sunt dusi.
    • Like 7
    • @ Claudia Olteanu
      Unde scrie ca sistemul e de memorare si reproducere? Mie nu mi s-a spus niciodata sa invat pe dinafara sau sa "tocesc". Nu stiu ce limba straina/limbi straine ati invatat dvs. in scoala, eu am iesit din scoala vorbind engleza perfect si da, se datora profilor din scoala. A spune ca sistemul e gresit e mult prea vag. Sunt aspecte care trebuie imbunatatite, sigur, sunt insa si aspecte bune, lucruri care se fac mai bine in sistemul preuniversitar romanesc decat in alte sisteme.
      • Like 2
  • draga Republica, individul asta Cristian Lica este un dezastru pentru reputatia site-ului. Aflam acum ca este si sfertodoct mare specialist in marketing dar cu ASEul neterminat. Este o rusine sa gazduiti asemenea specimene sa publice in paginile dvs si eu personal ma gandesc serios daca sa va mai citesc pe viitor
    • Like 2
    • @ Paul Dinescu
      Catalin check icon
      Se vede ca nu ți-ai vindecat traumele. Sa pui la îndoială competențele unui om doar pt ca "nu și-a terminat ase-ul", cu toate ca știm ca ase-ul (sau orice altă facultate) nu generează nicidecum specialiști, te pune direct într-o poziție infama. Sa ceri unei publicații libere sa posteze articole după bunul tău plac, amenințând cu "necitirea", te face un necunoscător al democrației. Ți-e frică să fii liber și nu înțelegi mare lucru din asta
      • Like 5
    • @ Paul Dinescu
      Delia MC Delia MC check icon
      Stimate domn, uitați-vă totuși la numărul de comentarii, a ajuns la 60.
      Sincer, prefer un articol al acestui autor, care suscită la discuții referitoare de exemplu la spiritul civic -de care avem acum mare nevoie să ni-l amintim- educație, etc. Faptul că n-are diplomă nu mă interesează atât timp cât scrie bine. Un cunoscut are diplomă exact de ASE din vremuri și pentru că nu prea îi mai era de folos s-a apucat de jurnalism.
      Le prefer în locul articolelor despre doamna Dăncilă care mie nu mai are ce să-mi spună.
      • Like 8
    • @ Paul Dinescu
      Serj check icon
      Dle Paul Dinescu,
      Citesc Republica inca de la inceputuri dar comentariul dumneavostra m-a convins sa-mi creez si un cont doar pt. a va putea raspunde. Fac pariu ca va apropiati de varsta senectutii si cu toate acestea observ ca aveti o gandire invers proportional de ingusta. Nici nu stiu de ce ma obosesc sa va raspund, probabil o fac din empatie, apreciere si solidaritate cu autorul. Domnul Lica a avut curajul sa-si expuna absolut toate trairile si sentimentele in care de altfel ma regasesc aproape total. Iar dumneavostra ce faceti? Il desfiintati in cateva randuri din spatele tastaturii si probabil si a unui pseudonim? Va luati de pregatirea profesionala a acestuia? Credeti ca doua-trei examene in plus trecute la ASE i-ar fi schimbat semnificativ conditia umana? Credeti ca scoala romaneasca are atata valoare? Va invit macar sa aruncati un ochi pe Top 1000 Universitati la nivel global, sa vedeti cam pe unde ne situam. Dumneavostra sunteti in stare sa scrieti un asemenea text? Aveti macar curajul sa constientizati si sa acceptati tot ce vi s-a intamplat de-a lungul vietii? Sau inca traiti in inchistarea comunismului? Probabil ca nu realizati cat rau a facut comunismul pt. ca nu stiti ca se poate mult-mult mai bine. O rusine nu este ca Republica sa gazduiasca aseamenea articole ci mai degraba comentariile in genul celui lasat de dumneavostra! Intr-adevar, poate acest site este putin greoi pt. dumneavoastra, poate ar trebui sa incepeti putin mai de jos cu lectura. Cred ca literatura universala de gimnaziu ar fi un inceput bun, pe langa goluri aveti si lipsuri, cum bine zice o vorba pe la noi. Si aici ma refer in special la inteligenta emotionala, desi probabil ca nici nu ati auzit de acest termen. Numai de bine!
      • Like 7
    • @ Paul Dinescu
      Paule...tu cu exprimarea ..individul asta....cred ca tu esti dezastru. Omul a spus o parere, dar se pare ca tu esti un comunist lingusitor.
      • Like 4
    • @ Paul Dinescu
      Omul a scos in evidenta lucrurile negative ale vremii, eu le regasesc in majoritatea romanilor, tot ce scrie acolo e perfect adevarat.
      • Like 4
    • @ Paul Dinescu
      Nu e nicio pierdere pentru Republica, daca renunta un cititor tafnos, afectat, lipsit de spirit critic si de simtul umorului.
      • Like 5
  • Valentin check icon
    Traumele nu sunt întotdeauna constientizate. Majoritatea nu sunt. În anii 80 nimeni nu-si putea închipui că există si altfel de sistem, unul care să ofere o cultură generală unitară. Distemul comunist nu a avut treabă cu o educație primară, ci cu una specializată pe felii. De aici si analfabetismul funcțional cu care ne confruntăm.
    • Like 1
    • @ Valentin
      De unde rezulta corelatia dintre programa si analfabetism functional? In ce proportie influenteaza ceilalti factori - saracia, si lipsa de infrastructura, de exemplu?
      • Like 2
    • @ Jonn Jonzz
      Modul de predare si programa proasta fac ca elevii sa nu fie interesati de ce se preda si sa ajunga analfabeti functional. O programa si un mod de predare practic si eficient educa bien copilul indiferent ca este sarac sau bogat. Daca ajung copii pe clasa a patra, sa spunem, si ei nu inteleg niste notiuni esentiale potrivite pt varsta lor, inseamna ca s-a predat doar ca sa fie predat, deci programa e tampita. Aici de vina sistemului dar si a multor profesori care nu au interes, trec copilul clasa ca sa fie si el trecut. Timpul trece leafa vine, noi muncim la stat!
      • Like 2
    • @ Daniel Ardelean
      Modul de predare difera in functie de profesor. Programa nu e proasta, a functionat bine ani multi, si nu a suferit modificari substantiale. Nici nu ar trebui.
      "Daca ajung copii pe clasa a patra, sa spunem, si ei nu inteleg niste notiuni esentiale potrivite pt varsta lor, inseamna ca s-a predat doar ca sa fie predat, deci programa e tampita." - nu, inseamna ca evaluarea nu s-a facut corect si/sau predarea s-a facut prost. Ce cauta in clasa a 4-a daca nu stapanesc notiunile de baza? Ca unii profesori sunt de vina, cu asta sunt de acord, nu vad insa care ar fi problema cu programa.
      • Like 1
    • @ Jonn Jonzz
      Ba programa e foarte proasta. Am facut scoala si in starinatatae vreo 4 ani si stiu cum e. Aici se predau notiuni teoretice mai avansate si nu se face nici o legatra cu practica. Se preda mult si fara rost, doar ca sa fie predat. De asta analfabetismul functional e in floare.
      • Like 1
    • @ Daniel Ardelean
      Si eu am facut scoala in strainatate (facultate si master, mai exact) si nu, programa noastra nu e proasta, in nici un caz. Cati studenti romani am vazut in strainatate, toti fara exceptie aveau un avantaj clar la mate, fizica si info. Explicati-mi cum programarea nu are legatura cu practica. Analfabetismul functional e in floare din mai multe motive - saracia, lipsa de infrastructura, parinti care pleaca in strainatate si isi lasa copiii acasa etc. Progama nu e una din cauze.
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Aici ma refer la clasele 1-12 nu la facultate. V-am spus, multa materie inutila, pe car o prind cativa, pentru majoritatea fiind notiuni abstracte. Se intampla asta in special in mediul rural. Normal ca saracia afecteaza copiii, dar per ansamblu o programa normala tine cont ca o gramada din elevi au posibilitati reduse si se modifica astfel incat elevul, chiar daca e sarac, sa ramana cu cat mai multa informatie folositoare, nu preda doar ca sa fie predat.
      • Like 0
    • @ Daniel Ardelean
      In facultate insa se vad rezultatele a ceea ce s-a facut in 1-12. Bun, daca saracia afecteaza copiii, atunci de ce sa nu combatem saracia? Programa nu e de vina pentru asta. Si nu, informatia nu e inutila, si nici toata abstracta. Partea abstracta se face la mate, cum e si normal. In final fiecare ramane cu ce doreste, in functie de efortul depus, presupunand ca si profii si-au facut treaba cum trebuie. Cam orice informatie predata in scoala este utila in masura in care este valorificata, scoala iti da, dar nu iti pune in traista. Macar iti da suficient pentru mai departe, spre deosebire de alte sisteme.
      • Like 0
  • Si totusi cunosc multi oameni care au crescut in anii 80 si care nu au traumele sau defectele despre care se vorbeste in articol. De asemenea nu cunosc pe nimeni, absolut nimeni care sa fi fost invatat sa mestece bucati de chewing gum gasite pe banca (wtf?!!). Nu cred ca exista o baza pentru generalizarea de la sfarsitul articolului.
    • Like 6
    • @ Jonn Jonzz
      Fiecare individ reactioneaza unic la aceeasi agresiune, functie de genetic, de bagaj emotional, de experiente. Si 2 surori in aceeasi situatie raman cu amintiri usor diferite. Unii sunt mai rezilienti, altii mai emotivi, trauma e data fix de cum nu am reusit sa trecem peste incident si experienta ramane in creier si creierul continua sa macine iar si iar evenimentul pana cand viata cotidiana e dramatic impactata.
      Personal am identificat peste jumatate din cele descrise, prin unele insa am trecut ca spectator si le tin minte doar ca niste remarci, altele m-au umilit crunt ( am lipsit o duminica de la adunarea de pionieri si luni am fost scoasa la careu in fatza scolii, la 8 dim tremurand in frig am soptit un: 'am fost la mamaia sa beau must' - o experienta ce a impactat complet frica de a vorbi in public si refuzat complet joburi cu prezentari etc. Pe de alta parte am ramas si cu sirul Fibonacci, pe care l-am folosit de curand cand am tricotat (si singura data dupa liceu), dar asta nu inseamna ca toti cei din clasa mea ar trebui sa fie la fel cu impresiile mele despre matematica. Dar aberatiile de la orele de literatura m-au adus in imposibilitatea de a fi cursiva si controla gramatica intr-un text liber, corectarea venind din ce am citit din placere dupa scoala, din noptile de povesti pe marginea cartilor citite cu colegii de facultate unde fiecare asteptam parerea celuilalt cu nesatz si nimeni nu tipa la mine ca am indraznit sa zic altceva decat comentariul dictat de profesoara de romana.

      Ajungem oamenii care vrem noi sa devenim cand ne dezbaram de ce au varsat adultii peste noi.
      • Like 2
    • @ Claudia Olteanu
      Da, unii adulti "varsa" niste lucruri nasoale peste copii, e adevarat. A trage de aici concluzia ca sistemul in ansamblu e de vina pentru X sau Y e gresita, dupa cum e gresit sa concluzionam ca toti au fost/am fost supusi aceleaiasi agresiuni. De asemenea, unele lucruri s-au schimbat de la comunism incoace, inclusiv in educatie (chestia cu pionierii, de exemplu).
      • Like 0
    • @ Jonn Jonzz
      Ba da, asta cu guma am mai vazut o prin clasele 1-4. E adevarata.
      • Like 0
  • Au dispărut. Nu am reușit să vad răspunsul sau like-urile, cu toate că mă avertiza ca am așa ceva. Rog pe Corina să mai posteze încă o dată. Sunt curios. Mulțumesc.
    • Like 1
    • @ Zugravu Mircea
      Corina check icon
      Dvs. ați adus o perspectivă nouă și curajoasă, deloc politically correct și sper să vă fie publicat comentariul. Am mai observat aici dispariții cu tâlc și mă îngrijorează. În cine sau în ce publicații să mai am încredere? Eu am exprimat doar părerea că și Dvs. aveți dreptate, dar și alții, de ex. Antonia, și că de aceea sunt bune forumurile: aflăm puncte de vedere multiple, valide multe în felul lor.
      • Like 3
    • @ Corina
      Mulțumesc!
      • Like 0
    • @ Corina
      În ceea ce privește politicaly corect eu cred că se poate numi, mai degrabă, ipocrizie, fuga de răspundere, perfidie. Ori îți asumi gândirea, dacă gândești!!???, ori taci. De aceea apar atâtea compromisuri si diverse interpretări, creând confuzie.
      • Like 3


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult