Zilele trecute am citit o știre. Era despre niște comercianți de legume și fructe care își lăsau roșiile, castraveții și cireșele în stradă. Nici nu stăteau lângă ele. Trecătorii puteau să ia cantitatea de care aveau nevoie și lăsau suma care li se părea lor corectă în raport cu produsele alese din lăzi. Știrea rezulta exact din faptul că oamenii - contrar așteptărilor - nu profitau de acest demers și nu-și umpleau plasele, nici nu plecau fără să plătească. Asta m-a dus cu gândul la munca mea de zi cu zi.
Lucrez la Jazz in the Park, festival care a introdus conceptul de bilet neobligatoriu la festival. Adică, fie că-l plătești, fie că nu-l plătești, poți să te bucuri de evenimentul care are loc la Cluj.
Și, totuși, biletul...cât e biletul?
Zilele astea sună multă lume să mă întrebe cât e biletul la Hindi Zahra, la Kovacs, la AaRON, la pianistul lui Adele, Neil Cowley, la scena de muzică clasică sau la concertul de pian de la miezul nopții. Le spun că avem un bilet neobligatoriu la festival, îl pot cumpăra dacă vor să susțină arta experimentală și dacă le place cauza spre care direcționăm banii. În primă fază nu prea înțeleg care-i faza cu biletul neobligatoriu. Atunci le explic: E ca la facultate, când materiile de bază nu-ți plac, dar găsești niște opționale pe care le-ai frecventa toată ziua. Numai la ele ai sta. Cam așa e și cu biletul ăsta. Pe scurt, intrarea e liberă și în Parcul Central, și pe Malul Someșului, ca în orice altă zi din an, dar poți cumpăra un bilet neobligatoriu dacă vrei să ai satisfacția că lași ceva în urma ta, ceva ce vei putea vedea în scurt timp în oraș și care va rămâne și după tine. Neobligatoriul are și suma variabilă, de la 10 lei până la cât te lasă buzunarul.
Fondul Jazz in the Park și arta experimentală
Am lansat un apel de proiecte pe la începutul anului. Am dat sfară-n țară că finanțăm (din bani pe care încă nu-i avem) arta experimentală. S-au strâns proiecte care mai de care mai frumoase, utile, ciudate sau artistice, dintre care 3 sunt finaliste. Așa de finaliste, încât ne-am propus să strângem, din bilete neobligatorii, 15.000 euro care să meargă spre ele. De fapt, vrem să încurajăm actul de creație, creativitatea la modul general, experimentarea și artiștii. Știm cât de greu e, uneori, să găsim oameni care să creadă în idei care țin mai mult de suflet decât de știința de a face bani.
Muzică din sunetele parcului, o moară ca loc de întâlnire și un creativo-Păcălici modern
Astea sunt, foarte de scurt, cele 3 proiecte. Unul dintre ele, Our Environment Remixed, vrea să ne arate că orașul are multe sunete pe care nu le percepem (frunzele care foșnesc, păsările pe care suntem prea ocupați să le ascultăm, pașii noștri grăbiți), sunete care se pot transforma ușor în muzică electronică. Și mai interesant e că după ce vor fi făcute înregistrările în parc, vom putea fiecare dintre noi să ne exersăm talentul muzical în mixarea sunetelor parcului. Mai apoi, Măscărici e o reinventare artistică a Păcăliciului pe care-l jucam când eram mici. 27 de ilustratori grafici își unesc talentul în acest demers. Moara e un pretext pentru socializare și reactivare a unei zone din Cluj, canalul Morii, nefolosită și neexploatată în prezent de oraș și de oamenii lui.
15.000 euro ne propunem. Nu e imposibil, anul trecut am strâns 10.000. Atunci a fost altă cauză, dar aceeași dorință, a noastră și a voastră, de a lăsa ceva în urmă. Știm că împreună putem. Dacă vrei să contribui și tu, poți să-ți iei biletul neobligatoriu de aici.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.