Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De patru ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

„O ciudățenie și o practică nepermisă acum 5 ani”. În parc, la Cluj...

Stau într-un hamac și citesc. Sunt în parc. E una dintre activitățile care-mi produce relaxare, deconectare și o senzație extraordinară de libertate. În jurul meu zeci de alți oameni fac același lucru. Unii joacă cărți, alții citesc sau pur și simplu stau cu prietenii de vorbă. În urmă cu cinci ani, asta era o ciudățenie și chiar o practică nepermisă, cel puțin la Cluj. Cum să-ți întinzi hamacul sau pătura pe iarbă, în centrul orașului? Cum să calci iarba? Unde ai mai văzut așa ceva? Cum unde? Peste tot în Europa, le răspundeam celor care puneau întrebarea asta în gând sau cu voce tare. Existau chiar și plăcuțe pe care stătea scris „Nu călcați iarba!” 

Dar ce-ar fi să o călcăm și să ne simțim în parcul orașului exact așa cum ne-am simți la noi în curte? Să ne bucurăm de acel spațiu. Desigur, fără să-l distrugem. Din contră, să-l însuflețim. Să-i dăm viață. Să-i dăm voie să respire și să ne aducă împreună. Să organizăm aici evenimente, să aducem muzica bună în parc.

Cum stau acum în hamac îmi dau seama că mai sunt cinci zile până la festivalul care le-a redat clujenilor Parcul Central și care a făcut posibilă senzația mea de libertate. Jazz in the Park e festivalul care m-a atras prin creativitate, libertate și improvizație, dar și prin faptul că a schimbat mentalități. De la autorități la cetățeni. De aici vine și numele festivalului, în primul rând de la libertate, creativitate și abia apoi de la unul dintre stilurile de muzică pe care le poți asculta în cadrul lui. Asta am aflat abia mai târziu. De altfel, când a luat naștere festivalul eram plecată în concediu, se întâmpla în vara lui 2013.

Când m-am întors la Cluj mi-am dat seama că oamenii care au rămas în oraș au avut parte de o experiență chiar mai frumoasă decât a mea, care fusesem peste mări și țări. Îmi spuneau prietenii că e...altceva, un festival care are loc în parc, îl însuflețește și le dă ocazia să socializeze, să se relaxeze și să experimenteze, dar și să se bucure de muzică pe care altfel nu ar fi descoperit-o. În plus, e un festival care ne dă posibilitatea să ne bucurăm de tot parcul, nu doar de alei. În primă fază nu i-am crezut. Am crezut, sinceră să fiu, că exagerează. Poate îmi doream să cred asta, nu prea-mi place să ratez evenimente faine.

Lucram atunci în presă și auzisem despre Jazz in the Park, dar nu-mi era clar cu ce se mănâncă. Știam că e un eveniment cu intrare liberă care aduce muzica în parc. Abia în anul al doilea de viață al festivalului, 2014, am înțeles. Atunci mi-am planificat concediul în așa fel încât să nu se suprapună peste Jazz in the Park, mai mult din curiozitate. Știam că poți să-ți întinzi, pe timpul festivalului, pătura, hamacul și să te relaxezi, plus de asta vedeam nume bune pe line-up. Jazz, dar nu numai. Pe unii nu-i cunoșteam, dar după ce-i ascultam pe YouTube îmi rămâneau piesele lor în minte mult timp. Al treilea an m-a prins în Cluj, căci nici nu mai încăpea discuție să fiu plecată. Deja știam despre ce e vorba. Țin și acum minte cum am jucat jocuri de societate și de strategie cu colegii mei din JCI Cluj, mai făceam câte-un direct din parc (lucram atunci la radio), cum ascultam trupele care cântau în parc și pe malul Someșului și, una peste alta, era unul dintre cele mai faine evenimente la care participasem. Fără îmbulzează, fără agitație și fără bași care-ți dau dureri de cap, dar cu multe activități, evenimente și multă muzică bună.

Anul al patrulea e aici. De fapt, mai sunt doar cinci zile. În 27 iunie-3 iulie Clujul și clujenii se bucură de Jazz in the Park. Acum sigur nu voi fi în concediu, căci din august 2015 lucrez aici și simt în fiecare zi ce înseamnă să organizezi un eveniment de care m-am îndrăgostit înainte să știu că drumurile noastre se vor intersecta. Acum poți călca iarba, poți să stai în hamac, și nu doar pe perioada festivalului, oricând vrei. Poți și să te implici în comunitate și să lași ceva în urma ta, ceva frumos și durabil, poți să te simți parte din oraș. Și chiar te invit să faci asta la Jazz in the Park. S-ar putea să te îndrăgostești de el, cum mi s-a întâmplat mie.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • E foarte frumoasă atmosfera din noul Parc Central din Cluj; însă din câte știu Jazz in the Park a debutat odată cu inaugurarea parcului după mult-criticata renovare. Vuia atunci Clujul că se ciopârțesc copacii și se toarnă betoane pe alei, se organizau proteste și se huiduia în spațiul public... a fost și vina celor care s-au ocupat de proiect că nu au comunicat deloc cu comunitatea, care pe bună dreptate se așteaptă la ce-i mai rău. Din fericire, gura cârcotașilor a fost închisă după ce s-a așternut praful ridicat de lucrări, gazonul a înverzit luând locul tufelor și smocurilor de iarbă, iar copacii tăiați sau toaletați au lăsat lumina să învioreze atmosfera întunecată care domnea înainte în posomorâtul Parc Central. Apoi a apărut Jazz in the Park, care a încurajat ceea ce deja se petrecea firesc - însuflețirea unui spațiu împrospătat de către comunitatea căruia îi este destinat. Ar trebui menționat și ”micul” rol jucat de investiția asta; Jazz in the Park are o contribuție pozitivă la comunitate, însă este totuși (și) un demers comercial.
    • Like 0
  • MihaiSt check icon
    Nu este nici o ciudatenie: este frumos si placut sa stai intr-un hamac, la aer, si sa citesti, sa te relaxezi... Inteleg asta prin parcurile semi-naturale (cum am vazut pe la Mogosoaia, sau la Buftea, pe domeniul Stirbey). In parcurile amenajate este mai complicat - nu stiu exact cat de civilizat este sa ignori placutele "Nu calcati iarba !", ca iarba, daca o calci, nu mai e ca inainte (iar daca "insisti" putin, se strica peluza).
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult