Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Carta diversității și companiile românești

Birou al unei companii

Trăim într-o societate din ce în ce mai diversă din foarte multe puncte de vedere. Migrația forței de muncă naționale și înlocuirea acesteia cu forță de muncă din diverse state din Asia, îmbătrânirea accentuată a populației combinată cu rata negativă a natalității, politicile publice pentru persoanele cu dizabilități, structurile instituționale care promovează egalitatea de șanse între femei și bărbați, vizibilitatea tuturor minorităților naționale care trăiesc pe teritoriul României, minoritățile sexuale și alte elemente, condiționează și modelează societatea în care trăim.

Această situație nu se manifestă doar în România. Practic întâlnim situații similare în toate statele membre ale Uniunii Europene. În acest context, unele state membre ale Uniunii Europene si-au asumat un management al diversității încă din 2004, dar Uniunea Europeană a lansat acest concept încă din anul 2010.

În România, Carta diversității s-a lansat în aprilie 2018 și astfel, țara noastră a devenit al 21-lea stat membru care are o astfel de cartă. Din perspectivă statistică și din ultimele informații disponibile, aflăm că există 197 de semnatari, acoperind circa 260.000 de angajați din companii private, câteva instituții publice și ong-uri.

Practic, Carta diversității este definită pe pagina dedicată ca având la bază ”un set de principii generale, asumate voluntar de către semnatar cu scopul de a promova diversitatea, non-discriminarea, incluziunea și egalitatea de șanse la locul de muncă”. De asemenea, tot pe site, mai găsim textul Cartei, platforma europeană a diversității și beneficiile managementului diversității.

Dar sunt interesate companiile românești de promovarea principiilor incluziunii și nediscriminării? Și când mă refer la companii românești, vorbesc despre distincția simplă între companii românești și companii multinaționale, fără a intra prea mult în detalii de ordin juridic referitoare la sediu, acționariat sau formă de organizare.

Este o întrebare pertinentă având ca punct de pornire exact Carta diversității din România.

Toate bune și frumoase, dar când analizăm semnatarii Cartei diversității din România (așa cum sunt ei prezentați pe site-ul dedicat), observăm cu ușurință că cei mai mulți semnatari ai Cartei sunt companii multinaționale care își desfășoară activitatea în România, iar companiile românești sunt foarte puține. În schimb este interesant că identificăm pe lista semnatarilor mai multe instituții publice ca Direcția Regională de Statistică a Municipiului București, Rețeaua Națională a Muzeelor din România, Liceul special pentru deficiențe de vedere din Buzău, Consiliul Local sector 6, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Inspectoratul Școlar al Municipiului București, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Instituția Prefectului din județul Giurgiu, Primăria Calvini, Agenția Națională pentru Persoane cu Dizabilități, Ministerul Informațiilor și Societății Informaționale, Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, Universitatea București, și cu astea le-am enumerat aproape pe toate dintre cele afișate pe site. În afară de instituțiile publice mai regăsim pe listă și câteva ong-uri.

Întrebarea inițială rămâne. De ce nu sunt interesate companiile românești, firmele românești, de Carta diversității?

Ar putea exista câteva potențiale răspunsuri, dar nu știu dacă aceste răspunsuri reflectă cu adevărat intenția sau lipsa de intenție de a adera la Carta diversității. Cred că cele mai simple explicații ar fi acelea că fie nu au auzit de Cartă, fie au auzit, dar nu le interesează, fie consideră că managementul diversității este ceva total lipsit de importanță, fie managerii de resurse umane/managementul /acționariatul companiilor nu dețin suficiente informatii pentru a lua o decizie.

Cred că ar putea exista și o altă explicație mai interesantă. Au implementat deja principiile Cartei, dar nu consideră utilă plata taxei pentru acoperirea taxei de înregistrare și secretariat. Și în aceste condiții, dacă principiile Cartei trebuie asumate voluntar, ce rost mai are să plătești o taxă? Poate companiilor românești nu li se pare un raport cost – beneficiu echitabil. Cu alte cuvinte, plătesc o taxă și cu ce mă aleg?

Poate alte cauze mai substanțiale ar fi legate de lipsa unei anumite coerențe în ceea ce privește criteriile pe care o companie ar trebuie să le îndeplinească pentru a putea semna Carta diversității și anumite criterii de evaluare periodică. Până la urmă, plata unei taxe și faptul că poți să folosești sigla Cartei diversității nu cred că aduce nicio garanție că acele principii sunt implementate, respectate și promovate.

Și nu în ultimul rând, la anumite companii problema este pusă în termeni de diversitate vs. competență, și, în aceste condiții, contează prea puțin implementarea unor principii de diversitate la nivel de companie.

În concluzie, cred că ar trebui analizat în ce măsură ne interesează pe noi, ca societate, diversitatea și incluziunea, și în ce măsură aceste principii sunt preluate și la nivelul societăților comerciale românești. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • RazvanP check icon
    Ca să citez din clasici: "Cu ce naiba mă ajută asta??"
    Tichia de mărgăritar cu aceeași "relevanță" ca "Tezele Congresului al XIV-lea"!
    • Like 1
  • andrei andrei check icon
    ah da, diversitatea e ok doar in domeniile unde barbatii sunt majoritari. nu o sa vezi niciun pseudo intelectual ca autorul articolului vorbind despre diversitate in domenii unde femeile sunt majoritare. in plus e foarte logic ca atunci cand iti doresti ceva sa alegi un restaurant unde mancarea e facuta de un staff divers, nu de un staff profesionist. sau cand mergi cu avionul sa fii sigur ca pilotul stie ce face, conteaza sa fie divers. diversitatea asta e ok buna pana cand femeile pierd din privilegii. unii oameni sunt mai egali decat altii, dar autorul e prea ipocrit sa inteleaga ceea ce scrie
    • Like 3
  • Am citit și eu Carta Diversității ca să mă luminez. Și m-am lămurit. Conține doar câteva vorbe goale care înseamnă de fapt unul și același lucru: companiile, instituțiile etc să renunțe la principiul priorității angajărilor pe bază de competență sau, în sens larg, de adecvare pe post și să fie preocupați de angajări cu prioritate de personal care să reprezinte, la nivelul companiei, diversitatea existentă în societate, din toate punctele de vedere. Și asta indiferent de cultura, concepțiile și morala noastră. Ceea ce este, scuzați-mă, o tâmpenie. Dar o tâmpenie care ni se impune din ce în ce mai mult, vezi și situația aberantă din SUA zilelor noastre. Deci dacă eu am o firmă de agenți de pază / securitate ar trebui să nu angajez numai bărbați zdrahoni și hotărâți, ci și domnișoare firave și emotive Iar dintre bărbați măcar unii să aibă orientarea sexuală care trebuie, adică să fie gay. Dacă dimpotrivă, am o fabrică de textile, trebuie neapărat să treacă la mașinile de cusut și bărbați. Iar o parte din personal să fie, bineînțeles, gay, respectiv lesbiene. Dacă e doar un singur bărbat angajat cel mai bine ar fi să fie gay și dintr-o etnie minoritară. De acum încolo n-aș vrea să fiu în pielea celor din departamentul HR, fiindcă în loc de a căuta oameni competenți și potriviți cu locul de muncă, trebuie să caute combinațiile și proporțiile optime între minoritari și majoritari. Singura scăpare e să facă exces de zel și să privilegieze minoritarii, fiindcă în acest caz nu se supără nimeni :-) :-) Am ajuns într-un univers tip Kafka, fraților. Cred că mai demult, gândindu-ne la cum ar arăta viitorul, nimeni nu se gândea că va ajunge în halul ăsta.
    Iar articolul de față ce face? Propagandă la Carta Diversității și la politicile aferente, de-a dreptul aberante. Bine că încă n-au marșat mulți la tâmpenia asta. Să vedem dacă și cât rezistă.
    • Like 3
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro