Foto - Profimedia
Linkedin este platforma unde, mulți dintre noi, scriem lucruri. Unii scriu mai bine, alții încearcă să facă asta și este de apreciat.
Unii scriu despre leadership și dau exemple din propria companie, acest lucru fiindu-le cel mai la îndemână. Alții nu ratează un like pentru șeful companiei. Mulți dintre aceștia au participat la diverse cursuri de leadership. Însă, în cele mai multe cazuri, aceste cursuri sunt ceea ce se numește „pistol cu apă”, neavând niciun fel de aplicabilitate practică. Spuneți-mi, dacă știți un astfel de caz, când aceste cursuri au schimbat ceva într-o organizație.
Opinia mea este că liderii nu sunt cei care schimbă jobul la fiecare doi ani, apoi primesc tot felul de denumiri pompoase urmate de titulatura manager sau director ori Head of...
Doresc să fac o analogie cu un sportiv. Poate nu vă spune multe numele Kareem Abdul-Jabar (Lewis Alcindor), însă acesta este unul dintre cei mai importanți sportivi din istorie. Kareem Abdul-Jabar și-a început cariera în 1969 și s-a retras în 1989. A evoluat la două echipe Milwaukee Bucks (6 ani) și Los Angeles Lakers (14 ani). La Milwaukee a câștigat titlul în al doilea an, echipa fiind una cel mult mediocră, însă mentalitatea sa de învingător a ajutat întregul grup să crească și să câștige primul titlu din istorie.
Kareem a plecat după “doar” 6 ani pentru că locul său nu mai era acolo. Însă la Lakers a stat 14 ani, retrăgându-se în 1989. Începea era lui Michael Jordan.
Deși mental era puternic, fizic nu mai putea concura cu lupii tineri. La 42 de ani era considerat bătrân pentru a mai face performanță. A preferat să se retragă după câștigarea unui ultim titlu de campion. A strâns 6 titluri de campion în 20 de ani și zeci de premii și distincții. Era de notorietate rivalitatea cu Boston Celtics, echipă condusă de Larry Bird.
La retragere, L.A. Lakers au organizat un turneu. Pe fiecare dintre arenele unde a evoluat a fost aplaudat la scenă deschisă, minute întregi. În Boston, unde Lakers erau fluierați de fiecare când jucau, a fost ovaționat de întreaga arenă, primind chiar și o bucată din parchetul sălii, jucătorii lui Boston lăcrimând alături de cei ai lui Lakers.
La ultimul său meci, Kareem și-a adus aminte de toți cei care i-au fost alături de-a lungul vieții, începând cu antrenorul din liceu, urmând cu cel din timpul cursurilor universitare și apoi colegii săi de la Lakers. Omul nu a uitat niciodată cine este și de unde a plecat.
Mi-ar plăcea să văd mai des astfel de exemple, precum Kareem Abdul-Jabar, când companiile vorbesc despre loialitate, performanță, expunere publică, PR, comunicare sau KPI's. Căci piața este plină de „mercenari” care nu inspiră nimic mai mult decât superficialitate și aroganță.
Căci Gigi, Paulică sau Bebe, ajunși „Head Of”, nu pot fi exemple mai bune decât un astfel de sportiv. Evident, exemplele cu oameni care sunt cu adevărat lideri pot continua. Însă acesta este unul dintre exemplele mele preferate.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.