(În imagine, ministrul Dănuț Andrușcă, ținându-i umbrela lui Ionel Arsene, șeful PSD Neamț, care în prezent este arestat preventiv/ Foto: aktual24)
În Guvernul Dăncilă, la Educație este ministru un agramat care consideră că plagiatul este o problemă marginală și că, per total, învățământul românesc este performant.
Faptul că doar o proporție mică din tezele de doctorat au fost dovedite ca plagiat nu înseamnă automat că plagiatul este un fenomen marginal. Este foarte posibil ca multe lucrări să fie plagiate și să nu fi fost investigate, cu atât mai puțin demonstrate ca furt intelectual.
Bașca, plagiatul nu se manifestă doar la nivelul tezelor de doctorat. El are forme de manifestare mult mai banale și maligne, precum copiatul la lucrarea de control și luatul referatelor de pe net (scuze, știu că sunt un pic bătrân și depășit moral).
Prevalența fraudei în învățământ are niveluri toxice pentru întreaga societate. Desigur, noul ministru al educației nu ar putea înțelege propoziția anterioară.
Calitatea învățământului românesc este foarte bine reflectată în clasamentele internaționale - pe undeva între locul 60 și 80 la nivel global. Nu e dezastruos, dar în niciun caz invidia lumii civilizate. Este adevărat că învățământul românesc este mult superior celui din Somalia sau Afganistan... doar că românii speră să se compare cu Europa de Vest.
La Energie, este ministru Anton Anton, un fost ministru al Educației care a reușit performanța de a duce o lună de ministeriat. Pe hârtie, domnul Anton Anton apare ca având experiență guvernamentală. Doar că această experiență a constat într-un interimat (în Guvernul Tăriceanu) de o lună, fix înainte de alegerile din finalul lui 2008.
Domnul ministru al Energiei a explicat că dacă nu avem energie se stinge becul. Uau. Edison, Newton și Einstein i-ar face plecăciuni pentru această judecată de valoare.
Dacă acest domn ar fi fost ministrul Apelor, ne-ar fi explicat că apa e udă. Ce să zic: nimic neadevărat.
La Economie este un ministru un domn foarte emoționat care nu face distincția între „adoptare" și „trimiterea spre dezbatere" a unui proiect de lege. Nu face diferența între „Guvern" și „Parlament". Și până la urmă, de ce ar face aceste distincții? Doar ocupă un „scaun" pentru a satisface nevoile baronilor partidului, nu pentru a face treabă pentru cetățeni.
Doamna prim-ministru Dăncilă a ajuns să fie prima femeie prim-ministru al României datorită excelentei sale performanțe în a fi obedientă partidului și liderului.
Faptul că doamna Dăncilă a fost profesoară la liceul din Videle nu o descalifică în a fi prim-ministru. Ca cineva să ajungă din profesor de liceu de provincie în europarlamentar și apoi în prim-ministru al României pare scos dintr-un film american. Doar că în filmele americane (de obicei proaste), eroul trece prin niște încercări în care „muncește din greu" și „sfidează sistemul".
Domnia sa nu a demonstrat nimic altceva decât supunere față de partid și lider. Într-adevăr, acesta este un model de succes pentru românce, mai bun decât Monica Columbeanu (pentru cine își mai aduce aminte).
În toată povestea asta distopică, avem un mai mult sau mai puțin nou personaj: Programul de Guvernare care nu mai este un document ghid, ci un adevărat pseudo-Dumnezeu. Miniștrii vor face voia Programului de Guvernare, indiferent de ce e bine și ce e rău. Totul este voia Programului de Guvernare și a liderului suprem „Președintele Dragnea" care sunt deținătorii adevărului absolut.
...
La Jurnalul de Seară de la Digi24, reprezentantul PSD a comis niște faulturi logice demne de râsu'-plânsu'. Desigur, PSD nu a fost lăsat să guverneze de marele „Bau Bau" numit „Statul Paralel".
Dincolo de apelarea la înclinația naturală a românilor spre teoria conspirației (cauzată de lipsa de educație în gândirea critică), reprezentantul PSD s-a încadrat perfect în tiparul „tradițional" de prostie combinată cu manipulare și incultură.
Morala este că pentru a ieși din mlaștina statutului de țară în curs de dezvoltare, România trebuie să schimbe modul în care face lucrurile, nu doar lucrurile pe care le face.
Audierea în Parlament a viitorilor miniștri putea preveni dezastre precum un agramat ministru al educației și un ministru al energiei care ne explică faptul că fără energie se stinge becul. Doar că pentru asta este nevoie de depășirea nivelului de „bifare" a unor forme fără fond.
Cu pseudoaudieri de 30 de minute nu poți face altceva decât să te faci că bifezi o procedură altfel firească și bine intenționată.
Într-un comentariu anterior, prevedeam că la întrebarea „Cât de jos mai poate ajunge?" PSD va avea răspunsuri care vor continua să ne surprindă în mod neplăcut.
Într-un alt comentariu, spuneam că PSD, o organizație bazată pe supunererea ierarhică, poate produce, în cel mai bun caz, personaje mediocre. O organizație fundamentată pe „Da! Să trăiți, șefu'!" nu poate produce personaje remarcabile.
Văzută din exterior, România pare să încerce continuu să își fure singură căciula.
România nu poate pretinde să fie luată în serios atât timp cât, singură, se ia „la mișto".
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.