Foto: Profimedia Images
- E miercuri, 18:30, și am niște senzații ciudate în zona burții, ca un fel de junghiuri intermitente. Nu sunt de fel ipohondru și dau vina pe băutura acidulată băută mai devreme. Mă urc pe Vespa și plec spre televiziune, fiind invitat la o emisiune de seară. La semafor, simt din nou junghiurile, acum chiar deasupra pelvisului. Mă gândesc pentru câteva secunde dacă să anulez, dar nu mă lasă spiritul de jurnalist (știu ce înseamnă de la podcastul meu să îți zică invitatul în ultima clipă că nu mai poate ajunge). Pe durata emisiunii, timp de 2 ore, n-am avut mari probleme, dar tot mă jena ceva acolo. După emisiune, am vrut să abandonez scuterul și să iau un Uber sau Bolt spre casă, dar am zis că îmi revin. Climaxul a fost atins pe Calea Victoriei când am simțit ceva mai puternic junghiul, acum și cu durere în zona sensibilă. Mă autodiagnostichez: apendicită, ”ori mi-e foame rău că nu prea am mâncat azi”. Mă opresc la o Trattorie de lângă casă și înfulec două bruschette cu roșii și rucola și beau o bere nefiltrată ca să mă anestezieze.
- Ajung acasă la 23:00, mă mai învârt un pic și încerc să adorm, poate-poate nu e de vină apendicele. Mă trezesc la 02:00, un pic transpirat și cu junghiuri ceva mai dure. Mă apăs, în timp ce caut tot felul de informații pe net legate de apendicită. Unele dintre ele se potriveau, altele nu, așa că nu eram convins ce am. Ezit să sunt la urgență sau să merg la camera de gardă la vreun spital de stat, și fac programare din aplicație la un spital privat. Găsesc oră liberă dimineață la 10:20, la Medicină internă. Reușesc să adorm pe la 04:30, mă trezesc la 08:30. La Medicină Internă, în urma unor teste fizice, urmate de o ecografie, primul diagnostic e apendicită acută, însă sunt trimis să îmi fac și niște analize la sânge, plus o întrevedere cu medicul chirurg.
- La 12:00, ajung la medicul chirurg care era destul de susceptibil privind primul diagnostic. După o testare fizică, tinde să mă trimită acasă doar cu diclofenac, însă mă oprește când vede analizele de sânge, care ieșiseră într-o oră, și print-screen-urile de la ecograf. Mă trimite să îmi fac un CT pentru a fi 100% sigur că e apendicele.
- La 13:00 încep să beau un litru de apă cu iod pentru CT. Mi-a luat o oră. Are un gust de apă clocită. Am fost la baie de 3ori. Încă am dureri, dar nu persistente.
- La 14:00 intru la CT, unde voiau să îmi bage și o substanță de contrast prin vene, însă se răzgândesc după prima analiză din tub. Datorită apei cu iod se vedea clar că apendicele era desprins în zona pelvisului. Era apendicită în fază incipientă.
- La 15:00, mă internez, fac un duș rapid și încep setul de analize pre-operatorii, EKG, perfuzii cu electroliți și alte substanțe și discuția cu anestezista.
- La 18:00, intru în operație. La 20:00 eram la terapie intensivă. La 22:00 înapoi în salon.
- Am fost externat imediat a doua zi. Am stat sub observație până la 16:00, timp în care am fost vizitat de medicul chirurg de 3 ori, și de asistente de nenumărate ori.
Nu voi intra aici în detalii care m-au făcut să refuz să merg la spitalul de stat, principalul motiv fiind lipsa de încredere în sistem. Avem medici buni, dar un sistem suprasolicitat și prost organizat. Să nu vă faceți iluzii, în afară e și mai rău: cunosc români care vin în țară pentru a-și rezolva problemele medicale din cauză că nu sunt locuri libere pe nicăieri. Nu mă dau banii afară din casă, însă consider că sănătatea primează și că nu ar trebui să fim zgârciți când vine vorba de ea. Eu am ales să dau bani pentru că știam ce primesc și pentru că prefer să susțin financiar un serviciu de calitate care îți poate salva viața decât unul care ți-o poate îngreuna. O să-mi spuneți probabil acum de contribuția noastră la sănătate, de ce o mai plătim? Nu vă voi răspunde eu, vă las pe voi să o faceți voi în comentarii.
Nota de plată pentru distracție:
Consult și ecografie Medicină Internă GRATUIT (intra în abonament)
Analize de sânge rapide GRATUIT (intra în abonament)
Apendicectomie laparoscopică: 8094 lei
Spitalizare: 900 lei
Examen histopatologic: 453 lei
CT abdomen și pelvis: 995 lei
Analize de sânge 135 lei
Total: 10577 lei
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ulterior, fiul meu a fost operat, tot la stat. Operația a fost mai simplă. Dar iarăși nu am fost nevoiți să dăm șpagă cuiva, chiar ni s-a explicat de la bun început să nu încercăm ceva.
Nu vreau să spun că nu se ia șpagă în spitalele de stat, evidența mă contrazice. Spun doar că există și medici adevărați și spitale adevărate. Că sistemul privat nu este singura soluție.
Nu ai ce scrie?
Știm și noi prețurile din spitalele private.
Și apropo am fost în alte țări în spitale și sunt bine organizați.
Tu nu știu unde ai fost ,dar nu ai dreptate.
Și atunci, nu cumva una e teoria, alta practica?... Da, poate este cel mai bine să ai, ca medic, un salariu mare impozitat, însă statul nu își permite la ora actuala să rivalizeze cu sistemul privat. Și atunci pe pacienții cu venituri medii sau foarte mici, cine ii mai operează? Pe sărmanul acela de la țară care dă 1000 de lei pentru o apendicita cred ca nu îl deranjează ca medicul lui a primit acel plic, dacă alternativa este ca medicul sa ii plece la privat și el sa trebuiască sa se opereze pe zece mii, ca în articol.
Autorul are dreptate, sistemul medical de stat e o loterie. Dacă nu te duci cu o recomandare la sigur, atunci nu poți decât să speri că va fi bine. Și sunt și unii profesioniști care s-au scârbit ei înșiși de sistemul de stat și pe care nu ii mai găsești decât la privat. Pe bani mulți. Ceea ce, da, este nedrept... Enorm de mulți oameni nu au bani nici sa își facă dantura... Sunt la țară oameni care stau cu hernii masive neoperate, legandu-se cu centura. Oameni care stau cu cataracta neoperata. Oameni care ar avea nevoie de infiltratii la genunchi, de operații de sold etc și nu au loc la spitalele de ortopedie (vezi și documentarul recorder).
2. nu, sistemul de stat nu e o loterie. sau daca este, este precum un casino, tu nu castigi niciodata. sunt multi cei care vin cu "recomandari" si medicii buni nu au cum sa preia un caz ce vine la noroc.
3. imi pare rau sa iti spun, dar realitatea ta este extrem de deformata. numeri pe degetele de la o mana specializarile medicale ce pot castiga sumele de care vorbesti. si chiar si acolo, e o batalie uriasa si medici foarte buni, nu au unde profesa. cel mai probabil vorbesti de Bucuresti (sau poate Cluj), dar in tara lucrurile pe care le povestesti se calculeaza altfel. cu totul altfel. trist este ca oameni rupti de realitatea ajung sa influenteze sistemul cu totul si asa ajungem la cazul Pantelimon sau la cel de la SM Timisoara.
4. nici medical nu are dreptate autorul, a "beneficiat" de o serie de investigatii platite care nu erau necesare, dar pentru ca erau pe bani, medicul a mers pe varianta mai bine sa fac, nu are cum sa strice.
5. ca sa argumentez: cautati castiguri pentru urmatoarele specializari (atat in privat cat si la stat): interne, dermato, nefrologie, ortopedie, orl, si lista continua cu ce doriti dvs.
Vorbeam de specialități care implica chirurgie, unde în București la privat se câștigă sume uriașe, vorbesc în deplina cunostinta de cauză. Interne, dermato, medicina muncii, nutriție, familie, medicina școlară etc - mai puțin. Oamenii au mare nevoie de chirurgi buni, pentru ca afecțiunile sunt frecvente pt chirurgia interna de ex, și uneori e o chestiune de viata și de moarte. Desigur ca ai nevoie de toți medicii, dar când indicația e de operație, înseamnă că nu prea mai poți duce boala pe picioare, fără să fii la risc mare sau să ai o calitate a vieții foarte proastă.
Dar nu contează dacă vorbeam doar de orașele mari, pentru că cei din provincie în general tot acolo se operează. În București vine mai toată Muntenia pentru operații, exceptând poate constănțenii și, eventual, încă vreo 2-3 orașe.
Nu vreau sa las impresia ca pe toate specialitățile medicii câștigă mult, dar pe cele care presupun operații, da. Și pe radiologie se poate câștiga bine, mai ales dacă ești bun. E pe yt un video cu dr Virgil Ionescu care vorbea de 20 mii euro lunar.
Pentru operații la privat unii oameni au ajuns sa își facă credit bancar. Și am cunoscut la un moment dat un ginecolog care considera ca asa și trebuie. Doar nu o sa faci credit pentru vacanta, spunea el, dar nu și pentru sănătatea ta?
Putem sau nu să fim de acord cu el (eu ma gândesc și la oamenii aceia care nu își permit nici vacanța, nici operația). Dar ideea, pe care nu am punctat-o suficient în primul meu comentariu, este că unora le-au cam ieșit pe nas capitalismul și privatizarea. Eu sunt pentru întărirea instituțiilor și sistemelor de stat, pt ca nu mi se pare normal să ajungem ca în America unde dacă nu ai bani nu te atinge medicul. Sau ai o asigurare ce acoperă un paracetamol.
Avem niște tineri din ăștia entuziaști și naivi care vin și ne spun ei ce frumos e la privat și cum ar trebui ca tot romanul sa se trateze acolo, dar uită să ne spună și costurile. De asta articolul e binevenit.
Nu in ultimul rand, eu as mentiona si o alta perspectiva pe care autorul nu o include: asigurarea lui medicala (spune ca are un abonament), o sa functioneze precum un RCA, adica ii ramane acolo un istoric medical ce o sa functioneze precum un bonus malus. In viitor, cand odata cu varsta incep sa apara alte semne de uzura, datorita istoricului (inclusiv cel de plata pentru ca el si-a dat acordul acum pentru fiecare dintre acele investigatii), costurile de asigurare vor fi diferite in sens crescator sau o sa aiba supriza ca nu il mai asigura oricine.
Din pacate, lipsa de educatie (si nu acuz ci vorbesc in general), ne pune in situatia de a invata doar din proprie experienta si nu din experienta altora sau a parintilor. Am fost in socialism unde statul era foarte puternic, iar apoi am invatat democratia pe prpria piele. acum tindem (conform cu ceea ce spui) sa intarim la loc statul. Personal cred ca ar fi o mare gresala din considerente simple: in primul rand, nu am evolua sau s-ar intampla foarte greu. al doilea considerent este cel demonstrat, ca statul este un manager extrem de prost. in fine, aste e o alta discutie.
Faptul că încercați să argumentați de ce dați acel plic, nu vă ajută absolut deloc, pentru că "dura lex, sed lex", legea este mai presus de judecățile noastre. Pentru că, ce să vezi? Un cadru medical o dată ce a primit un plic și încă un plic și tot așa, începe să creadă că asta e normal, că i se cuvine. Și de aici începe să trateze în mod diferențiat pacienții care dau, față de cei care nu dau. Mda... e penal.
Atunci, ce ne rămâne de făcut, când știm “performanțele” care ne așteaptă în spitalele de stat? De exemplu, fata mea s-a născut în maternitatea Giulești și a stat vreo două zile exact în salonul în care, câțiva ani mai târziu, s-a întâmplat nenorocirea cu incendiul. Din bebelușul rozaliu, la externare era toată plină de pete, ca un leopard. Infecție intraspitalicească... de stat. Pe măsură ce au început să apară tot felul de evenimente în spitalele de stat, am luat frica acestui sistem și, indiferent de costuri, am preferat să mergem, ori de câte ori am avut nevoie, la spitale din sistemul privat.
Dar, până să vorbim de spitale, ar trebui să avem mai multă grijă să nu ajungem acolo. Prea puțini sunt interesați de o viață sănătoasă, nutriție echilibrată, mișcare în aer liber. Asta ar trebui să facem pentru a reduce la maximum posibilitatea internării în spital. În rest, Dumnezeu cu mila...