Nu există durere mai mare pe lumea asta decât să-ți pierzi copilul.
Celor 73 de senatori care l-au ucis a doua oară pe polițistul Bogdan Gigină nu le-a trecut nicio clipă prin țeastă grozăvia acestei morți. Nu și-au imaginat nicio clipă „chipul desfigurat, gâtul retezat, pardoseala plină de sânge... (insuportabilă amintire, dar mama polițistului mai are puterea unui ultim strigăt de neputință și de indignare).
Nu s-au pus nicio clipă în locul victimei, au pactizat din start cu agresorul.
Singurul lor gând a fost că mâine ar putea fi ei în locul lui Gabriel Oprea.
Singura lor preocupare a fost să-i îndrepte domnului general coloana, încovoiată în ultimul an de desele vizite la DNA și de căderea din visul închipuirii sale.
Un ins cu nenumărate demnități, dar cu demnitate ioc, ratează șansa de a ajunge în fața unui judecător pentru a răspunde acuzației de ucidere din culpă. Domnul general fuge de judecată cu aceeași lașitate cu care a fugit de la locul accidentului în noaptea în care Bogdan Gigină cădea în groapă.
Pe bancheta din spate nu puteam să comit ucidere din culpă, spune doctor Oprea, un argument juridic perfect inept (de ucidere din culpă au fost acuzați și patronii clubului Colectiv, și proprietarul terenului pe care a murit copilul Ionuț, sfâșiat de câini, ca să dăm câteva exemple), dar probă suficientă pentru ca „judecătorii” din Senat, ei înșiși buni cunoscători ai realităților de pe bancheta din spate, să dea verdictul de nevinovăție.
Foto: Cristi Citre
Cum, se vor mira din nou unii, cum să judece senatorii un caz de ucidere din culpă?! Păi domnii senatori pot fi judecători pentru că și-au dat acest drept prin Constituție și prin legea răspunderii ministeriale (în baza căreia a fost „judecat” dl. Oprea, pentru fapte comise din funcția de ministru). De aceea, votul de luni din Senatul României nu este ilegal. Nu este nici măcar imoral: nu-i bănuim pe aleșii noștri că pot cântări cu valori morale, în termeni de bine și rău. Ce s-a întâmplat în sala de plen este un act amoral, dincolo de moralitate, în care a primat doar interesul personal și frica fiecăruia de a nu ajunge după gratii.
Trăim ca-n Ziua Cârtiței. Ne trezim amăgiți, ne culcăm dezamăgiți. Dimineața următoare o luăm de la capăt cu amăgirile și dezamăgirile, cu indignările și protestele, cu dramele noastre și dramoletele lor, fără a schimba de fapt sursa răului.
Ieri toată lumea și-a exprimat „dezamăgirea” după votul din Senat: zeci de mii de cetățeni pe rețelele sociale, ambasada SUA, președintele Iohannis, DNA-ul, PNL-ul, Liviu Dragnea, șeful PSD. Mai rămânea să-și anunțe dezamăgirea Gabriel Oprea, pentru ca show-ul să fie complet. Putem face mai mult decât să fim victime dezamăgite?
Cât timp nu se schimbă legea, acest spectacol al ipocriziei și al duplicității va continua. Cât timp nu le va fi luat parlamentarilor dreptul de a judeca, vom asista cu dezamăgire la astfel de gesturi care sfidează suferința unor oameni și bunul simț. Cât timp imunitatea nu va fi redusă exclusiv la vot și la declarații politice, nu vom tot mira naiv că nimeni nu e nebun să-și pună singur ștreangul la gât.
Ucigașii se vor întoarce mereu la locul faptei, cât timp imunitatea lor va fi literă de lege specială și de lege fundamentală.
Inițiativa modificării Constituției le aparține nu doar președintelui țării sau parlamentarilor, ci și cetățenilor. Da, cetățenii României, care și-au cheltuit de atâtea ori energia pentru cauze mult mai mici, au puterea să ceară această schimbare. Și chiar dacă unii vor spune că încercarea este pe cât de eroică, pe atât de inutilă, pentru că oricum se va ajunge la un vot în Parlament (revizuirea se votează cu două treimi), astfel de gesturi de igienă socială provoacă insomnii și panică în Casa Poporului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.