Acum un an avea ambiția să atingă pragul de 1 milion de membri, acum își negociază o dizolvare convenabilă într-unul dintre cele două partide mari.
UNPR-ul lui Gabriel Oprea este, la fel ca PC-ul lui Dan Voiculescu, una dintre aberațiile politicii postdecembriste: aceste partide niciodată votate au reușit să se plaseze strategic în zonele de putere din România grație talentului combinatoric al fondatorilor lor.
Săptămâna aceasta, Gabriel Oprea a furnizat un „news alert”, anunțând că se retrage din politică. Mai degrabă îl retrage DNA-ul, la fel ca pe Dan Voiculescu.
Inevitabil, în lipsa șefului, aceste partide mor. Încercarea de transmitere a ștafetei către Daniel Constantin (la PC) și Valeriu Steriu (la UNPR) coincide practic cu o operațiune de închidere a businessului. Construite în jurul lui Dan Voiculescu și Gabriel Oprea, PC și UNPR au fost mai degrabă niște afaceri personale ale acestora decât partide propriu-zise. Grație acestor vehicule, cei doi și-au traficat influența la nivel de stat, au făcut și desfăcut guverne, au pus miniștri și funcționari în posturi-cheie. Amândoi și-au construit afacerile în vecinătatea sulfuroasă a serviciilor de informații și la umbra Partidului, care i-a crescut, i-a ocrotit, i-a luat în buzunar și i-a trecut pragul electoral.
Amândouă partidele au fost niște excelente afaceri imobiliare, în care au explodat milionarii de Ilfov. Terenurile din suburbiile Capitalei i-au făcut mari pe generali, dar tot ele i-au îngropat, odată ce DNA a intrat pe fir.
Spre deosebire de Dan Voiculescu, pe care Revoluția l-a prins putred de bogat, Gabriel Oprea a jucat mult timp într-o ligă mai mică, de aici și ambiția lui nemăsurată de a ajunge sus, de a arde etapele, de a fi și el cineva. De la locotentul lui Miron Cozma, la „mafia personală” a lui Adrian Năstase, saltul a fost uriaș. Încă din vremea aceea, îi încolțise gândul care-l făcea să se înfioare de plăcere în fața oglinzii: Cum ar fi să fiu eu în locul lui Șefu? Șeful cel mare tocmai îl făcuse general și-l pusese șef - mai mic, e drept - la Rezervele de Stat. Viclean copil de casă, a așteptat să se schimbe Șefu la partid, ca să-i dea șah. În PSD-ul condus de Mircea Geoană, Gabriel Oprea a aflat că nu era singurul care-și dorea să captureze regina. A intrat rapid în coliziune cu gruparea Mitică Iliescu - Cătălin Voicu, cu care a dus un război de lungă durată atât în subteranele partidului, cât și la ministerul de Interne. Și-a dat seama că, dacă vrea să fie Șef cu adevărat, are nevoie de aliați puternici: de președintele Băsescu și de servicii. Începe combinatorica pe care a dus-o aproape de perfecțiune: cu un UNPR format din traseiști de la alte partide, ține în șah majoritatea din Parlament, plasându-se în vecinătăți mereu profitabile. Urcă scările Guvernului, până în cea de-a doua poziție, cea de vicepremier. După schimbarea președintelui, reușește performanța de a fi simultan și la Palatul Victoria, și la Palatul Cotroceni, în numele unui „interes național” interpretat după propriile-i interese. Erau lunile în care își pregătea asaltul final: visul de a fi, în sfârșit, el Șeful părea mai tangibil ca oricând. Presa îi știa de frică, începuseră vizitele de prezentare în State, serviciile îi căutau în coarne, președintele părea împăcat cu viitorul premier. Numai că, ghinion! În timp ce gonea cu peste 100 la oră prin oraș ca să-l prindă pe Dumnezeu de picior, în fața coloanei oficiale a apărut o groapă care a schimbat istoria.
Istoria recentă o cunoașteți. Gabriel Oprea a repetat greșeala pe care au făcut-o și alții înaintea lui, care n-au înțeles că, cu cât te înalți mai rapid, cu atât cazi mai de sus. Interesul național i s-a dezumflat ca o gogoașă. Partidul său își trăiește ultimele clipe. Parlamentarii îi fug pe capete. Iar doamna Florina Jipa, senatoarea-cu-mir, îi transmite că nici n-a fost iubire adevărată, deoarece dânsa a fost de fapt o pesedistă sub acoperire. Colegii săi, intelectualii, l-au uitat și îl evită, convinși fiind că Gabriel Oprea îi va ține în curând de urât lui Dan Voiculescu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cât timp Oprea ardea pe rând toate regulamentele militare şi prevederile legale cu privire la avansarea în grad, nimeni nu a luat măsuri de stopare a ilegalităţilor pentru că prea mărirea venea chiar de la şeful statului. Armata română a strigat pe reţelele de socializare că nu este corect, dar nu a deschis nici o acţiune în justiţie pentru constatarea nulităţii actelor de avansare ilegală în grad. Cum să fii mare general dacă nu ai armată de condus? Sau poate plutoanele de parlamentari traseişti dădeau dreptul la avansare.
Cum să poţi crede că acea frunte îngustă acoperă o minte strălucită şi să nu observi că invocarea interesului naţional este doar o gogoaşă pentru acoperirea intereselor particulare.
Cum să poţi accepta adoptarea unei legi pentru înfiinţarea unei academii de securitate naţională, plătită de stat şi care dă diplome pentru politicieni ce nu fac nimic pentru securitatea naţională ci doar mai trec în CV un titlu de glorie şi încasează degeaba banii statului în detrimentul structurilor de specialitate.
Oprea nu este singurul impostor din conducerea ţării şi menţinerea unor astfel de elemente în funcţii de răspundere este vina tuturor celor care ştiu, văd şi tac. Din păcate această tăcere şi lipsă de reacţie la ilegalităţile comise de cei care ne conduc ne fac vulnerabili şi predispuşi la pierderea demnităţii de cetăţean .
În toate instituţiile statului, frica de ziua de mâine generată de posibilităţile politrucilor de a jongla după bunul plac cu dreptul la muncă al funcţionarului, prin acţiuni directe sau prin modificări legislative, asigură stabilitatea conducerii de partid şi nu respectarea unor reguli democratice. Poliţia face parte din instituţiile în care regulamentele se aplică doar pentru unii şi de aici frica de a vorbi şi de a demasca prostia la vârf.