Câte bordeluri, atâtea obiceiuri. În Japonia, la health cluburi nu se trage de fiare, dar se practică alte lucruri care sunt sănătate curată

Era demult o poveste despre un sultan și un domnitor român care s-au dedat unul la deliciile celuilalt: sultanului îi cam plăcea vinul, iar ghiaurului cafeaua. 

Și pentru că legea fiecăruia le interzicea și unuia, și altuia să le consume, au dat-o la pace ca la porțile Orientului: cafelei i-au zis „ceaiul împăratului”, iar vinului, nici nu mai contează cum, suc sau compot. 

Spre rușinea mea, nu-mi amintesc nici numele poveștii, dar pot la fel de bine să-i dau eu unul: Ipocrizia instituționalizată, căci despre asta aș vorbi puțin azi, cum funcționează ea la japonezi.

Ideea mi-a venit ducându-mă la o bancă oarecare cu o pușculiță grea de monede de unu, zece, cincizeci, o sută, respectiv cinci sute de yeni, să le schimb în hartii mai ușoare, preferabil de aceeași valoare. Înainte de ghișeu, mă întâmpină o angajată a băncii care dă informații și selectează clienții pentru ghișee în funcție de probleme (nu badigardul dă informații, ca la noi). Îi arăt pușculița și îi zic despre ce e vorba. Mă întreabă dacă am cont la banca respectivă. Aveam, dar nu luasem cu mine cardul și îmi era lene să mă duc să-l iau. Bine, spune doamna și îmi aduce un formular pe care scria așa: sub cincizeci de monede, schimbarea e gratis. Între 50 și 500, se percepe un comision de 324 de yeni, la peste 500 de monede, comisionul e 648 yeni. Păi de ce costă, zic? Monedele trebuie numărate, spune ea. Nu le numără o mașină?, insist eu. Ba da.

Dar dacă am cont aici? Aaa, atunci e gratis, vine răspunsul. Nu le numără tot mașina? Ba da. Veniți cu banii la ghișeu, noi îi numărăm în spate, completați o foaie de depunere și una de retragere și gata. Fără comision.

Ok, hai să zicem că aici există o logică: o bancă are nevoie de clienți și de niște bani care să circule. Dar hai să mergem mai departe. 

Pachinko

Pachinko un soi de joc de îndemânare-noroc, o corcitură între pinball (pentru cine mai ține minte) și slot-machine. În Japonia jocurile de noroc sunt interzise. Nu există cazinouri. Există loterie, cu premii nu foarte mari. Și că tot am zis de bănci, dobânda la un cont de economii este 0.02%, nu prea trăiește nimeni din așa ceva. În general, se cam descurajează ideea unui câștig fabulos sau fără efort.

Pe scurt, pachinko se joacă așa: cumperi un număr de bile pe care le tot împuști în diverse găuri. Dacă nimerești gaura norocoasă, îți aduce înapoi mai multe bile. Dacă la sfârșitul zilei ai mai multe bile decât ai cumpărat, se cheamă că ai câștigat. Ce? Aici e aici. Pentru că jocurile de noroc și cazinourile sunt interzise, câștigătorul nu pleacă cu bani pe loc de acolo, ca de la cazino. Primește niște „premii” - atenție! - pe care le schimbă în bani la un ghișeu aflat de obicei la îndemână, lângă sala de jocuri.

Industria sexului

Dar ipocrizia dusă la rang de artă în Japonia se practică în industria sexului, despre s-a spus, pe bună dreptate, că „oferă absolut tot ce-ţi trece prin cap, mai puţin sex”. Şi totul porneşte de la o definiţie. Prostituţia (ilegală de altfel) este, conform legii nipone, actul sexual care presupune intromisiune, cu o persoană nespecificată, în schimbul unei plăţi. Atât e interzis: dulcele coit clasic. 

Foto: Guliver Getty Images

Ca să reziste, patronii de cluburi din industria sexului au chemat scenariştii la brainstorming: ce poţi face cu o femeie în afară de sex, dar să poată fi vândut la fel (şi, eventual, la acelaşi preţ), ca să rămânem, vorba românului, şi cu varza unsă, şi cu sufletu-n rai – adică, şi prosperi, şi legali. În primul rând, i-au schimbat numele şi i-au zis Fashion Health. Apoi au apărut tot felul de bazaconii de servicii non-coitale, că deh, aşa se întâmplă când încerci să interzici firescul prin lege.

Nu înseamnă că prostituţia a dispărut de tot, ca ciuma bubonică. Pentru că ei n-au asistente tv, în afară de prezentări de modă se practică serviciile de escortă, care de altfel funcţionează în orice ţară în care prostituţia e ilegală. Serviciile astea de escortă sunt ca traversatul pe roşu sau aruncatul hârtiilor pe jos - deşi sunt interzise prin lege, sunt la tot pasul. Se mai întâmplă şi prin cluburi, dar, oficial, nimeni nu recunoaşte. Ca atunci când eşti prins cu plagiatul gol. În Japonia, ipocrizia, ca alte apucături omeneşti, este instituţionalizată. Despre ce fel de cluburi vorbim?

Barurile cu hostesse (Kyabakura)

Nivelul de club cel mai soft, pentru ultra-timizi şi mega-loseri. Plăteşti intrarea, o fată în rochie de seară închiriată, cu o tonă de fixativ în cap, vine şi stă lângă tine şi, dacă-i iei ceva de băut, îţi spune că eşti cel mai frumos, inteligent şi fermecător bărbat din univers pe care l-a întâlnit de când a intrat în tură. Atât. Pentru oamenii cu încredere în sine cât PIB-ul din Zimbabwe e lucrul maxim care li se poate întâmpla cu o femeie.

Oppai bar (adică, Ţâţe Bar)

Nivelul hard al cluburilor soft de mai sus. Pentru mai multă credibilitate, fetele din Oppai bar susură clienţilor minciunile lor dulci la bustul gol. În funcţie de locantă, la unele doar te zgâieşti, la altele mai poţi să pui mâna.

Centrele de sănătate (Health Clubs)

Numele poate că seamănă confuzie printre culturişti, dar aici nu se trage de fiare. Se practică însă alte obiceiuri care sunt sănătate curată. De exemplu, dacă-ţi place să ţi se facă cu mâna, te duci la gară, la aeroport sau aştepţi să treacă regina. Dar dacă chiar îţi place să ţi se facă cu mâna, mergi la Health Clubs. În funcţie de loc, masajul de criză include nu doar finalizare manuală, ci şi orală sau… Sau ce? Sau fashion health.

Imekura (Image club)

Upgrade-ul fantezist al centrelor de sănătate. Costume, accesorii, scenarii. Aici poţi trăi situaţiile pe care realitatea ţi le refuză. Chestiile alea pe care le visezi treaz. Dacă eşti client service, de exemplu, poţi să mergi acolo şi să-i zici fetei (îmbrăcată în client): Nu, nu, nu! NU! Am zis nu, nu facem logoul mai mare pe ad print. Poţi s-o îmbraci în elevă de liceu, în fata de la non-stop, în vecina de la 3, poţi să te joci de-a doctorul, de-a hoţul şi studenta, de-a Mihaela, dragostea mea, de-a recenzoriţa şi burlacul, de-a interimarul şi suspendatul, de-a martorii lui Iehova care sună duminica la uşă. Cea mai populară fantezie în Japonia: joaca de-a trenuleţul. Nu human centipede, ci pipăitul în aglomeraţie: saloanele sunt decorate ca un vagon de tren, în care clientul înghesuie în voie corporatista plăpândă fără să fie amendat. În România, fantezia asta devine realitate la orice oră de vârf - pentru clientul român, un scenariu de succes ar fi vizionarea unui meci, cap-coadă, lângă o femeie care tace, calcă şi-i cară beri.

Saloanele roz (Pinku Saron)

Cu scenarii sau fără, costume sau fără, pe scurt, singurul serviciu este: scurtul. Special pentru corporatişti, unele saloane au program de matineu. Fetele lucrează chiar şi de la cinci dimineaţa. Pentru ca lefegiii să se bucure de un sex oral plăcut, nu ca ăla pe care îl înghit ei în fiecare zi în şedinţe.

Soapland

Locul în care ai şansa să duci pe bune maimuţa la englez. Teoretic, sunt băi, dușuri, dar cu un suflet inclus în preț. Chipurile, te simţeai atât de singur, încât aveai nevoie de cineva să te spele pe spate. Dar, ca să nu-şi ude hainele, s-a dezbrăcat şi ea să-ţi tragă o săpuneală s-o ţii minte. Dacă deschide cineva uşa şi te găseşte călare pe situaţie, contextul îţi permite s-o dai la-ntors. Poate mi-a zis doamna ceva, poate mi-a vorbit urât... Poate am alunecat pe săpun şi am căzut peste ea... Să nu ne pripim.

Schimbatul banilor la bancă, pachinko și industria sexului mi-au adus aminte de o întâmplare din Ecuador. Eram în Manta, într-o duminică. Merg cu câțiva prieteni la o terasă și cerem câte o bere și ceva de mâncare. Chelnerul ne spune, aaa, bere nu se poate, că sunt alegeri locale și nu am voie să servesc băutură. La o masă alăturată, doi turiști americani sorbeau liniștiți din două pahare de bere. Păi lor de ce le-ați servit? Nu le-am servit, a zis chelnerul. V-am zis că nu am voie să servesc. Am adus două beri la masă și atât. Ei și-or fi pus-o în pahare, ce-au făcut cu ea, e treaba lor.                                       

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp