Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Câteva întrebări puse de un „băiat de la țară” după ce a văzut, în plin câmp, un restaurant „cu bandă de refugiu”

Eu sunt din județul Neamț. M-am născut și am crescut acolo până am plecat la facultate. Într-un sat de pe valea Siretului, la nord de Roman. Am fost mereu interesat de cum se administrează județul, iar de o perioada de timp am acordat o atenție sporită atât administrației municipiilor din județ, cât și anumitor comune. Câteva comunități au făcut performanță, dar foarte multe comunități sunt la pământ.

Aceste gânduri s-au născut după ce am observat că, în județul Neamț, un restaurant în mijlocul câmpului avea bandă de refugiu făcută ca la carte, iar undeva departe de capitala de județ intrarea de pe drumul european E85 spre două comune cu un total de 13.713 de locuitori nu avea aceleași facilități. 

Mai trebuie specificat că restaurantul cu pricina este amplasat pe un drum județean și, comparat cu alte popasuri, nu este frecventat de către multă lume. De exemplu, cel mai cunoscut restaurant din județ, restaurantul istoric Hanul Ancuței, este plin de turiști și drumeți, dar nu are bandă de refugiu.

Astfel de observații ar trebui să îl facă pe orice cetățean interesat de mersul treburilor în județul lui să ia atitudine și să pună întrebări cu privire la cei care îi reprezintă. Înainte de a pune întrebări cu privire la cei care ne reprezintă în Consiliul Județean Neamț am decis să aflu eu câteva informații. O oră de lucru pe internet mi-a oferit rezultate „de neînchipuit”.

Județul Neamț este un județ cu o populație rurală covârșitoare. Mai mult de două treimi din totalul populației locuiește la țară. Institutul Național de Statistică menționează că, în urma recensământului populației și a locuințelor din 2011, 64% din populația județului Neamț locuiește la sate. Asta înseamnă că, din totalul de 452.900 de locuitori, 301.167 locuiesc la sat, iar 169.599 locuiesc un mediul urban. Nicio neclaritate până aici.

Nedumerirea cea mai mare survine din alte date statistice. Am vrut să văd cât de bine sunt reprezentați în Consiliul Județean Neamț cei peste 300.000 de cetățeni care sunt domiciliați în mediul rural. O sa vă mire. Din cei 33 de consilieri județeni, doar trei aveau domiciliul declarat în mediul rural. Adică doar 9,09%. Ei sunt domiciliați în comunele Borca, Tarcău și Bicazul Ardelean. La asemenea grad scăzut de reprezentare, nici nu îmi mai pun întrebări privind situația dezastruoasă din județ la capitolul investiții în infrastructura rurală. Din punct de vedere statistic, dacă interesele a 300.000 de oameni sunt reprezentate de către doar trei oameni, înseamnă că acești trei consilieri au fiecare câte 100.000 de mii oameni pe care trebuie să îi reprezinte. Incredibil de mult. Ar însemna cu 30.000 de persoane mai mult decât norma de alegeri pentru Camera Deputaților care presupune un deputat la 70.000 de oameni.

Așadar, datele sunt în felul următor: municipiul Piatra Neamț, cu o populație de 85.055 de locuitori, a dat Consiliul Județean Neamț un număr de 20 de consilieri. Asta înseamnă că fiecărui membru de consiliu județean îi este alocat un număr de 4252 de cetățeni cărora ar trebui să le apere interesele. Înseamnă de asemenea că un consilier din Piatra Neamț reprezentă interesele unui număr de cetățeni de 23 de ori mai mic decât colegul din mediul rural care reprezintă interesele a 100.000 de persoane.

La asemenea deficit de reprezentare, nici nu mă miră că de 26 de ani de la revoluție avem în continuare poduri improvizate pe Siret. E drept sunt departe de o așezare urbană ai cărei reprezentanți ar putea sesiza această lipsă la întâlnirile de consiliu județean. Sunt poduri precare care leagă o comună de alta și care pun în pericol viața a mii de călători în fiecare an

Municipiul Roman, cu o populație de 50.713 de cetățeni este reprezentat de către 4 consilieri județeni. Asta înseamnă că un consilier din Roman reprezintă interesele a 12.678 de cetățeni. De trei ori mai mulți decât numărul alocat unui consilier județean din municipiul Piatra Neamț. Mai departe, orașul Bicaz care numără 6543 de locuitori, a trimis în consiliul județean nu mai mult de 3 consilieri. Asta înseamnă un consilier la 2181 de persoane. Față de colegul din Bicaz, consilierul din mediul rural are un număr de persoane alocate de 45 de ori mai mare. Trebuie menționat că orașul Bicaz (6543) are un număr mai mic de locuitori decât comuna Săbăoani (9901 de locuitori ), care nu are niciun reprezentant în Consiliul Județean.

Nu mai are rost să amintesc faptul ca alte comune ca Horia (6000 de locuitori), Răucești (7700 de locuitori) sau Doljești (7220 de locuitori) sunt departe de a fi reprezentate în Consiliul Județean Neamț. Putem analiza și mai simplu, doar 3 din cele 78 de comune sunt reprezentate in Consiliul Județean Neamț. Adică nu mai mult de 3,84 % din totalul așezărilor rurale din județ.

La asemenea deficit de reprezentare, nici nu mă miră că de 26 de ani de la revoluție avem în continuare poduri improvizate pe Siret. E drept sunt departe de o așezare urbană ai cărei reprezentanți ar putea sesiza această lipsă la întâlnirile de consiliu județean. Sunt poduri precare care leagă o comună de alta (vezi cazul podului Adjudeni-Rotunda-Doljești) și care pun în pericol viața a mii de călători în fiecare an. Această disproporție creează de asemenea și situații hilare: un restaurant în mijlocul câmpului are bandă de refugiu, iar 15.000 de persoane care ar avea nevoie de o banda de refugiu își risca viața în fiecare zi oprind în mijlocul unui drum european.

La asemenea date care te lasă fără respirație, primul meu gând este că Romania este profund divizată de un sistem de tip apartheid pe care nimeni nu s-a gândit să îl schimbe. De această data nu mai vorbim de o discriminare bazată pe apartenență la o etnie, ci pe situații crase de disproporționalitate în implicarea în procesul legislativ județean a cetățenilor din mediul rural. Ca să nu mai vorbim că la nivel de reprezentant al guvernului în teritoriu, încă nu am auzit de cazuri în care prefectul are domiciliu la sat. Nu este cazul fiecărui județ, dar ar putea să fie cazul celor 11 județe unde mai mult de 60% din populație locuiește la țară, adică: Dâmboviţa (71,1%), Giurgiu (70,8%), Teleorman (67,6%), Neamț (64,0%), Vrancea (63,8%), Călăraşi (63,8%), Bistriţa-Năsăud (63,3%), Buzău (61,4%), Vaslui (61,3%), Olt (60,9%) şi Sălaj (60,7%).

Este evident că modernizarea României este strâns legată de un proces de urbanizare, dar mai cred că și un mod echitabil de reprezentare are foarte multe de spus în dezvoltarea județelor profund rurale. Departe de a întărâta o răscoală țărănească, dar nu mai putem accepta aceste diferențe mari ca de la cer la pământ.

Un prim pas în a remedia această măsură este de a constrânge partidele să aibă cote juste de reprezentanți ai mediului rural în consiliile județene din Romania. Ar fi cel mai demn. Nu cred că aș vedea o altă soluție, cel puțin pentru moment. Sunt destul de mici șansele ca satul românesc să fie bine reprezentat în consiliile județene fără să aplicăm o lege a reprezentabilității echitabile. Politicienii de la centru vor avea mereu preferințe urbane (avem dovada), iar cei din teritoriu care locuiesc în zonele urbane, nu au interes să împartă puterea cu cei din mediul rural. Politicianul de la țară nu este încă atât de puternic să se impună pe listele partidului pentru consiliul județean, și nici nu există în mediul rural o formă de solidaritate județeană care să oprească acest cerc vicios. Ar fi politicieni care mi-ar spune că cei de la oraș cu experiență în Consiliul Județean, știu mai bine care ar fi nevoile din mediul rural. Nu mă conving defel; realitatea bate retorica. Mă întreb: oare nu suntem cu toții cetățeni cu drepturi și obligații egale în țara asta? De ce cei din centrele urbane beneficiază de o situație atât de privilegiată, iar cei de la țară sunt doar buni de adunat voturi și bătut din poartă în poartă? Oare o sa fie la fel și în urma alegerilor locale din iunie? Nimic nu se prevede diferit în ciuda dorinței mele de schimbare. Partidele noi și mici ar putea începe cu asemenea practici, dar diferența ar face-o schimbarea de comportament a partidelor mari, mai ales că partidele mici au și mai puține șanse de a avea simpatizanți în mediul rural.

De unde vine totuși salvarea pentru acest fenomen dăunător dezvoltării întregului județ? Greu de spus. Uneori mă gândesc la faptul că poate mai multe femei în consiliile județene ar putea fi un element critic și un factor de balanță. Poate. În Consiliul Județean Neamț avem două. Este un început bun, dar nu garantează nicio schimbare.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am fost de mai multe ori in concediu in Judetul Neamt, un judet frumos si plin de atracții turistice. Si nu este vorba doar de cele arhicunoascute ci si de un sistem foarte civilizat și atractiv de pensiuni si hoteluri. Majoritatea situate la limita dintre sat și oras si construite cu bani europeni și economii făcute din munca in alte tari. Nu am decat cuvinte de lauda pentru toti cei care au avut asemenea initiative si care sunt mai mult decat primitori. Cea mai mare surpriza a fost un hotel aflat in satul Horea lânga oraul Roman. O splendoare atunci cand am fost acolo in 2014 si sper din toata inima sa fie si acum la fel. Elegant, rafinat, putea fi cu usurinta trecut la patru stele cu absolut tot ce trebuie ca sa te simti bine ca turist. In plus avea locuri de parcare amenajate și un restaurant cu terasa unde ni s-a servit cel mai bun mic dejun posibil la o ora extrem de matinala. Drumul pana la hotel era asfaltat si acceptbil chiar daca nu era ditamai soseaua, avand pe margine vaci culcate in iarba si rumegand in caldura torida. Cred ca ar fi un deliciu pentru turisti de prin alte parti. Ma intreb daca proprietarii acestui hotel au un cuvant de spus in mersul treburilor in zona in care locuiesc? Pentru ca dinafara toate satele prin care am trecut pareau mici orasele pline de case noi si moderne si cu o multime de flori peste tot. Soseaua dintre Roman si Piatra Neamt se asfalta chiar daca nu era plina de gropi ca in alte parti. Am trecut muntii pe ploaie pe la Cheile Bicazului si am fost surpinsa sa gasim asfalt in buna stare si pe serpentine pana in varf de munte. Asa ca impresia mea a fost ca judetul Neamt sta foarte bine la capitolul turism si deci cineva a fost preocupat de acest aspect. Cat despre reprezentarea politica sigur ca partidele ar trebui sa cultive si oameni care locuiesc la sat dar ma intreb daca sunt acolo oameni interesati sa-si lase deoparte alte interese si sa faca politica. Sunt multi locuitori la sate dar ce componenta sociala au? Cati dintre cei care fac studii, fac afaceri si asa mai departe sunt atrasi in zona de decizie politica? Articolul foarte bine scris ar fi trebuit sa intre mai in adancul acestor sate/orase si a problemelor lor reale. Si sunt convinsa că odata deschisa problema se va face si acest lucru.
    • Like 0
  • Apropo ca ai adus vorba de Hanul Ancutei si de drumuri ...E85 este un fel de granița cu județul Iași ..cum mergi spre Roman pe dreapta din cand in cand apar tot felul de drumuri care strabat campurile spre diverse sate sau comune( probabil ca si pe stânga ,dar n.am făcut atenție pentruca eu mergeam la dreapta )..daca tot ai timp de făcut calcule si statistici,identifica acele drumeaguri ( au cod ) si vezi ce sume au fost alocate in ultimii 25 de ani pentru " amenajare".. .. Ai sa te sufoci de ras...ar putea fi acum autostrăzi suspendate la cati bani s.au hacuit...unde s.au dus banii?? Campanii electorale...dar nu al primăriilor de care aparțin drumurile,nuuu, cele de judet,asa se spală banii publici !!! Din greșeală am făcut vreo 10 ani politica ..am cunoscut toate " vedetele " politicii ..Base, Tariceanu,Fene,Movila,Carlan,...toti o apa s.un pământ...acum mi.a trecut si nu mai merg la vot nici daca mama candidează !
    • Like 0
  • avem voie sa ne intrebam, avem voie sa punem intrebari la care nimeni nu va da un raspuns, avem voie sa manifestam, sa strigam si ei sa-si vada de treburile lor adica de hotii si de facut bani pentru familiile lor si pentru partide..........eu cred ca am pierdut partida si partidele au castigat, pot fura in continuare si nimic nu se va intampla decat accidental mai sta un politician cateva zile in cercetari si apoi acasa la palat.... asta este......... au dat gazul, petrolul, bancile, chiar si apa minerala, padurile si panaturile fertile.... ce ar mai fi de dat.???? ei au castigat si noi suntem niste tampiti............. parerea mea.......
    • Like 3
  • Articolul e bun, dar pornește de la o premisă falsă, și anume că candidații (cacofonie absolut intenționată) la primărie/etc ar avea cea mai mică intenție să facă ceva în sprijinul cetățenilor obișnuiți.
    • Like 3
    • @ Dann Addrian
      corect, premisa falsa, ca candidatul (cacofonoe intentionata) la primarie doreste sa fure cu sarg si abnegatie, conform statutelor partidului care-l sprijina si adn-ului stramosesc, deci, nu numai ca candidatul doreste el este si fortat sa faca acesta pentru a supravietui fizic si apoi pentru a-si indestula partidul si din acest amalgam nu mai poate scapa, caci chiar daca doreste sa iasa din angrenaj, el este repus la loc prin intimidare si santaj ... exemplul concret este joannis, presedintele, avand in vedere capacitatile sale a fost impins pana la varful piramidei, noroc ca echipa opusa a impins-o in varf pe kovesi :)
      • Like 1


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult