Eu sunt din județul Neamț. M-am născut și am crescut acolo până am plecat la facultate. Într-un sat de pe valea Siretului, la nord de Roman. Am fost mereu interesat de cum se administrează județul, iar de o perioada de timp am acordat o atenție sporită atât administrației municipiilor din județ, cât și anumitor comune. Câteva comunități au făcut performanță, dar foarte multe comunități sunt la pământ.
Aceste gânduri s-au născut după ce am observat că, în județul Neamț, un restaurant în mijlocul câmpului avea bandă de refugiu făcută ca la carte, iar undeva departe de capitala de județ intrarea de pe drumul european E85 spre două comune cu un total de 13.713 de locuitori nu avea aceleași facilități.
Mai trebuie specificat că restaurantul cu pricina este amplasat pe un drum județean și, comparat cu alte popasuri, nu este frecventat de către multă lume. De exemplu, cel mai cunoscut restaurant din județ, restaurantul istoric Hanul Ancuței, este plin de turiști și drumeți, dar nu are bandă de refugiu.
Astfel de observații ar trebui să îl facă pe orice cetățean interesat de mersul treburilor în județul lui să ia atitudine și să pună întrebări cu privire la cei care îi reprezintă. Înainte de a pune întrebări cu privire la cei care ne reprezintă în Consiliul Județean Neamț am decis să aflu eu câteva informații. O oră de lucru pe internet mi-a oferit rezultate „de neînchipuit”.
Județul Neamț este un județ cu o populație rurală covârșitoare. Mai mult de două treimi din totalul populației locuiește la țară. Institutul Național de Statistică menționează că, în urma recensământului populației și a locuințelor din 2011, 64% din populația județului Neamț locuiește la sate. Asta înseamnă că, din totalul de 452.900 de locuitori, 301.167 locuiesc la sat, iar 169.599 locuiesc un mediul urban. Nicio neclaritate până aici.
Nedumerirea cea mai mare survine din alte date statistice. Am vrut să văd cât de bine sunt reprezentați în Consiliul Județean Neamț cei peste 300.000 de cetățeni care sunt domiciliați în mediul rural. O sa vă mire. Din cei 33 de consilieri județeni, doar trei aveau domiciliul declarat în mediul rural. Adică doar 9,09%. Ei sunt domiciliați în comunele Borca, Tarcău și Bicazul Ardelean. La asemenea grad scăzut de reprezentare, nici nu îmi mai pun întrebări privind situația dezastruoasă din județ la capitolul investiții în infrastructura rurală. Din punct de vedere statistic, dacă interesele a 300.000 de oameni sunt reprezentate de către doar trei oameni, înseamnă că acești trei consilieri au fiecare câte 100.000 de mii oameni pe care trebuie să îi reprezinte. Incredibil de mult. Ar însemna cu 30.000 de persoane mai mult decât norma de alegeri pentru Camera Deputaților care presupune un deputat la 70.000 de oameni.
Așadar, datele sunt în felul următor: municipiul Piatra Neamț, cu o populație de 85.055 de locuitori, a dat Consiliul Județean Neamț un număr de 20 de consilieri. Asta înseamnă că fiecărui membru de consiliu județean îi este alocat un număr de 4252 de cetățeni cărora ar trebui să le apere interesele. Înseamnă de asemenea că un consilier din Piatra Neamț reprezentă interesele unui număr de cetățeni de 23 de ori mai mic decât colegul din mediul rural care reprezintă interesele a 100.000 de persoane.
La asemenea deficit de reprezentare, nici nu mă miră că de 26 de ani de la revoluție avem în continuare poduri improvizate pe Siret. E drept sunt departe de o așezare urbană ai cărei reprezentanți ar putea sesiza această lipsă la întâlnirile de consiliu județean. Sunt poduri precare care leagă o comună de alta și care pun în pericol viața a mii de călători în fiecare an
Municipiul Roman, cu o populație de 50.713 de cetățeni este reprezentat de către 4 consilieri județeni. Asta înseamnă că un consilier din Roman reprezintă interesele a 12.678 de cetățeni. De trei ori mai mulți decât numărul alocat unui consilier județean din municipiul Piatra Neamț. Mai departe, orașul Bicaz care numără 6543 de locuitori, a trimis în consiliul județean nu mai mult de 3 consilieri. Asta înseamnă un consilier la 2181 de persoane. Față de colegul din Bicaz, consilierul din mediul rural are un număr de persoane alocate de 45 de ori mai mare. Trebuie menționat că orașul Bicaz (6543) are un număr mai mic de locuitori decât comuna Săbăoani (9901 de locuitori ), care nu are niciun reprezentant în Consiliul Județean.
Nu mai are rost să amintesc faptul ca alte comune ca Horia (6000 de locuitori), Răucești (7700 de locuitori) sau Doljești (7220 de locuitori) sunt departe de a fi reprezentate în Consiliul Județean Neamț. Putem analiza și mai simplu, doar 3 din cele 78 de comune sunt reprezentate in Consiliul Județean Neamț. Adică nu mai mult de 3,84 % din totalul așezărilor rurale din județ.
La asemenea deficit de reprezentare, nici nu mă miră că de 26 de ani de la revoluție avem în continuare poduri improvizate pe Siret. E drept sunt departe de o așezare urbană ai cărei reprezentanți ar putea sesiza această lipsă la întâlnirile de consiliu județean. Sunt poduri precare care leagă o comună de alta (vezi cazul podului Adjudeni-Rotunda-Doljești) și care pun în pericol viața a mii de călători în fiecare an. Această disproporție creează de asemenea și situații hilare: un restaurant în mijlocul câmpului are bandă de refugiu, iar 15.000 de persoane care ar avea nevoie de o banda de refugiu își risca viața în fiecare zi oprind în mijlocul unui drum european.
La asemenea date care te lasă fără respirație, primul meu gând este că Romania este profund divizată de un sistem de tip apartheid pe care nimeni nu s-a gândit să îl schimbe. De această data nu mai vorbim de o discriminare bazată pe apartenență la o etnie, ci pe situații crase de disproporționalitate în implicarea în procesul legislativ județean a cetățenilor din mediul rural. Ca să nu mai vorbim că la nivel de reprezentant al guvernului în teritoriu, încă nu am auzit de cazuri în care prefectul are domiciliu la sat. Nu este cazul fiecărui județ, dar ar putea să fie cazul celor 11 județe unde mai mult de 60% din populație locuiește la țară, adică: Dâmboviţa (71,1%), Giurgiu (70,8%), Teleorman (67,6%), Neamț (64,0%), Vrancea (63,8%), Călăraşi (63,8%), Bistriţa-Năsăud (63,3%), Buzău (61,4%), Vaslui (61,3%), Olt (60,9%) şi Sălaj (60,7%).
Este evident că modernizarea României este strâns legată de un proces de urbanizare, dar mai cred că și un mod echitabil de reprezentare are foarte multe de spus în dezvoltarea județelor profund rurale. Departe de a întărâta o răscoală țărănească, dar nu mai putem accepta aceste diferențe mari ca de la cer la pământ.
Un prim pas în a remedia această măsură este de a constrânge partidele să aibă cote juste de reprezentanți ai mediului rural în consiliile județene din Romania. Ar fi cel mai demn. Nu cred că aș vedea o altă soluție, cel puțin pentru moment. Sunt destul de mici șansele ca satul românesc să fie bine reprezentat în consiliile județene fără să aplicăm o lege a reprezentabilității echitabile. Politicienii de la centru vor avea mereu preferințe urbane (avem dovada), iar cei din teritoriu care locuiesc în zonele urbane, nu au interes să împartă puterea cu cei din mediul rural. Politicianul de la țară nu este încă atât de puternic să se impună pe listele partidului pentru consiliul județean, și nici nu există în mediul rural o formă de solidaritate județeană care să oprească acest cerc vicios. Ar fi politicieni care mi-ar spune că cei de la oraș cu experiență în Consiliul Județean, știu mai bine care ar fi nevoile din mediul rural. Nu mă conving defel; realitatea bate retorica. Mă întreb: oare nu suntem cu toții cetățeni cu drepturi și obligații egale în țara asta? De ce cei din centrele urbane beneficiază de o situație atât de privilegiată, iar cei de la țară sunt doar buni de adunat voturi și bătut din poartă în poartă? Oare o sa fie la fel și în urma alegerilor locale din iunie? Nimic nu se prevede diferit în ciuda dorinței mele de schimbare. Partidele noi și mici ar putea începe cu asemenea practici, dar diferența ar face-o schimbarea de comportament a partidelor mari, mai ales că partidele mici au și mai puține șanse de a avea simpatizanți în mediul rural.
De unde vine totuși salvarea pentru acest fenomen dăunător dezvoltării întregului județ? Greu de spus. Uneori mă gândesc la faptul că poate mai multe femei în consiliile județene ar putea fi un element critic și un factor de balanță. Poate. În Consiliul Județean Neamț avem două. Este un început bun, dar nu garantează nicio schimbare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.