Ca un fel de refugiu de multele inconveniente ale vieții, Dumnezeu, în înalta sa bunăvoință, a dat omului râsul, cu toată scara, de la zâmbetul ironic până la clocotirea homerică.

Pe un stâlp al presei de chiloți din România a apărut o mare „dezvăluire”: fiul lui Dăncilă e adoptat de când abia se născuse și fusese abandonat în spital de genitoarea lui, o amărășteancă din Teleorman.

Simona trimite o dreaptă adâncă și aspră, pe reverul Svitolinei, care nu mai poate decât să arunce o minge moale, țopăită, la nici 2 m de fileu. Simona vine în față și are la dispoziție aproape trei sferturi de teren liber pentru a expedia lejer obiectul în cros.

Cine a crezut că secția pentru Investigarea Magistraților, pe scurt SECȚIA, condusă de facto de către matraca lui T. Toader, Adina Independența Florea, se va ocupa numai cu distrugerea magistraților puși pe lista neagră de PSD, începând cu fostul procuror DNA Kovesi, a dovedit o întristătoare îngustime de minte.

Dacă ar fi să definim Oscar 2019 cu niște cuvinte cheie, ca pe net, acestea sunt: storcătoare de lacrimi, istoriseli, blaxploitation (rețete de succes cu negri), gaysbian, adică, homosexualul, prietenul nostru.

Copiii veniți pe lume în ziua de 2 martie 1989 împlinesc astăzi 30 de ani. Au răsărit din cenușa lui Liviu Babeș, brașoveanul care s-a aprins și a ars ca un fulg de pasăre pe zăpadă.

O idee care s-a conturat și este strigată de câțiva ani încoace: toate partidele și toți politicienii sunt o apă ș-un pământ, Se, De, Le, Re, Me, Pe, „aceeași mizerie”. În rea măsură, așa și este: în toată clasa politică dăm peste corupție, hoție, demagogie, cinism, fățărnicie. În 30 de ani de gazetărie, subsemnatul pot să spun că nu am întâlnit nici măcar un politician cinstit și fără bube sub piele.

Într-un scheci minunat din televiziunea ante `89, Marin Moraru, subalternul total, își însoțește directorul, venit cu alai în inspecție, pe acoperișul clădirii. Aici, niște praf pică pe umărul șefului: Sluguță, nu numai că îl perie pe șeful, el inovează formidabil în materie, luând un pumn de moloz și turnându-și-l pe chelie, să-i curgă peste ochii de câine credincios...

„Fac tot ce pot ca să-i ponegresc cât mai mult pe juriști, pentru ca să fie cât mai puțini studenți care să aleagă această profesie. Trebuie să compromitem această carieră până acolo încât să nu fie îmbrățișată decât de cei care nu vor să cunoască nimic altceva decât paragrafe.”

„Come mierda, cabrón!”, asta e tot ce aș vrea să-i spun lui Toni Nadal, că mai multe înjurături în spaniolă nu știu.