Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce n-a făcut nici PCR – Justiție cu circuit închis

Cine a crezut că secția pentru Investigarea Magistraților, pe scurt SECȚIA, condusă de facto de către matraca lui T. Toader, Adina Independența Florea, se va ocupa numai cu distrugerea magistraților puși pe lista neagră de PSD, începând cu fostul procuror DNA Kovesi, a dovedit o întristătoare îngustime de minte. Prin cheremul lui T. Toader, SECȚIA va fi unica secție de pe această planetă care nu face parte dintr-un întreg, este scoasă de sub autoritatea Parchetului General, ca o mână care se mișcă separată de corp, sub controlul exclusiv al lui T. Toader.

Astfel, activitatea SECȚIEI va fi mult mai amplă. Până când DNA o să fie complet paralizată sau desființată, dosarele politicienilor sau clienților partidului Dragnea vor fi înșfăcate de pe masa procurorilor DNA și aruncate în sertarele SECȚIEI.

De trei ori a cerut SECȚIA ca DNA să-i predea dosarul lui însuși Dragnea, TEL DRUM. În primele două tentative, nu s-a formulat nicio justificare, mizându-se pur și simplu pe intimidarea procurorilor anticorupție.

Care, însă, au rezistat. 

A treia oară, SECȚIA a mințit pur și simplu: că ar fi, pe undeva în dosar, agățat și un magistrat, prin urmare, să i se dea ditamai dosarul de fraudare de fonduri europene, care-i stă în cârcă lui Dragnea. DNA a replicat sec: nu există nici picior de magistrat în dosar.

Avem, deci, stimați concetățeni care vă duceți la culcare, o a doua Justiție în România. Partidul Comunist își înființase magazine cu circuit închis, numai pentru nomenclatura de partid. Partidul Dragnea e mult mai tare, și-a făcut Justiție cu circuit închis, numai pentru nomenclatura de partid și dușmanii ei.

Jandarmii sunt pregătiți cu muniție de război ca să facă ordine dacă vor ieși oamenii în stradă. Ne prăvălim în bezna de dinainte de `89... 

Putem să înțelegem acum, cei care am trăit acea zi, de ce, în dimineața de 22 Decembrie, s-a amânat deschiderea unui foc de mitraliere asupra zecilor de mii de manifestanți din fața Comitetului Central. Pentru că Ceaușescu a zbierat, cu limbă de moarte: Tovarăși, rămâneți pe locurile voastre!

Și tovarășii au rămas...

Acum, a venit timpul ca tovarășii să apese, în fine, pe trăgaci.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Lucian Pahontu reactie / sursa foto: Inquam Photos

Reamintim că, săptămâna trecută, Recorder a publicat o investigație cu titlul „Biografia ascunsă a generalului Pahonțu: a făcut parte din trupele de represiune ale lui Ceaușescu și a participat la masacrul din 21 decembrie 1989”. De asemenea, la o zi distanță, Snoop a publicat un material cu titlul „Generalul Pahonțu, de neclintit. Cum a scăpat șeful SPP 18 ani fără o decizie CNSAS privind legăturile sale cu Securitatea”.

Citește mai mult

Politistul si batranica / sursa foto: captura Digi24

Nu am înțeles niciodată gestul. Nici azi nu îl înțeleg. Confiscarea are o logică birocratică - discutabilă, dar logică. Strivirea nu are nicio logică. Strivirea este un act de dominație. Este un mod de a spune: tu nu contezi. Este o lecție despre cine are dreptul să existe în spațiul public și cine nu.

Citește mai mult

Cinematograf Paris / sursa foto: Profimedia

În anii 1990, când am început să mă duc regulat la Paris, mai întâi în vacanţe lungi, apoi făcând naveta la lucru, constituiam frecvent subiect de mirare pentru oamenii locului, parizieni de mai multe generaţii, care nu mai cunoscuseră oameni veniţi din foste regimuri totalitare, ca mine.

Citește mai mult