Cu 210 ani în urmă, pe 15 septembrie 1812, Moscova era cuprinsă de incendii uriașe și explozii declanșate de către ruși. Pentru că intrarea armatei lui Napoleon în oraș nu mai putea fi oprită, au ales autodistrugerea. Și n-a fost vorba de tactica „pământului pârjolit”, care înseamnă arderea grânelor, otrăvirea fântânilor, uciderea animalelor.

Printr-o considerabilă sforțare a celor mai înalte instituții juridice din România, CîCîRî și ÎCîCîJ, în 557 cauze penale aflate în urmărire sau în fața instanțelor, magistrații vor fi obligați să constate încetarea proceselor și înlăturarea răspunderii penale pentru infracțiuni de corupție, mită, trafic de influență și fraudare de fonduri europene – anunță DNA. Prejudiciul în aceste dosare este de 1,2 miliarde euro, bani pe care hoții i-au găbjit de la stat fără să mai poată fi pedepsiți.

•Te cutremuri înainte de a încerca să analizezi ce se întâmplă în Iran. Pentru că i-a scăpat o șuviță de păr de sub broboada islamică, tânăra Mahsa Amini a fost torturată și ucisă în sediul Poliției. Pentru că mii de femei iraniene se revoltă acum împotriva bestialității regimului teocratic, Parlamentul de la Teheran a votat, după omorârea a sute de manifestanți ieșiți în stradă, pedeapsa cu moartea pentru cei aproape 15.000 de protestatari arestați.

Primesc în cutia poștală o epistolă de la primărița sect. 1, dna Clotilde Armand. Mă anunță că pot beneficia, în calitate de cetățean al sect. 1 în vârstă de peste 18 ani, de un tichet anticriză în valoare de 1000 lei. Pe care îl pot folosi la îmbunătățirea din punct de vedere energetic a locuinței mele. Bun și frumos, îi iau, nu-i dau.

O matahală tatuată cu ciocane și seceri mârâie: „Ce, bă, te uiți urât la mine?!”. Și se năpustește asupra unui om care pare firav și lipsit de apărare, zbierând că îi va rupe capul.

Doi amici, Niţă şi Ghiţă, şed la o masă în berărie şi vorbesc încet despre cine ştie ce. Uşa stabilimentului se deschide cu zgomot, şi intră foarte vesel un muşteriu nou, un om mai mult tânăr ca bătrân. După toate aparenţele, soseşte dintr-un alt stabiliment similar, unde trebuie să fi stăruit mult. Noul-sosit se uită la mesele ocupate, pare c-ar căuta o cunoştinţă, şi-şi opreşte în sfârşit privirile asupra celor doi amici. Cu pas mai mult hotărât decât sigur, vine drept la masa lor.

În comentariul precedent, privind comportamentul de Sturmbannführer al premierului Karl Nehammer față de România, puneam cititorilor întrebarea: „Să ne amintim că Hitler a fost austriac?”. Opiniile au fost de tot felul. Am și eu un răspuns la întrebare: acesta este NU.

Românoșii de pe timpul lui Dragnea, după ce au stat o vreme în adormire, emit acum din nou strigăte de luptă cu ocazia faultului grosolan aplicat României de către Austria. Să dăm Austria în judecată la CJUE, să boicotăm candidatura aceleiași la șefia OSCE (candidatură la care tocmai ce a renunțat), să lepădăm tot ce e austriac p-acilea, în schimb, să nu mai mergem la ski în Innsbruck și Kitzbuhel.

Am scris acest articol în 1989. Recitindu-l, constat că propune un concept neobișnuit, cu semnificații cât se poate de actuale: caracterul negativ al informației. Prețul înlăturării ziarului de ieri. Drept care, să zicem că îl republic, cu toate că nu mai știu dacă atunci l-am publicat undeva.

Nu e de mirare nerușinarea cu care ministrul Bode atacă în instanță decizia Universității Babeș-Bolyai, cea care i-a acordat titlul de doctor, de a-i reanaliza teza de doctorat. Omul nu face decât să urmeze cu sârguință exemplul șefului său de partid și de guvern.