Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Plagiatul premierului general – lichidat cu foc împrăștiat

Cristian Tudor Popescu

De 30 și ceva de ani încoace, toate legile și deciziile fabricate pentru Justiția română au fost în favoarea infractorilor, încurajându-i să comită fărădelegi în continuare. Prin urmare, hotărârea CCR privind doctoratele și plagiatele se înscrie în buna tradiție a grijii pentru răufăcători, în special pentru cei cu funcții și grade, din statul nostru.

Tot ce s-a plagiat și are semnătura ministrului Educației, rămâne bun plagiat. Fiind folosit apoi de plagiator, doctoratul calp produce efecte juridice în societate – tocmai aceste efecte (funcții, bani) îl fac intangibil pentru CNADTCU și Comisiile de Etică ale Universităților, potrivit CCR.

E ca și cum un hoț fură o mașina și, dacă o înregistrează pe numele lui și se plimbă cu ea, proprietarul nu mai are dreptul să reclame furtul.

Plaga plagiatelor supurează de decenii. Nici nu cred că mai e posibil să fie chiuretată, chiar dacă ar exista un batalion de Emilii Șercan. Dar decizia asta hidoasă a Gardienilor Constituției, dați-mi voie să raționez că are o țintă precisă, nu e pentru gloata copiștilor. Partidul PSDNL fiind majoritar nu numai în Parlament, ci și în CCR, retează o funie cu tinichea atârnată de bocancul generalului Ciucă. Prim-ministrul s-a folosit de funcție și de guvernul său pentru a pune talpă verificării tezei de doctorat a d-sale, acuzată public de plagiat. E însă o soluție cu suspendare, care nu exclude riscul prăbușirii. Și atunci, Gardienii PSDNL rezolvă problema definitiv – o amnistie pentru toți plagiatorii, ca să scape un singur ins- ce-i drept, premier general.

Vi se pare o nebunie? O mârșăvie? Vi se pare strigător la cer? După ce ne-a fost aruncat în cap, tocmai din înaltul cerului albastru, pachetul legilor Securității, are mai mult sens să sapi o groapă în pământ și să strigi în ea.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Cristian Păun - ASE

„Magistrații sunt puși să valideze constituțional o măsură care e împotriva lor. (…) E un conflict de interese evident, care nu știu cum se poate rezolva.” Foto: Facebook Cristian Păun

Citește mai mult

Educatie-

Vă scriu dintre bănci încă pline de firimituri, foi mototolite și carioci fără capac. E liniște acum, copiii sunt la ora de sport, dar am în urechi încă agitația lor de dimineață, cu ghiozdane care se trântesc și întrebări puse pe fugă: „Domnu’, azi citim din poveste?”, „Domnu’, mi s-a rupt creionul, pot să iau altul?”

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult