Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Antrenorul Simona Halep!

Simona Halep.

 După despărțirea de Darren Cahill, spuneam că Simona e capabilă, cu tot ce a acumulat până la 30 de ani, să fie propriul ei antrenor. Am avut acum, în sferturi la Dubai, împotriva lui Ons Jabeur, un exemplu excelent. Superîndemânatica tunisiancă a produs destule mingi de mare spectacol, cu scurte, taiuri de rever și de dreapta sau forehand-uri „măturătoare”. Însă grosul punctelor care i-au adus victoria, Simona le-a făcut jucând-o pe Jabeur cu mingi adânci și înălțate în preajma zonei centrale a liniei de fund, cu precădere spre rever, ca să nu deschidă unghiuri pentru dreapta explozivă a nr-lui 10 mondial. Jabeur n-a avut nici răbdarea, nici „umilința” să nu mai lovească atât de des tare, decisiv, și greșelile, forțate și neforțate, s-au adunat. Meci tactic de manual, Simona Halep!

Totuși, nu pot să nu observ unele momente de derută la serviciu ale Simonei, care erau s-o coste scump în primul set. Și faptul că nu a atacat suficient de agresiv serviciul 2 moale al lui Ons. Astfel de șovăieli ar fi taxate nemilos de adversara din semifinală, Jelena Ostapenko, aflată în forma ei „nebună”, pe care Simona o știe bine!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

 Eliza Yokina

Atunci când ne gândim la arhitectură și sustenabilitate, ne ducem mereu spre consistență: fațade și dosuri, începuturi și sfârșituri. Dar ce se întâmplă când această logică a ordinii este pusă față în față cu ceea ce îi scapă prin definiție — informalul, nestructuratul, ceea ce nu poate fi clasificat?

Citește mai mult