Ce am văzut aseară în București: mii de oameni au ieșit în stradă, la -4 grade, la cel mai mare protest post-Colectiv

„Ne vedem la tanc”. E reperul pe care Vitali, ghidul nistrean, ni l-a dat cu o seară înainte de a porni spre Tiraspol. Nu la vreun turn cu ceas, nu la statuia vreunui ilustru scriitor sau lângă vreun palat în stil baroc. Bănuiam că excursia în Transnistria va fi diferită față de orice altă destinație vizitată până acum, știam că e unul din acele locuri din Europa răsăriteană cu conflicte înghețate, nu îngropate, însă voiam să aflu cum se traduce acest lucru în viața cotidiană a locuitorilor săi.

Fiecare copil din clasă a primit o scrisoare de la profesorul lor de engleză, care pleacă. Se intitulează „You are all idiots." HR-ul, așa cum proful mărturisește, i-a spus că titlul e „not appropriate” și „potentially actionable". L-a păstrat oricum, pentru că, scrie el, copiii știu deja că le-o spune cu afecțiune — așa cum (tot cu afecțiune) își descrie și pisicile drept „not the sharpest tools in the shed" (nu cele mai inteligente), pentru că intră zilnic, cu capul înainte, în aceeași ușă de sticlă.

Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, muzicianul Damian Drăghici a vorbit despre credința sa în Dumnezeu și cum s-a schimbat aceasta de-a lungul timpului.

Într-o abordare matură, pe termen mediu și lung, PNL și persoane ca Oana Gheorghiu și Dragoș Pîslaru ar trebui să se intersecteze în primul rând pentru că valorile lor sunt comune din punct de vedere doctrinar.

Tudor Giurgiu este o combinație aparte de visător și de tip pragmatic. Îți trebuie un soi de idealism să-ți propui să faci cel mai tare festival de film din România, dar ai nevoie de mult pragmatism să-l ții viu timp de 25 de ani!