„Dacă tu nu poți să faci mișto de tine, atunci n-ai ce căuta pe o scenă de stand-up”. Interviu cu Sergiu Floroaia

Comediantul Sergiu Floroaia a vorbit pentru Republica.ro despre cum verifică dacă mai are umor urcând des pe scenă, ce tip de energie imprimă one line-ul numerelor lui și despre emoțiile pe care le mai are în ciuda faptului că face standup de mai bine de 10 ani.

Apare în noul serial Comedy Club, se ține de parodii muzicale și de virale și e singurul one-liner dintre comedianții români. Are și un blog cu interviuri despre standup, elogii de la comedianți din străinătate și premii pentru umor. 

Sergiu Floroaia a explicat de ce face standup comedy, ce replici le dă cârcotașilor și cum se trăiește din glume scurte. 

Când ți-ai dat seama că ai umor? Când ți-ai dat seama că poți trăi din el?

Asta cu momentul în care mi-am dat seama că am umor e ciudată. Nu mai știu care a fost primul moment. Au fost mai multe în care am crezut că am umor, dar senzația asta se tot duce și se întoarce. D-asta urc des pe scenă. E ceva ce simt constant nevoia să verific că mai este acolo. Câteodată e.

Am crezut că pot trăi din stand-up comedy mai devreme decât puteam efectiv. Adică am renunțat la jobul pe care îl aveam atunci și dup-aia a fost o perioadă destul de grea cu banii. Încă nu sunt foarte sigur că se poate, cel puțin cu stilul de umor pe care îl am eu.

De ce faci standup comedy?

Fiindcă te forțează să vezi altfel lumea. Să-ți pui probleme pe care alții nu și le pun. Să observi lucruri pe care alții nu le observă. A… și pentru bani.

Ce rigori îți impune într-un număr de standup calitatea de one liner? Trebuie să îl structurezi într-un anume fel?

Glumele sub formă de one-liner sunt glume scurte dintr-o propoziție sau două. Ceea ce te forțează să fii concis, să creezi imaginile pe care vrei să le proiectezi în mintea spectatorului în cât mai puține cuvinte. Atât în prima parte a glumei, setup, cât și în cea de-a doua, punchline.

Stilul ăsta de glume are mai puțină “poveste” și oamenilor le plac poveștile, dar și mai puțină energie, ceea ce, din nou, e important. D-asta nu e un stil care prinde la marea masă. Plus că uneori te poate pune să gândești, să trebuiască să faci anumite legături, nu ți se dă totul mură-n gură.

De ce ai optat pentru one line, o formă mai restrictivă și mai puțin practicată la ora actuală?

A venit natural. Când am urcat pentru prima dată pe scenă am făcut genul ăsta de glume scurte, chiar fără să știu că afară mai erau oameni care îl făceau, că era un gen. Afară, adică în alte țări, nu pe stradă. Am încercat și storytelling, dar nu este “my cup of tea”.

Cât de des schimbi un număr? Cum îți dai seama când expiră?

Din păcate, mult mai rar decât este recomandat. Mai schimb câte o glumiță sau două din setul meu obișnuit de club, set care are vreo 25 de minute și cam 100 de glume. Dar într-o sută de glume dacă schimbi doar câte o glumă sau două pare că se schimbă incredibil de greu.

Ce faci când te confrunți cu un public dificil? Cât de des dai peste cârcotași? Ai vreunul preferat?

Public dificil poate înseamna un grup de oameni care nu apreciază stilul meu sau care nu se poate abține de la comentarii sau care a venit cu alte așteptări sau mai știu eu ce. Iar reacția mea depinde de ce fel de public vorbim.

Dar când dau peste cârcotași nu este deloc o problemă. Replicile vin ușor după mai bine de 10 ani de când fac stand-up. A fost la un moment dat un tip căruia i-a sunat telefonul în timpul show-ului și i-am dat o replică deja clasică legată de mama lui. Amuzant a fost că am insistat. M-am dus până în pânzele albe. Acum, s-ar putea ca eu să mă fi distrat mai mult decât oamenii din sală, dar a fost superb. Înregistrarea audio este și pe YouTube-ul meu.

Care e limita umorului tău?

Nu cred că există subiecte pe care un comediant ar trebui să le evite, ci doar anumite abordări ale unor subiecte.

Cât de importantă e autozeflemeaua pentru el?

Eu fac foarte multe glume pe seama mea. Dar mă și laud pe scenă. Cred că dacă tu nu poți să faci mișto de tine, atunci n-ai ce căuta pe o scenă de stand-up. Sau într-un juriu de emisiune de umor.

Scriai și un comedy blog, pe care publicai interviuri. Ultimul articol e din iunie 2015. Te-ai lăsat de blog?

Nu m-am lăsat de blog, doar am decis să postez odată la 12 luni. Deci, fiți cu ochii pe punchline.ro că mâine-poimâine mai pun o postare!

Cum a fost tranziția de la standup la serial de standup?

Cred că filmările de show-uri sunt singurele momente în care mai am emoții. Și cred că se vede. Plus că publicul nu este la fel ca la un show normal de standup. Oamenii ăia nu au venit neapărat pentru tine. Sunt mult mai împrăștiați în sală, ceea ce nu ajută deloc la atmosferă. Au lumini pe ei ca să se vadă pe cameră și nici asta nu-i ajută să se simtă confortabil ca să poată râde cum ar râde de obicei. Este mult mai dificil.

Cum ai selectat numărul cu care apari?

Am tăiat de pe listă ce am dat în celelalte cinci filmări de standup.

Ce reacții la serialul Comedy Club ai observat?

Lumea cred că se bucură să ne poată vedea și pe TV. Am văzut oameni care cereau mai multe episoade sau mai mulți comedianți. E un început, dar este de bine.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp