Cu cât ai mai mult timp la dispoziție, cu atât deciziile legate de cumpărăturile festive devin mai complicate. Timp ai, mai ales cel pierdut în interminabilele blocaje ale Crăciunului. E simplu. Ascultă-ți mașina.
E un Crăciun însorit și cald. Fără zăpadă, polei, viscol, comandament de iarnă, demisii de miniștri sau orice altă posibilă barieră în decizia de a lua mașina. Așa că ne întâlnim toți blocați sub jerbele de beculețe cumpărate prin licitație publică. Colindători avem – la radio sau varianta live cu elemente dramatice adăugate tip miel în brațe sau lipsă picior. Ne mai lipsește niște șorici și o țuică.
Pardon, suntem la volan. Bine, nu e ca și cum am face ceva cu el. E cald. Căldura e la minim, dar tot cald e. Deschizi geamul, renunți la orice speranță legată de semaforul aflat la un kilometru care e roșu de o oră și începi radiografia colegilor de trafic. Fiecare cu bradul lui.
Pe contrasens se strecoară un bătrânel cu o mașină mică veche franțuzească economică. La fel de chibzuit ca și mașina, bătrânelul a ales o coroniță în loc de brad. A așezat-o pe plaja din spate, blocând orice fel de vizibilitate. Oricum nu vede că și-a uitat ochelarii acasă.
Razant, cu flash-uri și părând implicat într-o intervenție armată antiteroristă, spintecă blocajul un SUV sport german de un alb imaculat cu numere de județ din sudul țării și insignă de „World Police Association” înfiptă în parbriz. Hayonul e deschis lăsând să iasă un brad care ar face Familia Regală invidioasă. O fi in misiune. Sau poate vrea să pună bradul la rece.
Pe banda de lângă se târâie cu mai mult spor un monovolum cu două coarne de ren din pluș, condus de o mamă simpatică depășită de situație. În spate trei copii desprinși parcă din reclame au transformat bradul într-un joc de artificii de ace, care zboară în toate direcțiile. Bradul chel cu beculețe. Merge și așa, important e să vină Moșul sub el cu ce trebuie.
Un domn distins la volanul unei mașini luxoase de proveniență britanică. Vorbește nervos la telefon, stabilind ultimele detalii privind livrarea bradului direct la domiciliu. „Cum adică nu are voie camionul de 16 tone în oraș? Nu știu, descurcă-te. Da, macaraua a ajuns și așteaptă. Da, îl pui lângă piscină, unde altundeva? Trebuie să fie vizibil din salon!”
Intersecția e aproape, dar un sens e blocat de un cuplu de hipsteri într-o mașină japoneză mai bătrână decât ei, trecută prin trei atacuri de cord, dar de fiecare dată, ca prin minune, cu față curată. Cei doi își cer scuze cu gesturi largi, au apreciat greșit mișcarea cozii. Anul ăsta nu iau brad, nici măcar de plastic. Aportul de carbon e mult prea însemnat. Așa că au încărcat bancheta din spate cu crete, acuarele, ambalaje, hârtii și alte deșeuri din care vor genera un brad-manifest cu emisii negative. Păzea, Instagram!
Mamă, ce se aude? Fac ăștia iar paradă cu cele 4 MIG-uri? E doar eșapamentul unui hot-hatch tunat. Atât de tunat că nu mai știi ce marcă e. Știi doar că eșapamentul îți sfârtecă timpanul și că ar fi bine să nu treacă pe lângă vreo maternitate să nu provoace nașteri premature. În rest e galben, cu jante negre, geamuri negre, oglinzi negre, faruri spate negre și doi puști albi palizi pe locurile din față care stau amândoi pe Snapchat. Vorbesc probabil unul cu celălalt. „Mergeam să luam brad când am văzut ce line-up e la *nume complicat și neinteligibil de petrecere underground electro*. Esti nebun? *treizeci de emoticoane care spun că nu mai iau brad, ci se vor duce la party pentru următoarea saptămână*”.
O limuzină neagră germană din clasa medie. Soț și soție. El răspunde de pe telefon la ultimele mailuri pe anul ăsta – oricum a plecat cu vreo 2 ore mai devreme de la birou ca să ia brad. Ea verifică pe laptop niște bugete într-un tabel de mărimea județului Constanța. Se îndreaptă către un magazin uriaș de proveniență nordică. Mai au circa două ore până când vor cumpăra brad, suport de brad, ornamente, beculețe, sistem de montaj, sistem de demontaj. Brusc își vor da seama că sub brad trebuie pus un covor, lângă el o canapea, că e nevoie de o bibliotecă pentru a pune cadourile și de o mașină mai mare cu care să transporte tot. Vor încheia un credit de nevoi personale și vor petrece Sărbătorile certându-se pe nuanța tapițeriei canapelei.
Blocajul e pe terminate. La fel și Sărbătorile. O mașină de teren, parcă adineauri scoasă din cutie de un copil gigant, preparată să ajungă la Polul Nord, demarează în trombă de la semafor. E așa de înaltă că ar putea să ne depășească pe deasupra. Are prins pe acoperiș tăticul tuturor brazilor - de aici și până în Norvegia. Bradul are nume și rădăcină, e parte dintr-o expediție umanitară mediatizată, va fi plantat într-o zonă în care s-a defrișat masiv. Evenimentul se va termina cu o vânătoare legală, un foc de tabără, vin fiert și colindători din zonă. „Domnu’, nu mi-l vindeți mie? N-am mai găsit d-ăsta viu nicăieri...”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.