Cel puțin o dată am văzut că multe lucruri din gospodărie ne prisosesc, prea bune ca să fie aruncate, dar nu suficient de bune ca să fie date mai departe. Printre acestea se numără și jucăriile. (În imagine, un voluntar al organizațiilor caritabile franceze Secours Populaire și Ressourcerie des Ollieres ridică cutii cu jocuri de societate care urmau să fie recondiționate, înainte de a fi redistribuite ca daruri de Crăciun copiilor defavorizați/ foto: Profimedia)

În fiecare an, cineva fură Crăciunul. În fiecare an, Crăciunul supraviețuiește. Între supermarket, algoritm, tribunal și frică colectivă, sărbătoarea nu dispare, ci devine pretextul ideal pentru indignare.

Crăciunul nu mai este despre Hristos de foarte multă vreme, fiindcă a încetat de zeci de ani de zile să mai fie despre ceea ce li se poate întâmpla oamenilor muritori, delicați, căzuți, dar răscumpărabili. foto: Profimedia

Dacă nu avem un stat de drept, bunăstarea și opulența sunt doar spoială. E ca un măr lucios, cu un vierme care îl mănâncă din interior. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

Pe măsură ce se apropie Crăciunul, se întâmplă ceva. (Foto: Profimedia Images)

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

De fiecare dată de Crăciun încep masa cu nelipsitul caltaboș. Mațul de porc umplut cu amestec de carne, orez, condimente, fiert cu foi de dafin și piper. Farfuria trebuie să aibă neapărat zeamă și caltaboșul îl mănânc cu mămăligă. Restul preparatelor de porc le găsesc tot anul prin magazine și nu constituie neapărat o surpriză. Caltaboșul e modul meu de a mă conecta cu tradiția familiei mele, cu înaintașii mei care trăiesc azi prin mine. Foto: Mary Evans Picture Library / Profimedia

Personal, destinul m-a aruncat în acele zile în Piața Roșie din Moscova.

Am avut norocul să fac parte dintr-o generație care nu asociază Crăciunul cu vreo traumă colectivă. Pentru mine, Crăciunul n-a fost niciodată despre pedepse, spirit revanșard sau altfel de neputințe. Și nici despre cadouri n-a fost. Sigur, ele veneau și erau puse cumva peste bucuria unor zile luminoase, dar nu erau scopul final al sărbătorii. Crăciunul, pentru mine, e despre cât de mult poate omul iubi.

Perioada de dinaintea Crăciunului aduce, pe lângă emoția specifică, și stresul generat de bugetul pentru masa festivă, iar anul acesta este unul aparte, deoarece unele alimente folosite pentru preparatele tradiționale sunt mai scumpe, în vreme ce altele înregistrează ușoare scăderi de preț, arată Radu Puiu, analist financiar în cadrul XTB România, companie de investiții pe bursele internaționale. foto: María José López / ContactoPhoto / Profimedia