Ce face Liviu Dragnea dacă nu găsește butonul de unde se oprește Internetul

UPDATE 17 februarie. Legea antidefăimării a fost respinsă din lipsă de voturi. Liviu Dragnea: „Vă rog să constatați că legea a picat. Voi reiniția proiectul”.

Articolul inițial:

Poate să facă ce te învață orice IT-ist atunci când îi semnalezi o problemă la calculator: Scoate-l din priză! Așa și dl. Dragnea: dă-i, domne, un restart, poate merge a doua oară. Asta pentru că, în acest moment, legea antidefăimare, oricâte schimbări ar mai suferi, este un dezastru uriaș de PR pentru PSD și pentru Liviu Dragnea. Și, cu fiecare nouă explicație, dl. Dragnea se scufundă și mai adânc în ridicol și în batjocura generală.

Aseară, o postare pe Facebook în care dl. Dragnea explica ce e cu „toleranța între grupurile sociale” adunase vreo 3000 de comentarii, majoritatea „defăimătoare”. Spre dimineață, ajunsese la 4000. Pentru că nu mai prididea cu ștersul urărilor de bine, dl. Dragnea, prin echipa lui de social media, a sacrificat postarea: i-a dat delete și a scris-o din nou, curată, fără comentarii. „Mare prost poți să fii. Te doare realitatea?” s-a grăbit un comentator să salute „noua” postare.

Așadar, atac la baionetă din partea poporului Facebook, care vede în legea dlui Dragnea o încercare de a i se pune pumnul în gură. În ciuda nenumăratelor explicații ale liderului PSD că lucrurile nu stau așa, în ciuda faptului că din lege a fost eliminat paragraful legat de discriminarea pe baza apartenenței politice și a averii („Deci, liber la criticat politicieni și oameni de afaceri!” ne dă voie dl. Dragnea), nimeni nu poate fi convins de buna credință a autorului legii.

Eu îl cred, totuși, pe dl. Dragnea. Pentru că e foarte posibil să avem de-a face cu un caz de prostie, nu cu o ticăloșie. Adică cineva, un consilier, un consultant, un om de bine s-a gândit să-i ridice dlui Dragnea nivelul politic. Să facă din domnia sa mai mult decât un președinte de Teleorman, ale cărui pasagere contacte internaționale erau legate, până mai vară, de defăimarea braziliencelor pe Copacabana. Și atunci partidul s-a uitat pe la Bruxelles, pe la socialiștii europeni, pe la multiculturaliști ca să vadă ce se poartă în sezonul acesta în materie de ideologii trendy. Cuiva din Kiseleff i s-o fi părut că asta cu antidefăimarea sună bine și că, având un astfel de proiect înalt la butonieră, șeful se poate duce la întâlnirile internaționale cu o bază doctrinară solidă. De precizat că, până la această inițiativă, activitatea parlamentară a dlui Dragnea se redusese la mize mici, precum legea care-i învață pe primari cum să pună corect steagul (adoptată) sau legea care reînvia practica agricolă a elevilor și a studenților (respinsă).

Nu cred că cineva, și cu atât mai puțin dl. Dragnea, s-a gândit ce scandal va ieși cu această lege. Ar fi trebuit să fie o lege-maculatură, care mai toacă niște hârtie, mai creează o comisie și niște posturi de bugetari care veghează la o lume mai bună, de luni până vineri, până la orele 17.00. Că este o lege fără obiect o poate dovedi nu doar faptul că există deja o instituție care luptă împotriva discriminării (CNCD), ci și că problema foarte gravă pe care vrea să o rezolve dl. Dragnea cu această lege nu există. Pericolul urii, intoleranței, defăimării care l-a făcut pe președintele PSD să reacționeze cu o lege pentru stoparea fenomenului este fabricat artificial. De fapt, primul studiu asupra discursului instigator la ură din spațiul online românesc a ajuns la o concluzie pe care dl. Dragnea cu siguranță nu o cunoaște: „Rezultatele indică o frecvență relativ mică a acestui fenomen per ansamblu (așa cum este el definit la nivelul Consiliului Europei) – sub 1%, pe eșantionul studiat”. Deci hate speech-ul din pricina căruia dl. Dragnea nu poată să doarmă noaptea este un fenomen cu o incidență de sub 1 la sută în onlineul românesc. Iar cazurile care apar sunt rezolvate de Consiliul pentru Combaterea Discriminării.

Prin urmare, este justificată senzația poporului de net și a celui de Facebook, în special, că legea dlui Dragnea urmărește altceva. Să ne pună pumnul în gură, este strigătul de luptă generalizat pe Facebook. Până una-alta, dl. Dragnea a reușit să-și dea un pumn în propria figură și nu înțelege nici domnia sa cum i s-a întâmplat una ca asta. Dacă nu renunță acum, s-ar putea ca năstrușnica lege a dlui Dragnea să atârne greu pentru pesediști în campania electorală: în fond - fără ca aceasta să fie o defăimare, ci o realitate constatată nemijlocit de PSD - electoratul român poate urma un hoț, dar niciodată un personaj ridicol.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp